duminică, 30 aprilie 2017

1 Mai - semnificație originară

1 MAI. Putini români se mai gândesc la ziua de 1 Mai ca la Ziua Internationala a Muncii. 1 Mai a devenit ziua mersului la mare sau ziua iesitului la grătar. Anul acesta avem și sezon montan. Alegerile românilor sunt variate. Cheia este distracția. Semnificatia originala a acesteia a fost reducerea normei orare zilnice si a fost decretata de Congresul Internationalei Socialiste in 1889, fiind de atunci comemorata prin manifestatii muncitoresti. Usor, usor, aceasta a devenit sarbatoare muncii in aproape toate tarile din lume, iar aceste manifestatii au capatat amploare cand autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera.
De ce Ziua Muncii? Ei bine, totul a pornit de la protestele muncitorilor din Chicago de la 1 mai 1986, când sute de protestatari au ieșit în stradă cerând reducerea normei de muncă la 8 ore, fără reducerea salariului. Poliția a intervenit și a fost un adevărat măcel.
În România Ziua Muncii, a fost sărbătorită în 1890. In perioada comunista, erau organizate manifestatii de amploare pe marile bulevarde, cand coloane de oameni ieseau in tinute festive si scandau lozinci in timp ce purtau pancarte.
Dupa 1990 aceste manifestatii propagandiste au fost minimalizate, deoarece noi roânii am asemuito ca pe o sărbătoare comunistă, insa, dupa cum cu stim, aceasta este o sărbătoare simbolică. Lumea inca se bucura de aceasta zi libera iesind la iarba verde la un gratar sau bucurandu-se de inceputul sezonului estival.


Amintirile

Iubirea a rămas în urmă, 
Brățara ta stă amintire,
Parcă și-a pus o amprentă,
Pe acele minunate zile.

Au fost frumoase clipele noastre,
Ți-am dăruit din suflet un inel,
Am rămas cu amintirile păstrate
Și o poză în albumul din computer.

Prăjitură Delicia

Pentru blat:

- 8 albușuri de ou;
- 150 gr. zahăr;
- 2 linguri făină;
- 2 linguri pesmet;
- nucă.

După ce se scoate din cuptor, se pune 1 cutie cremă fierbinte (mai întâi o încălziți), apoi se adaugă un strat de nucă.

Pentru cremă:

- 8 gălbenușuri de ou;
- 8 linguri de lapte;
8 linguri de zahăr.

Se fierbe până se îngroașă și se lasă la răcit, apoi se amestecă cu frișcă 1/2 kg.
Jumătate din cremă se adaugă peste prăjitură. Se pune un strat de pișcoturi și se însiropează cu cafea, apoi se pune restul de cremă.

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Să iubim natura!

Spunem că iubim natura și frumusețile ei. Sunt oameni care le place distracția, pădurea este doar o locație pentru ei. Pe lângă faptul că pădurile s-au tăiat în masă, oameni fără respect de natură au aruncat maldăre de deșeuri. Își permit să facă asta, fiindcă legea este strâmbă, iar inspectorii de mediu prea puțini să stea la pândă 24 din 24 de ore, deși n-am auzit pe nimeni să fie amendat că a aruncat o pungă, un pet sau o doză.
În acest ritm, din cauza celor lipsiți de bun simț, România ar putea deveni o imensă groapă de gunoi. Unele sunt deșeuri textile, bucățile de material împodobesc tufișurile ce arată ca niște pomi de Crăciun.
A sosit mult așteptată mini - vacanță de 1 Mai. Mă gândesc cu groază cum o să arate pădurile și iarba verde, unde se vor afla amplasate grătarele petrecăreților. Sunt sigur că nimeni nu va aplica nici o amendă (ca de obicei), iar gunoaiele, în cel mai bun caz, vor fi împinse de cătreun escavator la marginea pădurii, care în ultimul timp au devenit gropi de gunoaie.
Mă întreb cum de Ministerul Mediului „doarme” și nu se sesizează!
Vă doresc La mulți ani de 1 Mai muncitoresc, să beți și să haliți, apoi când plecați, vă rog nu uitați, lăsați pădurea curată, nat
ura este viață!

Să iubim natura!

Spunem că iubim natura și frumusețile ei. Sunt oameni care le place distracția, pentru ei pădurea este doar o locație. Pe lângă faptul că s-au tăiat pădurile în masă și suntem lipsiți de fotosinteza care ne înconjoară, oamenii fără pic de respect pentru natură au aruncat maldăre de deșeuri. Își permit să facă asta, pentru că legea este strâmbă, iar inspectorii de mediu sunt prea puțini ca să stea la pândă 24 din 24 de ore, deși n-am văzut pe nimeni care să fi amendat pe cineva că a aruncat o pungă, un pet sau o doză.
În acest ritm, datorită celor lipsiți de bun simț, România are mari șanse să arate ca o imensă groapă de gunoi. Unele sunt deșeuri textile, bucățile de material împodobesc tufișurile care arată ca niște pomi de Crăciun.
A sosit mult așteptata mini - vacanță de 1 Mai. Mă gândesc cu groază cum o să arate pădurile și iarba verde, în locul unde vor fi amplasate grătarele petrecăreților. Sunt sigur că nimeni nu va aplica nici o amendă (ca de obicei), iar gunoaiele în cel mai bun caz vor fi împinse de către un escavator la marginea pădurii, care în ultimul timp au devenit gropi de gunoaie.
Mă întreb cum de Ministerul Mediului „doarme” și nu se sesizează!
Vă doresc un 1 Mai muncitoresc să beți și să haliți, chefuiți dar nu uitați apoi, să strângeți ce a rămas din gunoi!

vineri, 28 aprilie 2017

La mulți ani de Ziua Muncii!

Am o veste pentru voi, prietenii și urmăritorii mei. Sper că sunt! A sosit mini - vacanța de 1 Mai. Deși Ziua Muncitorului o serbăm luni, cum avem un Weekend prelungit, de 1 Mai sunteți LIBERI, așa că lăsa-ți treaba și distracți-vă! În această zi în muncă se refugiază doar cei ce nu consumă mici și bere ☺
La Mulți ani de Ziua Muncii și - azi ai voie să bei cât un măgar !

O mână întinsă

În anul 1879, mai exact la 3 ani și 8 luni de când din neant m-am îmbolnăvit, nu am fost lăsat de izbeliște de către părinți, dar știți cât este de greu și acum să te internezi într-un spital, cu atât mai mult atunci. că nu aveam nici o intrare, nu cunoșteam pe nimeni. Și atunci totul funcționa pe pile și relații. Eu micuț, părinții tineri căsătoriți, au fost nevoiți să ia viața în piept și să se lupte cu greutățile vieții. Mi-au dedicat tot timpul din lume, surioarta mea mai mare cu 1 an, rămânând sărăcuța pe locul secund...
Tata avea o soră pe la București, care locuia în cartierul Berceni, în apropierea spitalului Gheorghe Marinescu, cum se numea pe atunci. Spitalul nr. 9 cum era el cunoscut în toată țara. Bun..., aveam unchi care avea o locuință lângă spital, dar cum fac eu să ajung să mă internez?
O vecină a mătușei mele, doamna Rovența,avut la spital o intervenție, am auzit ulterior, când m-am mărit. Așa am ajuns eu să locuiesc la spital, care îmi devenise familiar, acolo fiind... dacă se poate spune așa, cea mai frumoasă copilărie a mea. Copil fiind, o luasem ca pe o distracție, doar eram la secția infantilă unde erau numai copii, jucării și pedagogi.
Eram veteran în spital: veneam, stăteam cu lunile, petreceam chiar și sărbătorile de iarnă în spital. Când reveneam în spital, eram cunoscut de la infermieră până la profesori doctori, căci se întruneau comisii cu toți mediiciî și rezidenți. Cazul meu era cosiderat de ei unul rar, de aceea își școleau elevii (medicii rezidenți) pe mine, consultându-mă rând pe rând și punându-mi zeci de întrebări ca la nebuni, unele mi se păreau stupide.
Părinții au fost mereu alături de mine, în special mama, care mi-a călăuzit pașii și vegheat pretutindeni prin secțiile prin care am fost interat , Secția de Psihiatrie.
Am început cu secția infantilă, pentru copii. Am apucat să intru la o secție de fete. M-au ținut până la 12 ani și m-au transferat la o secție de băieți până la 18 ani, apoi la adulți. Am mai avut și pauze mai rare sau mai dese în care stăteam acasă, de astfel am urmat cursurile la o școală normală.
Din spital îmi amintesc rafturile ce se găseau pe coridoare (pe atunci nu le spuneau holuri) și erau înțesate cu dosarele noastre, ale pacienților. Al meu era cel mai gros și mai ușor de găsit.Totodată îmi amintesc sălile de tratament unde se găsea ace dulap alb cu medicamente, unde se duceau toți cu cănița de acasă să-și bea medicamentele. Eu eram mai bolnav și mai țintuit la pat, crizele nu îmi dădeau pace, de aceea eram însoțit de mama care avea ea grijă de tratamentul meu. Fiind mai grav bolnav și însoțit stăteam la rezervă, nu în saloanele comune, „salonul mare„, cum îi spuneam noi..
Peste ani, trecut-au timpul, crizele de epilepsie s-au mai ameliorat și o scurtă perioadă am putut sta singur în spital, neânsoțit. Nu duceam dorul părinților, deoarece știam că vin întodeauna sâmbăta sau duminica, că rămâneau la unchii mei pentru luni, ca să vorbească cu medicii. De astfel, mătușa sau unchiul meu veneau în fiecare seară. iar părinții sunau zilnic (seara) la ei să se intereseze de mine. Atunci nu aveam telefoane mobile ca acum, iar la cele cu fise era o coadă, de trebuia să vorbești contra-conometru, că erai bătut pe umăr de colegul din spate. Mmm, îmi amintesc mâncărurile gustoase preparate de mătușa la cuptorul cu gaze. Aveau un miros specific. Erau delicioase Locuind aproape, mi le aduceau calde. Atunci gustul lor era mai amețitor.
Povestea mea ar mai putea continua, deoarece au mai continuat internările, dar am vrut să scot în evidență ajutorul întins când ai cea mai mare nevoie. Acea mână întinsă, interesant, de o persoană necunoscută, dar cu o inimă mare: doamna Rovența. Apoi sunt foarte recunoscător unchilor și părinților mei care nu m-au lăsat la greu. Nu am avut toate neamurile alături, am fost ajutat doar de părinți, sprijinit de soră, și de cine a vrut Dumnezeu!rece știam că vin întodeauna sâmbăta sau duminica, că rămâneau la unchii mei pentru luni, că rămâneau să vorbească cu medicii. De astfel, mătușa sau unchiul meu veneau în fiecare seară. în fiecare seară părinții sunau la ei să se intereseze de mine. Mmm, îmi amintesc mâncărurile gustoase gustoase preparate de mătușa la cuptorul cu gaze. Aveau un miros specific. Erau delicioase Locuind aproape, mi le aduceau calde. Atunci gustul lor era mai amețitor.
Povestea mea ar mai putea continua, deoarece au mai continuat internările, dar am vrut să scot în evidență ajutorul întins când ai cea mai mare nevoie. Acea mână întinsă, interesant, de o persoană necunoscută, dar cu op inimă mare: doamna Rovența. Apoi sunt foarte recunoscător unchilor și părinților mei care nu m-au lăsat la greu. Nu am avut toate neamurile alături, am fost ajutat doar de părinți, sprijinit de soră, și de cine a vrut Dumnezeu!



Uluitoarele cheltuieli ale românilor de 1 Mai

Românii sunt mari consumatori de mici. Conform federației ProAgro, un român mănâncă în medie de 40 de mici pe an, dacă se ia în calcul populația activă între 20 - 55 ani.
Consumul de mici crește pe tot parcursul verii ( vezi grătarele din fiecare Wekeend), însă vârful este atins în mini - vacanța de 1 Mai, când românul mănâncă mici cât pentru o lună.  În total se consumă peste 1.500 de tone, ceea ce înseamnă 30- de milioane de mici. Punând baza tot pe populația activă, de 1 Mai un român mănâncă în medie 3 mici.
Această statistică este făcută pe baza a ce se cumpără din comerț, la care se mai adaugă și TVA-ul. Am spus că fiecare consumă 3 mici, dar cu TVA-ul de 24%. Atât își permite el.
Pe lângă celebrii mititei, pe locul 2 este carnea de pui, apoi cea de porc. De 1 Mai nu se consumă carne de vită, capră și oaie.
Aproximativ 155.000 de hectrolitrii de bere pe zi vor fi consumați cu ocazia mini - vacanței de 1 Mai. Astfel, putem spune că vacanța va aduce bughetului de stat al României, aproximativ 7,8 milioane de euro doar din taxele comercializate berii.
Statisticile despre mici și bere sunt realizate separat, de asociații diferite. Vi le-am prezentat ca uluitoarele cheltuieli ale românilor cu ocazia Zilei Muncitorești.
În această mini - vacanță de 1 Mai, în muncă se refugiază doar cei ce nu consumă mici și bere ☺.
LA MULȚI ANI ȘI MULT NOROC!

joi, 27 aprilie 2017

Două inițiale

Pe ramura unui copac se află
Două inițiale jdrelite cu briceagul,
Urma unei iubiri ce-a fost trăite
De doi aamorezi oarecare.
Frunzele se îndeșesc pe coroană,
Umbrind dragostea ce-a fost lăsată,
Martori sunt soarele și luna
Și gâzele ce mișună pe scoarța copacului.
Se freamătă codrul înverzit
Și copacul pe care inscripționat,
Gravura să o oblojească,
Natura dragostea o protejează.
Soarele parcă indiscret
Trage cu ochiul pe trunchiul de copac,
O rază își trimite-ncet,
Inițiala-i orbitoare, ca dragostea lor mare.

Pentru o ”poză”

La stomatologie pentru orice extracție se cere radiografie (deși dintele e întreg). Îmi asmintesc cum odinioară medicii dentiști ne scoteau dintele pe viu. Întreadevăr, chinul era îngrozitor. Cel mai înfricoșător era când vedeai acel ac că-ți intră în gură. Acum chiar dacă se poate și fără, nu mai vor. Refuz să cred că este din incompetența stomatologilor, căci avem medici buni. Mai degrabă din comoditate. Întreadevăr, chinul se ameliorează pentru pacient, cât și pentru dentist efortul cântărește mai puțin.
Ești trimis către radiografie, acolo este un singur cabinet, trebuie să aștepți la rând ca orice pacient la tratament. Ce dacă ești doar pentru o simplă ”poză”, în interior e un singur scaun și lipsește „fotograful”. Asistenta care se ocupă, face naveta între două cabinete. Pesemne că e criză de buget.
Cozi interminabile peste tot, după ce ai stat după o radiografie, mai aștepți după rezultat o oră și apoi iarăși la rând la stomatolog.
Viața e ciudată, nu stăm la rând când luăm banii, cât stăm ca să-i dăm!

miercuri, 26 aprilie 2017

Cartea - Hrana spirituală

Trăim într-o perioadă de timp în care se desfășoară un fenomen ciudat, l-aș numi eu. Tineretul și copii nu mai sunt atrași de lectură. Cartea, hrana spirituală a generației noastre, cea care ne ducea spre aventuri nebănuite (nu aveam atât acces la masmedia ca azi). Spunem că pe vremea noastră învățătura era mai ușoară și nu aveam așa multe teme în vacanță. Îmi amintesc că în vacanță aveam foarte multe lecturi de citit, apoi trebuia să facem comentarii, scriam pe un caiet concluzia trasă. Copii de azi nu mai sunt atrași de citit, nu mai au acea pasiune care te atrage ca într-un film de acțiune și parcă îți trezește pasiunea de a o răsfoi mai repede.
Consider că totul pleacă de la educație. E ușor să- dăm vina numai pe ei. Noi în comparație cu ei, am crescut înconjurați de biblioteci, se aflau în fiecare casă. Și cel mai sărac om care nu-și permitea o bibliotecă, avea un rincon al casei în care se găsea improvizată cu câteva cărți. Educația era primită și din școli care ne trimiteau la biblioteca publică (orășenească sau comunală). Eu personal, odată ieșit din comunism, nu am mai citit ca în copilărie. În ultimul timp am mai descărcat unele cărți online și le-am răsfoit. Deci soluții sunt, și gratis.
Faptul că sunt cărțile scumpe nu este o scuză. Pe internet se găsesc site-uri pe care o carte costă în jur de 10 lei. Cred eu că pentru o pasiune și cultura generală se merită, chiar mai mult de atât. Se pot descărca unele cărți gratuit din mediul online. Internetul înseamnă educație. Dacă vrei, poți!

marți, 25 aprilie 2017

Libertate sau evoluție!

Reclama Telekom care va fi prezentă în perioada 11 aprilie - 15 iunie în masmedia și ne vorbește despre libertatea internetului prin vocea hip hoperului Deliric, în noua campanie lansată sub mesajul ”#netliberare”., mi se pare o mare aberație.
Să vă citez câteva versuri:
„Pentru noi românii e prețioasă. Ne-am luptat pentru ea. Am ieșit din casă, ne pasă. Libertatea ne atrage ca un magnet, de aceea punem egal între libertate și net!!.
Frumoase versuri, felicitări băieților de la Deliric și lui Andres Aron de la trupa Pixels, care a semnat versurile. Ei nu au făcut altceva decât să-și facă meseria. Greșeala este a Telekom, s-au poate nici a lor, ei doar și-au urmat campania, ci a autorităților care o difuzează. Mă rog, să nu intrăm în polemici, se știu ei mai bine. Eu nu mă aflu aici să caut vinovații, ci doar să semnalizez un fapt.
Și acum să comentăm versurile:
Singurul vers bun pe care îl găsesc în text este „Libertatea este prețioasă!”. Noi să nu confundăm libertatea cu cea a internetului, cum spun versurile. O definiție a libertăii, ar fi ca omul să fie liber atunci când poate acționa în conformitate cu dorințele sale. Deci și în net are libertatea de a distinge binele de rău. Internetul este de viitor, putem pătrunde în întreaga lume, dar este o lume virtuală, ca și în cea reală, trebuie să distingem binele de rău. Trebuie să ne educăm copii mai întâi, apoi să-i lăsăm liberi să navigheze pe net. Nu putem spune nimănui că e libertate pe net, mai ales unui copil.  În libertate te naști, cu internetul evoluezi. Dacă Telekom vrea o lozincă, netul e evoluție. Nu cred că cineva a ieșit din casă la revoluție și a luptat ca să ne moară copii, care nici măcar nu au carte de identitate, dar au conturi de socializare, chiar pe un site rusesc, care duce la sinucidere, vezi Balena Albastră sau Pokemonii, acel joc originar din China. sunt și cazuri de răpiri de minori, în special fete, prin intermediul Facebook.com.
Consider educația primită acasă de către copii, contează în proporție de 90% în formarea lor, mai apoi să fie pregătiți în privința acestei uimitoarei tehnologii a internetului. În privința gadgeturilor pe care le dăruim cpiilor noștrii pe sistemul ”Să aivă el, dacă eu nu am avut”. Greșeala nu este că le dăruim, că orice părinte vrea să-i fie bine copilului lui (oricâte neajunsuri ar avea), greșeala noastră este că, odată văzând-ui pe ei fericiți, nu-i mai controlăm.

Hai Steaua!

Țin cu generația de Aur a Stelei și continuatoarea ei indiferent de nume. Nu cred că cineva vreodată a ținut cu Steaua pentru Armată sau sigla ei. Nici măcar pentru culori. Noi suporterii am iubit jucătorii care au făcut istorie, driblingurile și pasele lor geniale. Ei au ridicat această echipă. Pentru ei se umpleau stadioane în toată țara și nu numai. Datorită lor am avut și Generația de Aur a Naționalei cu care defilam prin Europa și Campionatele Mondiale.
Prea puțin mă interesează hărțogăria lor, această birocrație cu sigla. E o chestiune doar de acte, o schimbare pe hârtie. Cu toții știm că această echipă, indiferent de nume, fie că acum figurează ca FCSB e continuatoarea Stelei, de unde vin marile nume care au trecut pe la echipă. Fie ce-or spune cârcotașii!
Să nu uităm că și Știința Craiova și-a schimbat numele în Universitatea Craiova, Progresul în Fc Național și nimeni nu a avut nimic de obiectat în aceste cazuri în privința palmaresului. Cum credeți că altfel aveam coeficiente UEFA și suntem mereu capi de serie la tragerea la sorți?  Acum trebuie să lovim în singurul om care a investit la Steaua după ce Viorel Păunescu i-a cedat echipa, tocmai pentru că Armata nu avea voie să dețină o echipă de fotbal în Liga 1. Acum s-a schimbat legea pest
e noapte pentru că așa a visat domnul colonel Boroi!
Pe toate stadioanele din România și din afara țării suporterii adevărați va striga un singur nume: „Hai Steaua!”

Mini - vacanța

În premieră în acest an s-a deschis sezonul estival la 15 aprilie, să luăm Lumina Sfântă de pe malul Mării Negre. Totodată s-a deschis sezonul și la Delta Dunării. Cum în țară a nins, spre norocul cabanierilor, Wekeenduri-le din intervalul 15 aprilie - 1 mai ni le putem petrece pe malul Mării, la plajă sau la poalele munților, la schi.
După cum anunță metereologii, pe litoral vor fi vineri cel mult 21 de grade, însă, sâmbătă, maxima nu va trece de 19 grade. Apa  mării va fi foarte rece: 11, cel mult 12 grade, din spusele metereologului Gabriela Băncilă de la ANM. Și la munte, vremea va fi capricioasă, mai ales sâmbătă, când termometrele nu vor arăta mai mult 13 grade. Vremea va fi frumoasă abia duminică, în ultima zi a mini-vacanței de 1 Mai. În Capitală, sfârșitul de săptămână vine cu o vreme frumoasă. Vineri și sâmbătă vor fi cel mult 23 de grade.
Cu sezoane estivale și montan, cel mai probabil, datorită capriciilor vremii, cel mai recomandat este să ne petrecem mini-vacanța de 1 Mai acasă sau prin împrejurimi la iarbă verde, unde, ca în fiecare an, va fi muzică și voie bună, iar grătarele vor
fumega, mititeii vor sfârâi și berea va curge spumoasă.

luni, 24 aprilie 2017

Cucul


Primăvara ar fi veșnică dacă cucul ar dăinui întodeauna,
Râul, ramul revin la viață și codrul începe a îmuguri,
Pasărea migratoare cu pene cenușii cântă în deschiderea concertului naturii,
Acompaniat de trilul celorlalte păsări ale cerului albastru.
Cucul, un specialist al cântecului,
Cel mai prețios har, cu care Domnul la înzestrat,
Din zori și până pe înserate,
Ciripitul lui e o companie duioasă.
Cucul pare a cânta o baladă
Numai de el cunoscută,
De oameni neânțeleasă.
E ca un cântec internațional de la radio,
Nu îi înțelegi textul, dar îndrăgești melodia.
Câți oameni n-ar rămâne muți interzicându-le să vorbească?
Și cucul ar fi la fel fără fermecătorul grai,
La tristețe și la veselie trilul său ne ține companie,
Ciripitul zburătoarei cu coadă lungă și pete albe mi-a devenit alinare!

Indemnizația Asistenților Personali

Salariul și indemnizația Asistenților Personali au crescut de la 969 lei la1062 lei începând cu luna decembrie 2016. Deși nu toți Asistenții Personali din țară au primit indexat din luna decembrie 2016, Ministerul Muncii și Protecției Sociale ne-au liniștit, dându-ne asigurări, că din luna martie 2017, se va reglementa și vor beneficia și ceilalți de această indexare iar banii vor sosi retroactiv. Câte discuții am văzut pe facebook, într-un grup al persoanelor cu dizabilități pe această temă. Toți erau nerăbdători să-și primească banii. Pentru ei contau.
Iată că a fost o altă minciună a guvernului PSD-ist!
Gradațiile asistentului personal cu contract de muncă prin DGASPC se acordă în raport cu vechimea în muncă, structurate în clase de salarizare, astfel:
Gradația 0 - de la 0 la 3 ani - 1062 lei net și 1446 lei brut;
Gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 1137 lei net și 1446 lei brut;
Gradația 2 - de la 5 la 10 ani - 1190 lei net și 1632 lei brut;
Gradația 3 - de la 10 la 15 ani - 1244 lei net și 1714 lei brut;
Gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - 1272 lei net și 1757 lei brut;
Gradația 5 - peste 20 de ani - 1302 lei net și 1757 lei brut.

Sistemul nervos


Aproape că nici nu am realizat când, s-a întâmplat treptat-treptat. Simțeam cum mă lasă mușchii încheieturii picioarelor sau nici nu mai știu care vertebre. Nu mai puteam sări, nu mai aveam singuranță în picioare, nici măcar să sui o singură treaptă. Pe lângă acestea, simțeam că mai aveam afectate câteva simțuri, cum ar fi ținerea gâtului ridicat (mă loveam mereu la cap din cauza asta), nu puteam face mare lucru cu brațele (nici să mă bărbieresc, deși uneori o făceam singur, ținându-mi mâna draptă cu stânga), bazinul, înghițitul, scrisul, etc. Totul era de la sistemul nervos, boală de care sufăr toată viața, mai exact de la 3 ani și 8 luni. Mușchii îmi amorțiseră parțial.
Pe acest parcurs de timp, am mai fost internat, dar ca și în bola mea cu diagnosticul de epilepsie, medicii nu aveau remediu pentru mine, trebuia ca boala să-și urmeze cursul până se ameliora. Soarta mea era în mâinile Domnului, cel mai autoputernic medic și totodată, doctor al sufletelor noastre. La un moment dat mi-a propus să pot merge singur în 5 ani la nunta surorii mele. Nu am fost vindecat complet, dar am reușit să merg pe propiile mele picioare și neajutat de nimeni. Progresele păreau lente, foarte lente, dar cu muncă și răbdare totul s-a ameliorat. Am început să regret faptul că atunci când puteam, nu făceam sport, iar acum nu mai pot nici dacă îmi doresc, nici măcar să alerg. Mi-am pierdut siguranța de sine, cred că n-aș mai reuși nici dacă, să zicem că aș putea. Oricum sunt vise.
La început ajunsesem să mă gândesc la cărucior cu rotile, dar iată că timpul le-a vindecat pe toate și tot răul este spre bine. Sechelele bolii, stranii, zic eu, au mai rămas și acum. De exemplu și în prezent înghit lichidele (ciorbă) cu greu.Iată că acum mă descurc singur, deși nu pot merge mult pe jos s-au depune efort fizic (obosesc repede). Viața mi-a arătat că, cu ambiție se trece peste orice obstacol și cu răbdare poți trece marea. Eu tot timpul am încercat să fac un lucru, deși nu puteam, deși îmi era mai simplu să spun ”Nu pot!”

duminică, 23 aprilie 2017

Verificare eșuată

În perioada 18 - 21 aprilie, a fost alarmă generală la nivel național, în care sirenele din întreaga țară au fost verificate.
A răsunat alarma în toate orașele din țară, mai puțin în cartierele și satele mărginasșe. Ca de obicei, autoritățile au fost luate pe nepregătite și au avut parte de surprize, nemaifiind funcționale toate sirenele. Pentru noi, muritorii de rând nu a fost nici o surpriză. Timp de 28 (douăzeci și opt) de ani ne-am obișnuit să fim conduși de niște organe incompetente.
Nimic nu mai e ca odinioară, s-au distrus școli, inteprinderi, uzine și fabrici care erau dotate cu sisteme de alarmă, de paratrăznet, etc. După perioada comunistă s-a ales praful. Mare dreptate a avut Nicu Ceaușescu când a spus actualei puteri : „Voi nu veți fi în stare nici să demolați ce a construit tata!” Revenind la tema noastră, am auzit prin masmedia că se vorbește de un sistem de alarmă care ar veni abonaților printr-o notificare, la telefonia mobilă. Părerea mea de om simplu și fără carte este, atunci când primești o notificare, trebuie să fi conectat la internet. E adevărat că netul a pătruns cam prin toate rincoanele și coclaurile, dar oare chiar are toată lumea? Nu, răspund tot eu. Dacă întrebați pe cineva de la țară, mulți nu știu nici ce înseamnă un USB. Recunosc, și eu am aflat de curând. Trecând peste toate acestea mi se pare un lucru bun, dacă mă gândesc la țăranul situat „la gârlă”, într-un sat mărginaș.
În concluzie, cu toată aparatura de care se vorbește, avem un sis
tem ce lasă loc interpretărilor. Nu-mi imaginez cum de suntem o țară membră a Uniunii Europene (UE).

Natura

Primăvara părea că a venit pe plaiuri mioritice,
Revenirea vietăților la viață,
Natura ne-a jucat o farsă,
Ramurile copacilor a fost acoperite cu o ploaie densă și rece.
Păsările călătoare ca niște vâslași pe marea văzduhului
Se întorseseră fiecare pe la cuiburile lor,
Zgribulite de gerul ce le-a prins prin surprindere,
Am fost privați de trilul lor fermecător.
Poienița-i verde și floricelele de câmp
Duc lipsa gâzelor și fluturilor,
Mișunând și zburând ca un colorit,
Pictând natură vie într-un tablou.
Natura ne-a jucat o farsă,
Dar nu ne putem supăra pe darul minunat,
Este frumusețe, este dar și hrană,
Ea este oxigen, dar și culoare,
Natura este miracolul din viață.

Toma necredinciosul

După cum este binecunoscut, astăzi este Sfântul Apostol Toma, cunoscută în popor ca Duminica Tomii.. Iată de ce i se spunea Toma necredinciosul:
Mantuitorul S-a aratat ucenicilor prin usile incuiate, pentru a doua oara dupa Inviere. Pentru ca Toma nu credea in Invierea Mantuitorului, Iisus l-a indemnat sa-i atinga semnele ramase pe corp in urma rastignirii Sale. Dupa acest moment, Toma il marturiseste fara nicio indoiala pe Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu, realitatea Invierii Domnului fiind dovedita astfel inca o data pentru cei care nu puteau crede.
Duminica Tomii este închinată sufletelor morților în calendarul popular.
În Banat, femeile dau pomeni pe ape curate, curgătoare, pentru slobozirea sufletelor răposaților. Bătrânele caselor înroșesc ouăle în ajunul sărbătorii, iar copiii adună ramuri fragede de alun sau de salcie, din care împletesc mici coșulețe.

În Brașov se vor desfășura Serbările Junilor, legate de Sfintele Paști, care durează până la Duminica Tomii. În această ultimă zi din Săptămâna Luminată, alaiul junilor îmbrăcați în costumele lor originale, călare pe cai împodobiți cu ciucuri și cocarde tricolore, vor străbate străzile din centrul vechi al Brașovului, timp de câteva ore. Apoi, alaiul se va deplasa la Pietrele lui Solomon unde vor petrece până seara târziu într-o mare serbare câmpenească.

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Felicitări cu ocazia acestei zile, vă urez tuturor să fiți mereu sănătoși, energici şi plini de bucurie. La mulţi ani, Georgel, George, Giorgian, Giorgică, Geo, George, Georgiana, Gheorghița, Ghița, Geta, Gica, Georgeta, Gherghina, Ghiorgiana și alte diminutive ale Sfântului Gheorghe. Asemeni și celor care poartă numele Sfântului Apostol Toma.
De ziua numelui tău, îţi doresc tot binele din lume, noroc, fericire, sănătate şi să vi
se îndeplinească toate dorinţele. La mulţi ani!

Zeul vegetației



Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ste unul dintre cei mai venerati sfinti din calendarul ortodox, sarbatorit la data fixa in fiecare an - 23 aprilie.

In calendarul popular, Sfântul Gheorghe este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor. In spiritualitatea populara, Sfântul Gheorghe este cel de-al doilea stâlp calendaristic, alaturi de Sfântul Dumitru - Sumedru -, intre cele doua divinitati existând o intelegere care străbate atmosferă. Se spune ca atunci când se aud primele broaște cântând, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Samedru (Sfântul Dumitru), inverzitorul intregii naturi, semanatorul tuturor culturilor si inchizatorul anotimpului friguros. Toamna, Sumedru, care nu iubeste pomii inverziti, primeste cheia de la Sfântul Gheorghe pentru a inchide timpul frumos si a slobozi din adancuri anotimpul rece.
Daca in trecut aceasta sarbatoare era cinstita cu mult fast timp de trei zile, astazi, doar cu totul izolat, mai străbate farmecul ei de altadată. Cele mai multe obiceiuri legate de aceasta zi au fost abandonate pe parcursul timpului dar importanta sărbătorii in spiritualitatea traditională ne obligă să amintim câteva dintre practicile si obiceiurile de odinioară.
În ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub forma pătrată, in care infigeau ramuri inmugurite de salcie si flori galbene de primăvara cunoscute, in Bucovina, sub numele de calce. In noaptea sau dimineaţa zilei de Sfântul Gheorghe capul familiei, intotdeauna un barbat, aşeza brazdele, astfel impodobite, "de strajă "la stâlpii porților si ai caselor, la ferestrele si uşile caselor și grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire. Se credea ca, astfel, oamenii, vitele și semnăturile erau protejate de fortele malefice, ce deveneau extrem de active in acest moment de inceput a anului pastoral. Măsurile de protectie se luau mai ales impotriva strigoilor si strigoaicelor care, conform tradiţiei, furau mana vitelor cu lapte. Tot impotriva strigoilor se obişnuia a se pune lânga poarta casei si la intrarea in grajd o grapa, aşeazată cu dinţii in sus si cu o curea de fecior cast petrecut printre acestia.
Și acum se mai practică anumite obiceiuri cu diferiti arbori specifici zonei respective.
De exemplu la noi în județul Argeș, cred că în întreaga zonă a Munteniei, seara în Ajunul Sfântului Gheorghe oamenii se duc în codrul înverzit și-și procură ramuri de Jugastru, un arțar. Împodobesc porțile și co
tețele din ogradă cu aceste rămurele.

Cea mai minunată creația a Domnului

Natura a vrut să ne joace o farsă de 1 Aprilie, numai că a întârziat cu 20 (douăzeci) de zile :). Florile copacilor au fost acoperite cu un strat subțire de promoroacă care șiroind s-a transformat într-o ploaie rece ca gheața.
Păsările călătoare ce tocmai sosiseră pe ruta văzduhului au fost nevoite să stea zgribulite fiecare pe la cuiburile lor. Poienițele și codrii înverziți duc lipsa floricelelor de câmp, a gâzelor și zburătoarelor ce ar fi pe cale să realizeze un tablou în natură vie. Pământul are nevoie de ploaie precum codrii de verdeață. Anul acesta s-a desprimăvărat din vreme, recolta a răsărit, Florile au înflorit, iar agricultura ar putea avea de suferit.
Natura ne-a jucat o farsă, dar nu ne putem supăra pe ea, e cea mai minunată creație a lui Dumnezeu, este ca și cum l-am mânia pe El. O să mă contraziceți și o să spuneți că viața este. Natura înseamnă viață. Ea este oxigen, dar și culoare. Fără ea am dispărea și noi totodată. Iată de ce trebuie
să iubim natura.

NATURA - Creația Domnului

Natura a vrut să ne joace o farsă de 1 Aprilie, numai că a întârziat cu 20 (douăzeci) de zile :). Florile copacilor au fost acoperite de un strat subțire de promoroacă care șiroind s-a transformat în ploaie rece ca gheața.
Păsările călătoare ce tocmai sosiseră pe ruta văzduhului au fost nevoite să stea zgribulite fiecare pe la cuiburile lor. Poienițele și codrii înverziți duc lipsa floricelelor de câmp, a gâzelor și zburătoarelor ce a aduce la îndeplinire un tablou în natură vie, imaginația creativă ar zburda. Pământul are nevoie de ploaie ca și codrii de verdeață. În acest an s-a desprimăvărat devreme, recolta a răsărit, florile au înflorit, iar agricultura ar putea avea de suferit.
Natura ne-a jucat o farsă, dar nu ne putem supăra pe ea, e cea mai minunată creație a Domnului, ar însemna să-L mâniem pe El. Ea este oxigen, dar și culoare, fără ea n-ar exista viață și am dispărea și noi totodată.

Sâmbăta Luminată



Sâmbăta Luminată păstrează în credinţa populară o serie de obiceiuri. Este singura sâmbătă în care nu se face parastas, pentru că morţii vor fi pomeniţi la slujba specială de Paştele Blajinilor, în lunea de după Duminica Tomii (ce este sărbătorită la o săptămână după Paşte).
În această perioadă, credincioşii nu îngenunchează (nu fac mătanii), ci doar se închină.
În Sâmbăta Tomii se sărbătoresc morţii. adică a celor trecuţi în lumea de dincolo, printre care şi oamenii cu suflet bun care au murit neîmpărtăşiţi. Unele familii hunedorene obişnuiau să celebreze această zi, Paştele Blajinilor, la câmp. Duminica Tomii marchează, în calendarul ţărănesc agrar, începutul verii. Acolo duceau miel, pască şi ouă şi se credea că astfel sufletele morţilor neîmpărtăşiţi îşi vor găsi li­niştea şi odihna.

vineri, 21 aprilie 2017

Miracolul vieții - NATURA

Persoanele cu dizabilități iubesc natura, poate mai mult decât alții, pentru că ea nu face diferența dintre oameni. Oferă în mod egal frumusețea și beneficiile ei. Ei sunt cei care o găsesc ca pe o prietenă fidelă și care, dacă știi să conversezi cu ea, îți destăinuie lucruri pline cu lecții de viață.
Suntem prea grăbiți s-o admirăm. Suntem prea preocupați cu lucruri făcute de mâna noastră ca să o atingem. Suntem prea preocupați să ne uităm la scenele video făcute de imaginația umană ca să o admirăm. Sântem prea dezamăgiți de reușitele noastre ca să mai vedem bucuria și izbânda ce ni le oferă culorile și arhitectura ei. Suntem prea plini de ură ca să vedem dăruirea binelui ei fără condiții. În concluzie, natura e un miracol al Domnului ne ni l-a lăsat moștenire, iar oamenii de știință prin cercetarea și experimentele lor, încearcă a ne atrage privirile de la farmecul vieții, Natura. Iar noi oamenii suntem ușor influențabili și am ajuns să importăm totul din occident.
Să ne imaginăm, că, într-o zi, natura de lângă noi ar pleca pe altă planetă, văzând indiferența oamenilor față de ea. Dar cum e ea, generoasă, înainte ne-ar anunța.
Lumea ar intra în panică. Ar fi conferințe planetare ca să nu plece. Ar fi festivaluri de onoare în cinsteaa ei. Poeții și scriitorii ar zugrăvi-o în cele mai frumoase expresii, ar cânta-o ca niciodată până atunci. Așa suntem noi oamenii, nu simțim lipsa nimănui până nu pleacă dintre noi. Parcă am devenit mai insensibili! De ce? Pentru că dacă pleacă, va trebui să plecăm și noi din viață. Natura și viața e ca apa și pământul, una fără alta nu se poate iar noi suntem liantul. Nu ar mai avea cine să ne întrețină existența. Ea este frumusețe, dar și hrană. Ea este și oxigen, dar și culoare.
Fii atent la surprizele pe care ți le oferă ea, imediat cum treci dealul! Fii atent cum te salută viața vietăților mari și mici de sub adapostul ei. Îmbrățișeaz-o, căci ea deja o face și a făcut-o de atâtea ori, fără ca tu să fi atent. Ar fi o comunicare completă. Ar fi o reprocitate. Ai ieși din izolarea ta civilizată. Ar fi o trezire a minții și a inimii și, un regret că ai neglijat-o atât de mult. Că ai speriat-o cu gazele cu otrăvitoare ale mașinii tale. Că ai alungat-o tăindu-i pădurile. Că ai poluat-o cu prafurile și stimulentele tale pentru a scoate hrană mai frumoasă la vedere și mai rapid, dar mai săracă în propietăți vitale.

joi, 20 aprilie 2017



Izvorul Tămăduirii se sărbătorește în fiecare Vinere Luminată după Paște.
Izvorul Tămăduirii este un praznic închinat Maicii Domnului şi de această sărbătoare se leagă o mulţime de tradiţii şi superstiţii. Este ziua închinată Izvorului dătător de viaţă al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Izvorul Tămăduirii este ziua în care în biserici, la fântâni sau la izvoare se oficiază slujba de sfinţire a apei sau Agheasma Mică, apă care se va bea dimineaţa, pe nemâncate, pentru întărire trupească şi sufletească.
Gospodinele nu au voie să spele, să calce şi să croiască în Vinerea Luminată. Orice lucru făcut în această zi nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.
Conform tradiției, pe vremuri, cine lucra era lovit de o boală din care nu își mai revenea până la moarte.
În unele zone la ţară gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Pentru a avea un an bogat, oamenii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Astfel se crede că recoltele vor fi ferite de efectele grindinei.
Surpestiții de care tyrebuie să ții cont pentru a avea nroc tot anul:
În unele zone există obiceiul de a se merge a mormintele celor stinși din viață, pentru a se da de pomană, a se îngriji locurile de veci și a fi stropite cu agheasmă.
În ţara nostră, mănăstirea Ghighiu este cunoscută nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusa aici în anul 1958, ci şi prin izvorul ei tămăduitor. La mănăstirea Dervent, pe locul unde sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un alt izvor cu apa vindecătoare.
În Bărăgan, Schitul Crucea de leac din satul Coslogeni devine în fiecare an, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, loc de pelerinaj pentru sute de credincioşi. Oameni din Bucureşti, Ialomiţa, Buzău, Constanţa vin să participe la hramul mănăstirii. Locul şi-a câştigat faima datorită unei cruci de piatră despre care se spune că este făcătoare de minuni.
Pentru omul modern sexualitatea nu reprezintă decât acte fiziologice. În România violul a fost tolerat doar în perioada Republicii. În epoca noastră acest act a devenit una dintre cele mai grave infracțiuni.
Pentru dorința de a viola există câțiva factori care țin de educație, cum ar fi efectele expunerii pornografice, efectele laq media, etc..
Violul este considerat delict în toate statele lumii. Motivația violatorului este de ordin psihologic și constă în dorința acestuia de a domina și conduce.
Dacă violul este o obsesie, cazurile care ajung la zoofilie sunt o pervesiune. Ambele sunt cazuri psihologice.


Spunem că viața e scurtă. Viața e ața cum o trăim. Noi decidem cum trăim și cât de lungă o vom face. Suntem cum simțim. De exemplu poți trăi o perioadă scurtă de timp, dar trăind atât de itens vei simți că a fost o eternitate, având în memorie numai momente frumoase.
Așa este, viața e scurtă, doar trebuie trăită la maximum și savurată fiecare clipă. Altfel vei regreta când va fi prea târziu!

Astăzi, 20.04.2017, este Ziua Internațională a Presei Libere. Aceasta este marcată începând din anul 1991, la iniţiativa organizaţiei „Reporteri fără frontiere”. 
Potrivit ultimului clasament al libertăţii presei, publicat în luna februarie 2015, România ocupa locul 52 din 180 de state. Primele trei poziţii sunt ocupate de ţările din nordul Europei – Finlanda, Norvegia şi Danemarca, iar ultimele de Siria, Turkmenistan, Coreea de Nord sau Eritrea. 

Vă invit să citiți volumul de versuri „Măști” al prietenului meu Alexandru - Ioan Enache. Un tânăr ambițios care a biruit în viață, invalind fiind, ceea ce pentru mulți oameni traiul său poate părea o adevărată aventură. Dintodeauna poezia a constituit hrana sa spirituală, scena sa propie de teatru unde putea schimba rolurile și juca după bunul plac.Putem vedea resemnare și smerenie în versurile sale. Privește situația reală și timpurile actuale în care trăim, simte strigătul disperării, deși ne îndeamnă la pacea și unitatea ce fuse” odinioară.

Declarații de dragoste

     Pentru mine ești ca o ancoră,care o port mereu în inimă,eu aiurit, tu mai pământeană,dar amandoi pe aceeași undă.      Ești ca o carte ...