miercuri, 31 mai 2017

Ziua Copilului - La mulți ani!



Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de tări au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului.
În anul 1954 Fondul Internațional perntru Urgențe al Copiilor al Națiunilor unite (UNICEF) a emis o recomandare ca fiecare stat să aivă o așa numită „Ziua Copilului.”
Datata zilei copilului variază foarte mult în celălalte țări. Cele mai multe state au luat ziua de 1 iunie de la SUA și China.
La Multi ani, copil frumos si bun! Sa ai o viata plina de bucurii, norocul sa te insoteasca, iar ghinionul sa te ocoleasca! Toate visele sa ti se indeplineasca!

Obezitatea în fișă

Medical obezitatea se compară după înălțime în raport cu greutatea. Fizic pot să ai un trup corpolent și atletic, dacă nu „bate” înălțimea cu greutatea, în fișă ești declarat obez. De exemplu, mă știți, că am poza la profil, am 1,80 înălțime, dar am 90 kg.. Practic sunt obez, trebuia să am cu 10 kg mai puțin.

Nu știu dacă e de râs sau de plâns, dar pentru această banală formalitate, șansa multora e compromisă. De exemplu cei care vor să dea la Academia de Poliție sau Militară. Obezitatea ar trebui declarată după grăsimea corporală, nu după raportul greutate/înălțime. Așa suntem noi în România, în urmă cu 50 de ani la toate capitolele!

Medical obe

marți, 30 mai 2017

O șiretenie pe Facebook

O șiretenie care circulă pe facebook, gen mesajul care a circulat zilele acestea și mulți l-au distribuit. Spune că a căzut de acord cu Facebook-ul și perntru fiecare șhare primește 5 cenți. Mai e o variantă. Se ia o poză cu un chip de copil deformat, se adaugă o ”tumoare canceroasă” și se promite iarăși cenți pentru fiecare distribuire. Oamenii de bună credință dau șhare.
Dacă aveți prieteni care publică așa ceva, aveți tot dreptul să le dați blok. Celorlalți prieteni care dă șhare la asemenea postări să le explicați că:
- nici o companie nu dă fonduri pentru așa ceva;
- șiretenia e o chestiune care circulă din 2007, mai ales cea cu poza.

P.S. Și eu am postat acest anunț, deși aveam unele dubii asupra lui, am dat șhare și m-a avertizat o prietenă. M-am documentat despre această chestiune și am decis să-mi anunț prietenii la rândul meu.

O șiretlenie care circulă pe facebook cu mesajul care a circulat

luni, 29 mai 2017

Bunicii și prezența lor în viața nepoților

Vârsta este de două feluri. Există vârstă cronologică, în care se adună anii de la naștere și vârstă psihologică, de fapt cum se simte omul, starea sufletească, cum se simte el în putere și pofta lui de viață.
De regulă, persoanele considerate vârsnice, sunt cele peste 65 de ani, vârsta de pensionare.
În evaluarea vârstei simțite de un om este foarte importantă funcția creierului. Vârsnicii nu au o boală, dar li se reduce în mod firesc funcția cerebrală, pierd de regulă viteza de reacție. De exemplu când e angajat într-un lucru, uită un altul.
Este foarte importantă prezența bunicilor lângă un tânăr. Prin masmedia vedem declarațiile oamenilor cu notorietate și a vedetelor cum bunicii le-au influențat decisiv copilăria, viața și modul de a gândi. Datorită educației și modelului lor sunt ceea ce sunt. Când se ocupa de creșterea lui, la modelat ca pe un om de mare valoare. Este util atât pentru vârsnic să fie în preajma copăiilor, cât și pentru copii. Adesea au loc un schimb de informații între bunici și copii. Bătrânul oferă informația nepotului și îi modelează  comportamentul cu diplomație și simț petagogic, în timp ce atunci când crești un copil, sufletul îți întinerește și revii la copilărie, copilărind împreună. El te învață să zâmbești din nou, să te bucuri de ceva ce alteori ți se părea banal!

Nu trebuie neglijată experiența celor în vârstă. Mai importantă este experiența de viață decât informația luată din cărți sau computer.

duminică, 28 mai 2017

#nu bețișoarelor igenice!

Au apărut pe piață aceste bețișoare igenice de urechi. Aparent un lucru util. În rafturile magazinelor se găsesc modele diversificate, asemeni și prețurile diferă. Clientul român întodeauna caută produsul mai ieftin, pe 50% nu-i interesează calitatea. Nu toate acele capete ale bețișoarelor sunt bine îmbinate și există riscul ca în timpul scărpinatului în iteriorul aparatului auditiv să rămână tamponul. Chiar dacă pe etichetă scrie că sunt destinate îndepărtării cerumului, secreația pe care popular o numim ceară, aceasta e doar un artificiu comercial. Bețișoarele sunt făcute pentru igena exterioară a urechilor/lobilor.
Introducererea unui bețișor în interiorul urechii împinge ceara creeând un blocaj periculos, care poate traumatiza timpanul. Pielea urechii este extrem de sensibilă. Igena urechii se face prin spălare, așa cum spălăm pielea pe mâini, trebuie spălată și pielea la nivelul canalului auditiv.
De aceea curățarea urechii se face numai prin mod natural, fără să se introducă nici un corp străin sau soluție. Dragilor, vă spun din propia experiență. Rugămintea mea e #să spuneți nu acestor bețișoare! Eu m-am „lecuit” de ele, nu le voi mai folosi niciodată.
Prima dată când mi s-a întâmplat să-mi rămână tamponul în ureche, deși am fost la ORL, mi s-a spus că nu am nimic. Nici eu nu am spus de rușine ce am pățit. De atunci tot am continuat să folosesc bețișoarele, fiind un tip încăpățânat (zodia Berbec), până mi s-a întâmplat iar. Am avut norocul să nu fie adânc și l-am scos cu mâna. Nu m-am speriat, am continuat, în inconștiența mea, până am rămas din nou cu vata în ureche. Greu am scos-o, introducând o agrafă.
Mi-am promis că nu voi mai folosi așa ceva, promit și aici, deși nu am abonați logați, știu că sunteți căți-
va care îmi urmăriți distribuirile. Nu faceți ca mine!

sâmbătă, 27 mai 2017

Supermaket - magazinul ideal

Lanțurile de supermaket ce se găsesc în toate orașele din țară au distrus magazinele alimentare și nu numai. Deși mai există pe alocuri, nu-și mai au căutare. Potențialul client mai bine intră într-un supermaket, cu mărfuri 90% de export, unde se aprovizionează cu toate cele, Nefiind nevoie de alergătura prin toate magazinele și să facă piața prin oraș. De astfel și micile magazine încep să dispară treptat-treptat sau să se mute la periferie, departe de amplasamentul unui Supermaket sau în sate unde vând marfa triplă ca preț. Țăranul muncește și produce și nu e lăsat să vândă în piață de negustorii cu mărfuri străine care i-o cumpără pe nimic, căci el e furnizorul mărfurilor românești care se găsesc în piețe,  și tot el e jecmănit de acești „tâlhari” privatizați.
Mai nou s-au împânzit acești negustori chinezi, prin toată țara deschizând chino-shop-uri. Odinioară auzeam de chinezi și ne duceam în magazinul Europa din București, aveau închiriate acolo
standuri. În aceste chino-șhop-uri se găsesc de toate acareturile, ca într-un magazin mixt, de la cele mai mărunte lucruri până la haine și pantofi.
Este tot ce lipsea. Supermaket-ul - magazinul ideal! Doar pentru unele lcruri care nu le găsim la el, mai căutăm micile magazine. Pentru aceste lucruri mărunte, dar atât de necesare în viața cotidiană.
Revin la magazinele de dinainte de anul 1989 când se găseau magazine de specialitate unde era mult mai igenic și fiecare produs știam unde îl puteam găsi.

vineri, 26 mai 2017

Ionel Lungu - Un român pe munții Europei!

Ionuț Lungu, motoschiorul în scaun rulant spune că a obținut până acum 4 medalii de argint, 3 de bronz și calificări pe locurile 4, 5 și 6, cărora nu le-a mai ținut numărul.
În urma unui accident de muncă petrecut în Italia, în anul 2010, Ionel Lungu a suferit o fractură a coloanei vertebrale. A căzut de pe o scară. Era electrician și lucra de opt ani pentru o companie. Accidentul său de muncă nu este recunoscut de compania respectivă, procesul este încă în derulare.
Originar din comuna Marginea, județul Suceava, Ionel Lungu a fost obligat de situația produsă să se trateze în Italia. A suferit două intervenții cirurgicale, imediat după accident, apoi a urmat o etapă de recuperare de peste un an. După primul an de recuperare, funcția piciorului drept este de 3%, iar a celui stâng de puțin peste 15%. În prezent Ionel Lungu are 44 de ani.
După 50 de zile a fost trimis într-un centru de recuperare. În centrul respectiv, pacienții fac tratamentul prin sport. Așa a descoperit că poate face sport din scaunul rulant. Din toate sporturile testate, cel mai mult l-a atras schiul alpin. Acum e as la acest sport.
Sa acomodat repede cu podimul, deși în primii doi ani sa clasat pe locul 8 în Italia, în al trei-lea a urcat pe locul 3. Se antrenează în diferite țări, cum ar fi Austria, Franța, iar costurile le suportă singur.
Rupt de realitatea românească, aflându-se de ceva timp în Italia, legislația privind persoanele cu dizabilități nu-i permite lui Ionel Lungu să se antreneze în România și să concureze pentru țara sa.
Deși și-a dorit foarte mult să concureze pentru România, a aflat că la noi nu are acces la pârtii, că nu există antrenori și că trebuie să se facă clasificarea ca atlet român prin Comitetul Olimpic Român.
Sunt costuri greu de suportat. Ionel Lungu și-a cumpărat singur monoscki-ul, care a costat 6000 de euro.
Sportivii cu dizabilități din Europa sunt sprijiniți de țările lor de origine, li se schimbă monoscki-ul o dată la doi ani. Suceveanul primește de la Comitetul Paralimpic înscrierile la concursuri și rareori i se decontează drumul.
Prin ceea ce face Ionel Lungu demonstrează că resursele pe care le are o persoană cu handicap sunt de apreciat. Asta mă face să-mi pun întrebarea, de ce se numește persoană cu dizabilități, că are mai multe abilități decât mulți alții.
Faptul că persoanele cu dizabilități contează prea puțin pentru Statul Român, este un lucru cu care ne-a obișnuit în uiltimii ani de zile, dar iată că nu încurajează nici pe cei care sunt ambasadorii țării,fie și o persoană cu handicap, ei urcă pe cele mai înalte culmi și aduc faimă țării. Un român pe munții Europei!
P. S. Articolul conține informații din observatorul.ro

joi, 25 mai 2017

Nevoia de dragoste

E firesc ca un om, bărbat sau femeie, să-și dorească la un moment dat să se îndrăgostească. Omul simte și are nevoie de dragoste. Totul este să nu o forțăm, să o lăsăm în voia sorții, să vină de bunăvoie. Cea mai mare greșeală a unui partener e să atragă celălalt partener și să încerce să aivă o relație de dragoste fără acea bătaie de inimă și respirație în ritm sacadat, fiind între ei unele sentimente și crezând că dragostea vine mai apoi. Iubirea trebuie
să vină de la ambii parteneri. Momentan îți vei perde capul! Vei crede că ți-ai găsit sufletul pereche. Simți că, în sfârșit a meritat să aștepți o viață întreagă pentru adevărata dragoste.
Bucură-te cât mai mult de fiecare clipă petrecută împreună, vei simți că o secundă contează și cât contează...! Bucură-te de viața de cea/cel de lângă, de un răsărit sau de un apus, de plimbările și momentele petrecute împreună, de o îmbrățișare, de un sărut furat. Dragostea merită să o trăiești măcar odată-n viață, indiferent cât va dura!
Chiar dacă între voi totul s-a terminat, învață să pierzi. O viață nu-i făcută numai din meciuri câștigate, că vei mai avea și înfrângeri. Unele ușoare, altele usturătoare, dar faptul că ai trăit o dragoste e un fapt pe care nu-l vei uita vreodată. O clipă care a meritat trăită. Acele momente se desfășoară în mintea ta, uneori, ca o peliculă de film. Eșecul te dă un pas înapoi, cu timpul vei reveni la viața de zi cu zi, îți va permite să te cunoști și să te mobilizezi mai bine la următorul meci, este cel mai bun antrenor. Poți pierde orice, însă cel mai important este să nu te pierzi pe tine.

miercuri, 24 mai 2017

Înălțarea Domnului



Înălțarea Domnului este prăznuita la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, dupa Paști. Sărbătoarea este cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas, de la cuvântul de origine slavonă Supasu, care înseamnă Mântuitorul. În această zi creștinii se salută cu "Hristos S-a înălțat!" și "Adevărat S-a înalțat!".
În aceeași zi, la 40 de zile de Paști, se sărbătorește și Ziua Eroilor în Biserica Română Ortodoxă.

Fie ca Înălţarea Domnului Isus Hristos să aducă în inimile şi cugetele noastre lumină şi linişte sufletească, toleranţă şi izbândă, pace şi virtuţi, bunăvoinţă şi compasiune.

    Hristos s-a Înălţat !!!

Scutiri pentru persoanelșe cu dizabilități

Persoanele cu handicap grav și accentuat sunt scutite de la plata impozitului pe clădirea domiciliului, terenul aferent clădirii de domiciliu și pentru un singur mijloc de transport, deținute în comun cu soțul/soția.
Consiliul Național al Dizabilității din România apreciază că în urma demersurilor către guvernanți, doamna Anca Dragu, Ministrul Finanțelor Publice și Premierul României, Dacian Cioloș, în decursul anului 2016, persoanele cu handicap grav și accentuat sunt, din nou scutite de la plata impozitului pe clădirea de domiciliu, terenul aferent clădirii și pentru un singur mijloc de transport, deținut în comun cu soțul/soția.
Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, explică de fiecare dată că: „venitul persoanelor cu dizabilități este extrem de scăzut, iar impozitarea pe cotă - parte afectează bugetul familiilor acestora, buget care de multe ori nu asigură nici minimul de existență”. Situația a creat mai multă îngrijorare în rândul persoanelor cu dizabilități.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2016 a adus, între altele, modificări și completări ale codului fiscal OUG 88/2016 pentru modificvarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar - fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 977 din 06.12.2016.
Modificările fiscale au apărut la începutul anului 2017.
- scutirea se acordă pentru întreaga clădire de domiciliu deținută în comun cu soțul/soția, pentru clădirile aflate în propietatea persoanelor menționate.
În care o cotă - parte din clădirea de domiciliu aparține unor terți, scutirea nu se acordă pentru cota - parte deținută de aceștia.
Scutirile se acordă integral pentru un singur mijloc de transport aflat în propietatea soțului/soției. În cazul în care o cotă - parte aparține uinor terți, scutirea nu se acordă pentru cotă - partea deținută de aceștia.
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Împozitul și taxa pe clădiri
ART. 456 - Scutiri:
- clădirea folosită ca domiciliu aflat în propietatea sau copropietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a persoanelor încadrate în gradul 1 de invaliditate, respectiv ai reprezentanților legali ai minorilor încadrați în gradul 1 de invaliditate.
Impozitul și taxa pe teren:
ART. 464 - Scutiri
Nu se datorează impozit/taxă pentru:
- terenul clădirii de domiciliu , aflat în propietatea sau copropietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a minorilor încadrați în gradul 1 de invaliditate:
Impozitul pe mijlocul de transport.
ART: 469 - Scutiri
Nu se datorează impozitul pentru mijloace de transport aflate în propietatea sau copropietatea persoanelor cu handicap/invaliditate, aflate în propietatea sau copropietatea ai reprezentanților legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat și ai minorilor încadrați în gradul 1 de invaliditate, pentru un singur mijloc de transport la alegerea contribuabului.

marți, 23 mai 2017

Boală pșrofersională

Prin faptul că că suntem persoane cu dizabilități, înțeleg că avem meseria de pacient. De ce nu ar fi un job, avem destulă vechime pentru asta. Eu am 36 de ani, iar aceia ce au peste 20 de ani de boală se numește boală profesională. Acestea sunt definite în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
Păi dacă boala noastră e o profesie, cum spune chiar Legea, de ce să nu avem și sporuri de noapte, că sunt multe „albe” datorită bolii, de umilințele la care suntem supuși prin spitale, un salariu decent, cred că va depăși acea indemnizație de 274 de lei, care e sub nivelul existenței unui om, care respiră, mănâncă, are nevoie, pe lângă medicamentele vitale, de aceleași condiții ca ale oricărui om din orice mediu.

luni, 22 mai 2017

#Vrem băuturi originale!

Faptul că statul vrea să accizeze băuturile răcoritoare și dulciurile, precum țigările și alcoolul, mă face să mă întreb dacă răcoritoarele și ciocolata, un aliment plin de energie, pe care și medicul ni le recomandă uneori, nu intră în categoria de viciu! Propunerea este în stadiul de proiect și ar putea intra în viguare în câteva luni. Parlamentarii noștrii spun că bani rezultați vor fi folosiți în circuitul medical. Inevitabil îmi pun întrebarea, accizele de pe tutun, alcool și cafea unde ajung!
În actul normativ se specifică că se va introduce o acciză pe produsele cu conținut mare de zahăr. Sucurile ar trebui să conțină extrase dintr-un fruct, nu pentru zahăr plătim aproape 10 lei, un preț destul de mare, având în vedere conținutul acestor băuturi răcoritoare. Atunci se naște o altă înrebare: De ce nu sunt mai ieftine cele originale? (doar nu conțin zahăr), iar acciza e pe zahăr. Oare nici astea nu sunt originale, cum se spune! Eu n-am văzut un pet de suc sau doză pe care să scrie 100% pulpă. Noi cumpărăm de pe piață ce ni se oferă. #Vrem băuturi originale! Eu personal plătesc un preț mai costisitor, dar băutura să fie naturală. OK, să plătească vinovații care, practic ne injectează în băuturi emulgatori și zaharuri. Nu noi am cerut asta!
Proiectul este în stadiulde schiță. Dacă statul are nevoie de bani, să caute adevărații vinovați!


duminică, 21 mai 2017

La mulți ani de Constantin și Elena!

La mulți ani astăzi Costică,
Este ziua ta de sfânt,
Să chefuim și să destupăm o sticlă,
Să petrecem, că doar o viață avem pe pământ!

Să trăiești Costică 100 de ani,
Multă fericire, sănătate și bani
Și tot ce îmi doresc eu mie
Să se întoarcă înzecit la tine.



La mulți anu Elena,
Multă sănătate și fericire,
Să ai parte de iubire
Pentru totdeauna!

La mulți ani de ziua ta,
Sțântul tău cel protector,
Patronul spiritual
Să ocrotească pân” la final!


sâmbătă, 20 mai 2017

Urare

Cu ocazia Sfinților Constantin și Elena vă doresc să aveți liniște sufletească, o zi senină, o săptămână plină de bucurii, o lună de împliniri, un an de prosperitate, un veac de sănătate, fericire și iubire. La mulți ani!

Târgul Moșilor de Vară

Odinioară târgurile sau iarmaroacele se organizau la sărbători religioase sau populare. Negustorii ținteau de bună seamă mai mult orașele, cu o populație mai mare și condiții mai bune pentru vânzare și cumpărare. De aici și denumirea de târg.
În preajma Moșilor de Vară se organizau târguri de vase de lut sau lemn, după cum spune tradiția. Astfel, în veacul al XV-lea, la București avea loc Târgul Cucului, numit așa findcă se ținea de Moșii de Primăvară, în preajma Blagoveșteniei, care popular se mai numea și Ziua Cucului. Așa se explică și actualul nume de Calea Moșilor al unei importante artere bucureștene care ne ducea odinioară la târgul organizat.
La târg, pe lângă negustorii care vindeau vase, se mai aflau și cei cu turtă dulce, baloane, limonadă, fracuri, decorațiuni și multe alte acareturi. Bineânțeles că nu lipseau fotografii ambulanți cu fotografii la minut.
Târgul Moșilor a fost un bâlci organizat anual la București, mai apoi l-au urmat și alte mari orașe. Îmi amintesc de cel din municipiul Pitești, județul Argeș, care se deschidea din câte rețin, cu 2 săptămâni înainte. Mă duceam anual cu părinții. De acolo, din Târgul din Vale, cum îl cunoștea tot județul, se aproviziona toată lumea, veneau chiar și din alte județe, din lipsă de magazine, ceea ce azi le găsim pe toate drumurile. Pe lângă vasele din lut și lemn, îmi amintesc că erau cărucioare de jucărie din lemn(care se împingea sau se trăgea), căluți din lemn și bineânțeles, nelipsitele turte dulci, ciubucuri, acadele, cocoșei din zahăr ars, baloane și multe alte minunății care încântau privirile copiilor. În niciun târg nu lipseau micii, berea și gogoșile. Mașini rar vedeai, numai căruțe cu caii dezlegați de la căruțe, care se adăpau. Parcă și acum simt mirosul ecologic de bălegar, gândindu-mă la acele momente... Totul s-a întâmplat până în anul 1989.
Zona etno - geografică și spirituală a Argeșului a păstrat o bogată zestre culturală, rod a înțelepciunii și activității creatoare a oamenilor de aici. Locuind într-un spațiu unde s-a născut mituri și legende, oamenii acestor meleaguri, păstrători de datini și obiceiuri au ținut aprinsă flacăra tradiției  și a meșteșugarilor.
Caracteristica esențial
ă culturii argeșene o constituie diversitatea creației artistice dezvoltate pe bază, izvorâtă din setea de frumos a celor ce și-au ctitorit viața pe acele plaiuri.
De asemeni și astăzi în Piața Primăriei Pitești are loc Târgul Moșilor de Vară. Găsiți adevărate „bijuterii„ făcute de meșterii populari, doar că am mai evoluat de la vase din lut și lemn la cele din ceramică și inox. Expun ceramiști din mai multe județe ale țării.

vineri, 19 mai 2017

Pentru dizabilități nu-s posibilități, petru ajutoare sociale da

Pentru indexarea indemnizațiilor persoanelor cu dizabilități niciodată nu s-au găsit posibilități, în schimb se încurajează puturoșii care primesc ajutoare sociale. Dacă în decurs de 1 - 3 ani nu au găsit de muncă..., refuz să cred că nu există posibilități opționale. Ajutorul social pentru ei a devenit confortabil.
Numărul locurilor de muncă vacante au crescut în ultima perioadă de timp.  Se găsesc locuri de muncă, atât în administrația publică, cât și privată. Noi investitori își fac loc sau se întind pe piața din România.
Cetățenii apți de a desfășura o activitate, trebuie prin orice mijloace încurajată să-și caute angajatori, nu să le dăm ajutoare sociale, iar ei „să doarmă pe ei”. Sunt persoane care nu pot munci. Și ei trebuiesc integrați în societate și să le fie oferit traiul de zi cu zi.
P. S. Iată că ajungem la celebra sintagmă: „mai bine era pe vremea comunismului!” Mă refer strict la acest aspect al muncii obligatorii.

joi, 18 mai 2017

Protejați-vă locuințele!

Ați văzut acele anunțuri ale poliției, cum că să fim în gardă privind eventualele situații neprevăzute și încălcarea gospodăriilor de către răuvoitori, că hoți parcă sună prea îngrozitor. Oricum, anunțul nu calmează deloc populația, mai rău îi panichează.
Deși poliția spune că asigură și desfășoară activitatea pe raza administrativ teritorială, împărțită în sectoare, se pare că nu-i așa. Ne spune din birou, afișind un anunț mare, un avert
isment scris. Noi trebuie să fim propii paznici și protectori ai locuințelor și să le dotăm cu alarme și camere de luat vederi. Dacă se întâmplă ca propietatea să ne fie încălcată și prăduită, tot noi, populația suntem vinovați că nu am tras draperia și am atras atenția hoților. Mă întreb de ce mai avem poliție comunitară, că oricum la o infracțiune dacă noi nu bănuim pe nimeni și chiar dacă bănuim, ei nu au prea multă putere asupra lor. Cel puțin așa ni se spune. Maximum li se dă o amendă sau câțiva ani cu suspendare.
Poliția este un organ al administrației publice, în care de mult timp nu  mai am încredere. Voi mai aveți încredere în organele de stat?

miercuri, 17 mai 2017

Blog creat din 24 aprilie

Am făcut acest blog, datorită pasiunii mele pentru a scrie articoile, întâmplări din viața mea, versuri și propiile păreri. Am scris, deși nu o fac de demult timp, blog înființat pe 24 aprilie a. c., dar am o dorință și sper ca munca mea să nu fie în zadar, să strâng și eu în jurul meu câțiva comentatori. De pe 24 aprilie am postat zilnic, doresc să fiu activ. Aș vrea să vă aflu părerile.  Am creat o pagină pe facebook, pentru a-mi face reclamă blogului, am constatat că articolele îmi sunt apreciate. Ș
tiu că blogul fiind nou, mai am mult de muncă până aprecierile vor curge (sper), dar parcă membrii nu îndrăznesc să se logheze pe blog și să participe cu comentarii.
Blogul e creat din 24 aprilie, e nou înființat, încă mai sper să-mi fac și eu un loc „micuț” în rândul bloggerilor.

marți, 16 mai 2017

Felicitări Viitorul și Academia Gheorghe Hagi!

Record uriaș stabilit de Viitorul care a devenita cea mai tânără campioană din istoria celor 54 de Ligi de pe continent. Este echipa care reuițește să câștige titlul în România cel mai rapid, după înființarea s-a, în anul 1999.
Echipa din Ovidiu s-a bătut în play - off cu mari echipe ale Ligii 1, având un buget de play - out. Întodeauna obiectivul lui Gică Hagi a fost să promoveze tinerii de la Academia Gheorghe Hagi și să omonogizeze echipa, introducând și câțiva fotbaliști experimentați să-i coordoneze pe jucătorii tineri în teren. Au jucat meciurile pe teren și beneficiind de greșeala adversarilor, dacă se poate mai mult, de ce nu?
Felicitări Viitorul, felicitări Gică Hagi, mă bucur imens pentru tine și investiția fîcută a dat roade! Această victorie e o recopensă adusă imensului efort financiar pe care o impune investiția într-o academie de fotbal, academie pe care ar trebui să o aibă fiecare club de fotbal din România. După denumirea de rege în fotbal, se poate spune că ești rege și în antrenoriat.
Întodeauna mă bucur pentru un om care prin propiile eforturi a realizat ceva (nu prin afaceri cu statul). Băiatule, ai devenit și mai mare decât erai, ești gigantic! Vei contin
ua să scrii istorie în fotbal, tot tu ne scoți în fotbalul bun!

luni, 15 mai 2017

Campionatul - finala la bară

Este de notorietate cum a ajuns Gigi Becali în fotbal, un prosper om de afaceri.
Gigi Becali la începutul investiției sale la Steaua, un necunoscător în lumea fotbalului, a venit cu Victor Pițurcă în funcția de manager general și antrenor, treaba a mers ca unsă. După ce Gigi și-a băgat „nasul” în treburile fostei glorii ale Stelei și a văzut cum merg treburile în ale antrenoratului, A folosit echipa cape propia jucărie, de parcă ar fi Gepeto ☺E banul omului, e patron, nimeni nu-i poate spune nimic. Întreaga suflare roș - albastră îi este recunoscătoare, fără el această echipă nu mai exista. Totuși, totul are o limită, fiecare ar trebui să se afle la postul său, dar care e postul patronului, căci el este ca un păstor care se află peste tot! Doar este un fapt genetic!
Steaua a fost antrenată de Victor Pițurcă câți-va ani la rând până Becali se crede un „manager fără funcție” la Steaua. De ce să fie el răspunzător pentru rezultatele echipei, când banii îi prisosesc și își permite să angajeze la echipă „o armată de oameni” în funcțiile respective, pentru care să fie răspunzători! De atunci a schimbat antrenorii la echipă mai des decât... ora.
Revenind la anul 2017, finalul campionatului are parte de un alt scandal fotbalistic. De regulă fotbalul se joacă pe teren, nu în judecătorie. Aici se vede din nou fața patronului care în fond este om de afaceri și așa tratează și titlul. Refuză să piardă până nu vede „negru pe alb”, de ce să nu ne folosim avocații și în fotbal, dar ei joacă la bară. Sunt „bani grei” miză. Întodeauna pentru el FC Steaua a fost o afacere, a câștigat mulți bani de la forurile europene. Este unul dinmtre patronii căreia fotbalul îi aduce un avantaj financiar, deși în ultimii ani nu a mai câștigat atât de mult din vânzarea biletelor, după ce a pierdut sigla, propiul teren și galeria. Deși acum se numește FCSB, pe întregile stadioane din țară și nu numai tot Steaua se va striga, iar suporterii au început să revină la stadion și galeria s-a reinventat.
Pentru a afla dacă este îndreptățit în demersul său, Becali a sunat nume importante din fotbaul românesc, va merge la FRF și apoi la TAS. Patronul a declarat că dacă va spune că are dreptate Viitorul (care a luat cupa de la LPF), atunci o să-i strângă mâna finului său (antrenorul de la Ovidiu) și o să-l felicite.


duminică, 14 mai 2017

Adevărul și minciuna

Nu există minciună „albă” sau minciună „neagră”. Există doar adevăr și minciună. Nu înțeleg, cică a fost o „minciună albă”, pentru binele meu. Întodeauna spre binele meu prefer un adevăr crunt decât o minciună. Adevărul, deși dureros, spus la timp, va provoca durere atunci pe loc, dar rana se va cicatriza, asta te va maturiza cu timpul, pe când o minciună te va răni pentru toată viața, deși va avea efect întârziat.
Același lucru e valabil pentru întreaga omenire. Nu cred că există cineva care preferă o minciună să înlocuiască adevărul. Cu tehnologia avansată, virtual, preferăm să trăim cu toții în realitate și cu picioarele bine înfipte în pământ.
Este adevărat că minciuna are și o parte terapeutică și că la acest nivel , ea este necesară, poate singura soluție, dar aceasta e altă discuție.

sâmbătă, 13 mai 2017

Gazele - combustibil de viitor

Tăierile de lemn a fost blocat, mai ales în județul Argeș.
Analizând denumirea de pădure - mulțime densă de copaci. La noi această pădure s-a transformat într-un răriș destul de amplu. Se poate organiza curse de camioane cu tot cu viraje și parcări. Atât de rară a devenit această pădure care ar trebui să însemne o întindere densă cu copaci crescuți în stare sălbatică. Lăstărișul, care în mod involuntar a crescut printre speciile de arbuști și mușchii copacilor, au fost mâncați  de turmele de
oi și capre ale ciobanilor. De, ești pădurar, de ce să nu profiți și să-ți deschizi propia afacere. O mini - fermă de oi, una de porci, ghindă, slavă Domnului, se găsește din plin prin pădure și îi poți lăsa slobozi. Ce să mai, ești pădurar, parcă ar fi pădurea lui „mă-ta!”
După noile reglermăntări, nimic concret, vorbește „gura satului”, că mai rar vedem carul cu lemne ieșind din pădure. Vorbește lumea, dar faptul cert e că nu o mai vedem. Nu ne rămâne decât să „ne dăm” pe gazele aduse de la ruși, Azerbaidjan sau Orientul Mijlociu.
Românii sunt oameni săraci, nu oricine își permite, mai ales că mai e și conducta unor investitori care abia așteaptă să te jegmănească, dar pe cine interesează! Zicala „luxul se plătește” nu prea mai e valabilă în acest caz. Ceea ce numeam „lux” odinioară, azi a devenit o necesitate.

vineri, 12 mai 2017

Terapia pădurii

Plecând de la un articol pe care l-am citit pe internet despre „Îmbrăișarea copacilor - o poartă către vindecare”. Cum iubesc natura și tot ce o înconjoară, cred în binefacerile ei. Nu în puține rânduri s-a demonstrat că TERRA este un organism viu. Pământul reușește să mențină condiții de mediu pentru existența tuturor ființelor.
În toată splendoarea s-a, pădurea este locul perfect pentru plimbările cu adevărat relaxante. Sunetele pădurii, cum ar fi: șoaptele vântului, foșnetul frunzelor sau cântecele păsărilor vă pot calma mintea și vă pot stimula activitatea cerebrală. Cred că, cu toții am observat acest fapt, dar nu știm a-l exprima, noi spunem că ne dă o stare de liniște.. Problemele noastre pot dispărea prin „terapia pădurii”. Prin a inspira și a inspira fotosinteză. O terapie ce v-o recomand!
Îmbrățișările copacilor. Stimulează eliberarea unui hormon și vom fi mai fericiți. Așa ne simțim în mijlocul naturii, nu-i așa! Eu cred, deși n-am încercat această îmbrățișare a copacilor, am stat cu picioarele goale pe iarbă să simt mângâierea iei și vibrația naturii. Presupun că e același concept în
mijlocul naturii. Acel articol m-a fascinat și promit că o să încerc îmbrățișarea copacilor.
Copacii sunt cei mai buni terapeuți, știu să te asculte, sunt de încredere și nu te taxează că ai stat întins și relaxat pe scoarța lor sau pe iarbă. De ce nu ai căuta un copac cu care să te împrietenești, un loc în natură în care să te destăinui fără a fi întrerupt. E un bun ascultător și totodată vei găsi în mijlocul naturii și rezolvarea problemelor.
În natură totul e fără de efort, iarba nu se străduiește
să crească, ia crește pur și simplu, pomii nu fac eforturi să rodească, înmuguresc pur și simplu. Natura merge întodeauna în sensul efortului minim.

joi, 11 mai 2017

Clipe împreună

Mi-ai plăcut când te-am văzut,
În autogară când ne-am întâlnit,
N-am fost experimentat și n-am știut
Iubirea dintre noi să fie de năstăvilit.
Am petrecut clipe frumoase împreună,
Plimbându-ne, strâns ținându-ne de mână,
Cu degetele împreunate,
Din priviri ne sorbeam cu dragoste.
Ne înțelegeam atât de bine
Încât nu-mi vine a crede,
Știind ce noi doi am trăit,
Drumurile ni s-au despărțit!
Când din inelul ce ți l-am dăruit,
A început să piardă petricele,
O premoniție am avut,
Că nu-i un semn binevenit...
Am refuzat să cred în premoniție,
Mi-am forțat norocul și soarta,
Mă agățam ca de o speranță de relație,
Că n-am trăit degeaba-n viață!
Am fost pe aceeași lungime de undă,
Sufletele ne erau împreună,
Deși distanța dintre noi era mare,
Dragostea nu avea frontiere!
Iubirea dintre noi nu era de ajuns,
Tu aveai alt vis și altă cale de urmat,
Pentru mine era prea mult,
Nu era drept ca aripile să ți-le fi tăiat!

Adrian Spiridon Marin, Costești

#actul sexual nu-i de joacă

Primul contact sexual îi iau pe nepregătite pe tineri români care își încep în medie viața sexuală, în medie, pe la 14 ani, mult mai devreme de cat recomandă medicii.
În plină „revoluție a sexualității„, când fetele de 14 ani rămân gravide, iar tinerii de 18 ani violează bătrâne. Tot mai mulți tineri iau actul sexual ca pe o joacă în urma căreia obțin plăcere. Degeaba specialiștii spun că #actul sexual nu-i de joacă și nu ar trebui început în perioada copilăriei, când aparatul genital și nici psihicul nu sunt pe deplin maturizate.
Momentul optim pentru începerea vieții sexuale este între 18 și 22 de ani la ambele sexe, când sunt maturizați fizic și psihic pentru a începe corect raportul sexual.

Statistica arată că românii se grăbesc să-și înceapa viața sexuală, în medie, de la 14 ani și motivul „grabei” este „agresiunea informatițională” la care sunt expuși din toate părțile media: internet, televiziune și în presa scrisă.


miercuri, 10 mai 2017

Maturizare Virtuală

Sunt un tip mai introvertit. Datorită bolii dobândite încă din fragedă pruncie, întodeauna am dus lipsă de prieteni în realitate.
Internetul și tainele lui erau necunoscute pentru mine, o nouă tehnologie apărută în viața noastră, a românilor. De astfel nici nu mi-am dorit, până să apară Facebook, era singurul site de socializare cunoscut, mai ales de mine, care nu văzusem cum arată un calculator, nu frecventasem internert cafe- urile apărute după revoluție.
Faptul de a socializa, de a avea prieteni, fie ei și virtuali, ideea mi-a surâs și m-a făcut să-mi doresc un PC, pe atunci nu erau laptopuri, tablete sau telefoane smartphone-uri (care să suporte internet). Faptul că aveam acces la un calculator nu-mi aducea mari statisfacții, dacă reflectez la acea perioadă, de după anii 2000. Era ca o jucărie nouă, atunci pe moment eram statisfăcut și toată ziua stăteam pe cele câteva jocuri care le avea în dotare. Îmi amintesc că, cumnatul meu mi-a adus de la el și instalat un joc cu mașini de cursă. L-am jucat până am tocit acele cauciucuri de la taste ☺Nu eram un fan declarat al jocurilor, niciodată nu am fost dar îmi făceam plăcerea de a deține un computer. Intrasem în era tehnologiei. Mă mulțumeam cu atât în lipsă de mult doritul și așteptatul internet.
Când tocmai trebuiau să sosească băieții de la firma de cablu să-mi instaleze inernetul, mi-am cumpărat birou special. L-am pus pe tata să-mi tragă o priză specială (am dărâmat pereții). Eram mândru că am biroul meu, deși niciodată nu visasem la asta! Birou, sună atât de pompos de parcă aș fi fre-un om important ☺Când am beneficiat de internet, marea surpriză a instalatorului a fost atunci când l-am întrebat cum mă conectez. El surprins m-a întrebat: „Cum, nu ai văzut niciodată”? Eu, bineâneles că am spus „nu, dar aproape că mă rușinasem și eu, un bărbat matur, la 30 de ani, aflat în epoca internetului.
O perioadă citeam zilnic ziarele on line, pentru mine motorul de căutare Google nu era o pasiune, nu știam că prin intermediul lui poti afla mule. Dorința mea a fost contul de socializare pentru a avea prieteni. Aflasem că nu pot crea un cont de Facebook fără adresă de yahoo. Altă belea! Îsta cum se mai face? M-am sucit în jurul acestui calculastor, până am ajuns la concluzia cvă trebuie să apelez la cineva. Eu vreau Facebook! Am chemat un vecin să-mi facă o adresă de yahoo. Era cu mult mai mic ca mine. Ei au crescut, s-au dezvoltat odată cu această tehnologie. Pentru mine era o necunoscută. Acea denumire a adresei mi-a rămas și acum întipărită în memorie (cu toate că nu o mai am), țin minte că a zis că-mi pune un nume ușor să nu-l uit. O rețin și acum, dar nu din acea cauză, e ceea ce m-a marcat și am trăit. Apoi l-am rugat să-mi facă și o poză de profil și să mi-o descarce în PC.. El arvea un Smartphone, nu un Siemens 60 ca mine. Abia atunci făcusem cunoștință și cu telefonul mobil.
Mult timp am avut doar aceeași fotografie la profil. Aici pe Facebook mi-am făcut prieteni, deși la început nu îmi cerea nimeni prietenia. Pentru mine a fost greu până am descoperit grupurile de pe acest cont. Apoi mi-am făcut prieteni cu ușurință cunoscuți de acolo. Un sfat: „Vă căutați prieteni pe Facebook?, intrați în grupuri!” Prima oară aici mi sa spus că sunt un tip de treabă, în viața reală poate doar de la cunoscuți am auzit asta. Imaginați-vă ce poți simți când afli că ești apreciat! Am învăț at să fac diferența dintre virtual și real. Am văzut că prieteni, deși mulți își doresc să fie la mine în listă, e se triază. Am prieteni cu care am colaborat, deși acum poate nu mai vorbim atât de des, Ei au rămas în inima mea, au făcut parte din viața ma cândva, ar fi păcat acum să le întorc spatele. Facebook e ca și viața, numai că una virtuală, aduce trăiri, dar și dezamăgiri, oameni care aveau un loc în inima ta și neașteptat ei trădează.
La un momentdat mă plictisisem de grupuri și am ieșit din toate, prietenii au fugit, stăteau la mine în grup să fiu și eu la ei în grup. Atunci am pierdut foarte mulți, dar consider că nu mi-au meritat prietenia. Așa că m-am axat pe a crea pagini.
Cu hoby-uri-le trebbuie ținut pasul, să fi activ pe o pagină sau grup ori site, este o muncă, nu una fizică dar necesită timp și eu unde mă aflu îmi place să-mi fac treaba. e hoby-ul meu, iubesc ceea ce fac și depun suflet. Nu mai pot fi activ ca înainte, că viața mea virtuală s-a extins după ce am scris pe o pagină de poezii, Versurile sufletului meu (încă o am).
Am descoperit că-mi place mult să scriu în proză, cred că râdeți de mine când spun proză. Deși nu sunt versuri scrise literar, se vrea a fi proză, esate un hoby care î
mi dezvoltă creativitatea și mă face pe mine însuși să mă simt util. M-am înscris în platforme de socializare și de știri pentru ami dezvolta hobyul. Contul de Facebook îmi folosește doar pentru a scrie pe unele pagini. Facebookul a rămas în urmă puțin.
Pentru paginile și cultura mea generală îmi place să mă documentez de pe Google, despre anumite activități. Poți învăța lucruri foarte interesante, Google având un domeniu foarte vast.
Simt că m-am maturizat, virtual vorbind, mă purtam ca un copil, eram interesant doar de acel site de socializare, internetul înseamnă mult mai mult, este o sursă vastă de comunicare și informare.

marți, 9 mai 2017

Talente Show - TVR e pionierul

Prima emisiune descoperitoare de talente, cu un real succes a fost „Tip Top MiniTop” de la TVR, prezentată de regretatul Ioan Luchian Mihalea, apoi după moartea sa de Florin Busuioc.

Cei care au copilărit în anii 1990 își mai amintesc. După apariția televiziunilor private care a luat amploare, apoi, mulți au încercat să preia modelul. Ca întodeauna, ce e la început prinde, apoi nu mai are efectul precedent. Așa s-a întâmplat la Revelionul din 1995 (începutul anului), când a debutat emisiunea cunoscutului realizator al Televiziunii Române, Titus Munteanu, „Școala Vedetelor”. Show-ul produs de TVR 1 s-a bucurat de un succes enorm cu această producție și a fost o adevărată fabrică de staruri, o rampă de lansare pentru numeroși tineri din țara noastră.
După ani și ani de zile a încercat Antena 1 să reia acest șhow, având același realizator și prezentatoare (Dana Mladin), dar cu concurenți noi. Nu s-a mai auzit nimic de ei, căci emisiunea nu a rulat atât de mult încât tinerii membrii să se facă auziți în lumea șhow - bizz-ului.
În memoria celor care au trăit acei ani, „Școala Vedetelor” ne-a rămas întipărită în minte ca fiind cea a solistului de la ”Voltaj”, Călin Goia,, Călin Geambașu(fiul lui Petre Geambașu), Adrian Despot de la „Vița de Vie șau regretata și scumpa noastră solistă ce n-o vom uita niciodată, Mălina Olinescu. Acestea sunt doar căteva nume sonore.
Întorcându-ne la zilele noastre, toate televiziunile „se bat” în diferite show-uri de talente și am rămas uimit de cât de talentați sunt românii. România este o țară frumoasă și talentată. Izvorăsc atâtea talente pe meleaguri mioritice, încât par niște pietre neșlefuite.
Un nou șhow de căutare de talente este acela în căutarea umorului. Șhow-l este încă la început, lumea nu prea se îngrămădește și pare că românii n-au umorul acela perfect. Românii sunt un popor hazliu, ei fac haz de necazurile lor, o auto - ironie ce îi mențin în viață. Omul când vine obosit de la munca câmpului, vin să râdă, își caută un refugiu de grijile care îi apasă. Am văzut pe net și artiști amatori cu un haz fantastic și cu o intrepretare deosebită, de parcă s-ar fi născut cu ea. Lor le trebuie doar teste bine scrise și glumele corect gândite.
Dacă nici românii n-au umor care râd și de ei, atunci cine? Cât despre talentele muzicale, sportive, etc., no coment. Toți sunt buni, dar doar unul trebuie să câștige, așa e jocul!
P. S. Un nume cunoscut și datorită emisiunii Tip Top MiniTop este Andra Măruță, pe atunci avea 7 ani, iar acum jurizează ea emisiuni de talente cum ar fi „Vocea Romăniei”, Românii au Talent” sau, cel mai nou șhow descoperitor de talente „Vocea României Junior”.
Prima emisiune descoperitoare de talente, cu un real succes a fost „Tip Top MiniTop” de la TVR, prezentată de regretatul Ioan Luchian Mihalea, apoi după moartea sa de Florin Busuioc.
Cei care au copilărit în anii 1990 își mai amintesc. După apariția televiziunilor private care a luat amploare, apoi, mulți au încercat să preia modelul. Ca întodeauna, ce e la început prinde, apoi nu mai are efectul precedent. Așa s-a întâmplat la Revelionul din 1995 (începutul anului), când a debutat emisiunea cunoscutului realizator al Televiziunii Române, Titus Munteanu, „Școala Vedetelor”. Show-ul produs de TVR 1 s-a bucurat de un succes enorm cu această producție și a fost o adevărată fabrică de staruri, o rampă de lansare pentru numeroși tineri din țara noastră.
După ani și ani de zile a încercat Antena 1 să reia acest șhow, având același realizator și prezentatoare (Dana Mladin), dar cu concurenți noi. Nu s-a mai auzit nimic de ei, căci emisiunea nu a rulat atât de mult încât tinerii membrii să se facă auziți în lumea șhow - bizz-ului.
În memoria celor care au trăit acei ani, „Școala Vedetelor” ne-a rămas întipărită în minte ca fiind cea a solistului de la ”Voltaj”, Călin Goia,, Călin Geambașu(fiul lui Petre Geambașu), Adrian Despot de la „Vița de Vie șau regretata și scumpa noastră solistă ce n-o vom uita niciodată, Mălina Olinescu. Acestea sunt doar căteva nume sonore.
Întorcându-ne la zilele noastre, toate televiziunile „se bat” în diferite show-uri de talente și am rămas uimit de cât de talentați sunt românii. România este o țară frumoasă și talentată. Izvorăsc atâtea talente pe meleaguri mioritice, încât par niște pietre neșlefuite.
Un nou șhow de căutare de talente este acela în căutarea umorului. Șhow-l este încă la început, lumea nu prea se îngrămădește și pare că românii n-au umorul acela perfect. Românii sunt un popor hazliu, ei fac haz de necazurile lor, o auto - ironie ce îi mențin în viață. Omul când vine obosit de la munca câmpului, vin să râdă, își caută un refugiu de grijile care îi apasă. Am văzut pe net și artiști amatori cu un haz fantastic și cu o intrepretare deosebită, de parcă s-ar fi născut cu ea. Lor le trebuie doar teste bine scrise și glumele corect gândite.
Dacă nici românii n-au umor care râd și de ei, atunci cine? Cât despre talentele muzicale, sportive, etc., no coment. Toți sunt buni, dar doar unul trebuie să câștige, așa e jocul!
P. S. Un nume cunoscut și datorită emisiunii Tip Top MiniTop este Andra Măruță, pe atunci avea 7 ani, iar acum jurizează ea emisiuni de talente cum ar fi „Vocea Romăniei”, Românii au Talent” sau, cel mai nou șhow descoperitor de talente „Vocea României Junior”.

luni, 8 mai 2017

Un gunoi aruncă gunoaie!


Pe unul dintre cele mai importante site-uri de socialiozare „Facebook”, circulă un filmuleț și câteva poze care sunt date spre a fi distribuite să vadă cât mai mulți, poate ajunge chiar la el s-au la organele abilitate. În imagini se poate vedea un tu
rist, un gunoi care își golește portbagajul mașinii cu gunoaie, pe șoseaua dintre Costinești și Tuzla, la marginea pădurii. În fotografii se poate vedea și numărul de îmatriculare: MS 12 FYT. Deși am văzut postarea (distribuirea) la un prieten, fotografiile sunt făcute de cineva pe care nu îl am în listă, dar am cerut acordul pentru publicarea lor și le voi semna cu numele lui, Aldea Mădălin. Era constatat faptul că în ultimul timp pădurile mărginașe au devenit adevărate gropi de gunoi.
A trecut o săptămână de la mini - vacanța de 1 Mai. Mă întreb dacă cineva de la protecția ecologistă sau un ziarist a verificat spațiile verzi și ce a rămas în urma petrecăreților!
Dacă continuăm în acest ritm, România riscă să devină o imensă groapă de gunoi și zonă de infecție.
P.S. Am mărit fotografiile să se poată vedea gunoiul!



duminică, 7 mai 2017

Cuca Măcăi - Până-n popas, la stânga!

Poți să fi fost prin toată lumea, să fi traversat Antlanticul... dacă n-ai fost la Cuca Măcăi, n-ai priceput nimic, doar vorbești în necunoștiință de cauză.
Când auzi populara sintagmă de „Cuca Măcăi” sau că te înțelegi ca la „Cuca  Măcăi” te gândești involuntar la o ipotetică așezare undeva pe fundul sau la capătul pământului, la „dracu-n praznic”, cum spun românii.
Locul chiar există. Cum vii pe Dealul Negru, pe șoseaua ce leagă Pitești-ul de Râmnicul Vâlcea, exact înainte cu popasul cu celebrii mici de la Dedulești, se face un drum la stânga. Șerpuiești câțiva kilometri și dai de Cuca, comuna argeșeană care deține satul Măcăi. Localitate intrată cam de un secol în folclorul nostru.
De unde și până urmă „Cuca Macai”? S-a încercat unificarea lor încă din 1897! Până în 1937 s-au unit și despărțit de nouă ori. Măcăii erau nemulțumiți că ei erau avuți ți cei din Cuca săraci. Spuneau că-ți pierd identitatea. Abia in 1937 prin Decret Regal, s-a pus capăt vrajbei. De atunci eticheta și a ieșit vorba: „Ce bă nu înelegi, parcă ai fi la Cuca Măcăi!”

sâmbătă, 6 mai 2017

5 mai - Ziua Europeană pentru Viață Idepedentă

O asociere de organizații și persoane cu dizabilități la nivel european a declarat ziua de 5 mai drept „Ziua Europeană pentru Viață Idepedentă”. Această zi plină de semnificație a fost asumată ca o zi de recunoaștere a drepturilor, a valorilor și a importanței integrării persoanelor cu dizabilități în comunitate.
Viața independentă în comunitate presupune înainte de toate, crearea cadrului prin care persoanele cu dizabilități să poată decide unde să trăiască, cu cine să trăiască și cum să trăiască. Într-un cuvânt, viața independentă reprezintă deținerea controlului asupra propriei vieți cu asigurarea unei protecții sociale adecvate nevoilor individuale.
În acest an Ziua Europeană pentru Viata Independentă a fost sărbătorită de-a lungul Europei prin evenimente diverse create de tarile membre UE. Manifestații, diferite evenimente sau încercarea introducerii persoanelor cu dizabilitate în societate.
În Romania nu se organizează nimic. Nici măcar un comunicat de presă sau un mesaj, fie el din partea Consiliului National al Dizabilității din România – CNDR – (care se “lauda” a fi cea mai mare organizație care “luptă” pentru “drepturile persoanelor cu dizabilități” și în numele cărora consumă anual de la bugetul de stat 100.000 euro) fie din partea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD) care, neavând un department de comunicare, nu stie ce s-a întamplat în Europa în data de 5 mai. În Romania, a fost liniște. Problematica vieții independente nu există nici pe agenda autorităților din domeniul dizabilității nici pe agenda CNDR. Doar Lia - Olguța Vasilescu, ministrul muncii și protecției sociale a marcat importanța zilei de 5 mai printr-o vizită la Centrul Pilot de Incluziune Socială Mihail și Centrul de Pregătire pentru Viață Independentă din orașul Mihăilești, județul Giurgiu, ambele administrate de organizația Pro Act Suport.
Restul, vă urez somn ușor în continuare!


# hastang

După Revoluția din 1989 au apărut o mulțime de cuvinte în vocabularul românilor, în special a noii generații, cuvinte inventate pe internet, utilizate prin intermediul site-u-rilor de socializare. Dacă căutăm în DEX, ele nu există, sunt cuvintele în trend. Noi generația veche (40+) nu am fi știut nici ce înseamnă trend. Dacă mă uit pe ”net și urmăresc un grup de puștani cum vorbesc (socializează), nu înțeleg o iotă. Numai prescurtări, parcă ar fi codul morse☺. De fapt asta este pentru mine. Atunci îmi dau seama că am îmbătrânit ☺.
Mai nou a apărut simbolul # înaintea unui cuvânt. Eu o știu ca pe o tastă de telefon, deși nu o folosesc de când atunci când vreau să aflu câte minute mai am din abonamament (serviciul Cronos). Am fost și eu curios ce mai simbolizează acest semn minune, se pare că are mai multe conotații. Cică este un „Hashtag”, când vrei să evidențiezi ceea ce spui. De exemplu, sunt Adrian Spiridon Marin, „# mă simt bine”.
O altă drăcie cu aceeași pălărie! Păi eu sunt român, mai bine mă subliniez să mă evidențiez, așa m-a învățat pe mine la școală profesorul de Limba și Literatura Română. Eu am făcut-o la școală, nu pe ”net. Adică dacă nu scriu cu # nu exist sau nu am valoare?
Scriu, înseamnă că exist, înseamnă că am ceva de spus în limba mea maternă, nu a fițoșilor, că nu pot spune că e a vreunei țări!

vineri, 5 mai 2017

„Versurile sufletului meu”

Pe Facebook am văzut că sunt anumite edituri care organizează antologii pentru poeții amatori. Colaborează cu toți la o culegere de poeme, fiecare venind cu câte 5 - 10 poezioare.
Vreau să vă povestesc ceva ce mi sa întâmplat de curând, deși nu am fost singurul „fraier”. Ni s-a cerut să publicăm câte 10 poezii. Nu intrasem niciodată în asemenea „joc”. Știam că nici poeziile mele, deși sunt apreciate pe pagina „Versurile sufletului meu”, nu sunt scrise literar și pregătite a fi publicate. Eram în dubiu dacă să intru sau nu, nu știam cum mă voi descurca, știam că odată intrat în ”horă”, nu mai pot da înapoi. Până la urmă m-a ajutat foarte mult o poetă, ”șefa edituri”.
Versurile mele au fost transpuse și scrise literar pentru a le putea publica, cum credeam. Nu mi-a luat decât 4 poezii, dar eu am fost bucuros. Nevrând să mă fac de râs, m-am mulțumit cu acestea. Doar erau publicate gratuit. Tot atunci am văzut că nu sunt pregătit pentru a publica o carte, visul meu fiind să public 100 de pagini.
Eram foarte vesel că o să-mi văd numele scris printre al marilor poeți. Vroiam să dovedesc apropiaților mei, care, de astfel, niciodată nu au crezut în ceea ce scriu, să le spun „Iată, că se poate!”
Am așteptat în zadar, am c-am fost țepuiți. Eu dădusem 4 poezii, dar ceilalți câte 10 și toate scrise literar. La început nu am regretat, nu oferisem decât poezii. Peste timp mi-am dat seama că oferisem versurile sufletului nostru, trăirile, sentimentele noastre. Oare unde se duc aceste poezii aranjate și verificate! Oricine le poate publica! Ți arta scrisului e o muncă..
Păcat de munca unor poeți veritabili și a unor amatori ce ador mult cum scriu!

joi, 4 mai 2017

Sărbători

De pe meleaguri occidentale,
anumite sărbători au venit
pe pământul nostru strămoșesc.
Tradițiile moștenite din folclor
sunt și astăzi respectate
în unele zone ale țării!
Românii nu își uită
datinile și obiceiurile străvechi!
Sunt mândru că sunt român!

Amintirile revin

Amintirile revin, deși le crezi uitate. Într-un moment de viață asemănător cu cel trăit anterior, brusc revine o amintire, parcă mai vie și a fost întodeauna în mintea ta. Poate așa este și subconștientul lucrează. Tot ce trăim, vedem și ne înconjuară, parcă ceva ne atinge „cutia cu amintiri” și ne revine în memorie, deși o credeam pierdută acea clipă.
Viața bate filmul. Se derulează precum o peliculă de film vechi, care se întrerupe, lipsind imaginile, Lipite se creează un film. Un sunet, un zgomot.. poate semăna cu trecutul, poate reânvia noi amintiri. Mintea umană e ca o clepsidră, o unitate de măsură a timpului, care o poți întoarce în ce sens dorești, înainte sau înapoi. Anii tinereții și de pe parcursul ei. Totodată parcă are o sită, separă amintirile memorabile de cele mai puțin frumoase, pe care vrem să le uităm, acelea parcă sunt șterse cu buretele. Ne rămân întipărite pe retină numai cele ce ne-au marcat viața.
P.S. Amin
tirea este ca un copil mergând de-a lungul plajei unei mări. Nu poți ști niciodată pe ce pietricele va aduna și le va așeza printre lucrurile prețioase.

miercuri, 3 mai 2017

Legea Grațierii - Votată!

Senatorii din Comisia Juridică au votat miercuri (azi), grațierea faptelor de corupție.
Acest
a a fost un amendament propus la începutul lunii martie, de către senatorul PSD, Șerban Nicolae, care a provocat controverse în România după protestele provocate.
Deși Liviu Dragnea anunța atunci că nu susține aceste modificări, toți social - democrații prezenți la ședința comisiei juridice din senat, condusă chiar de Șerban Nicolae, au votat „pentru” adoptarea acestui amendament.
Bineânțeles că printre opozanții care au susținut acest amendament, sa aflat și senatorul PMP, Traian Băsescu.
Iată că, cu toate protestele studenților în fața Palatului Victoria și marșurile tinerilor din întreaga țară, Liviu Dragnea, „acest măgar” de Telorman, a călcat peste democrație și a făcut ce a vrut! Ne-a tratat ca pe ultimii proști. Nu m-ar mira ca mâine dimineață când mă trezesc să-l găsesc prim - ministru!

Muzica și genurile

Auzem zilele trecute la televizor că ar putea prinde și la noi în România  muzica (genul) country. Muzica country este folclorul americanilor. Nici măcar nu este 100% american, provenind din cultura emigranților englezi și irlandezi. Ar fi ca și cum am importa un alt gen după maneaua orientală. E adevărat, sunt două genuri antrenante, dansabile, dar niciodată nu vor fi pe gustul românilor. Folclorul nostru e autentic, se naște din oamenii locului, al dacilor ai căror strămoși suntem. Poate sunt eu subiectiv, dar zic eu, avem cel mai frumos folclor tradițional și porturi din fiecare zonă a țării. Nu avem nicio legătură cu ferma americanilor și couboyy lor.
Piața din România era foarte săracă în muzică pe timpul comunismului. Singurul mod de a auzi muzica occidentală era pe posturile de radio cu unde scurte, care nu erau bruiate de regimul din acea vreme. Muzica dată pentru românia la posturile „Europa Liberă„ sau „Vocea Americii”, etc erau și ele bruiate, deci eram limitați la posturile americane. unde se oferea muzică la cererea ascultătorilor. Noi, cei din România, nu puteam cere nimic, ascultam ce ni se oferea și asta nu oricine.
La un moment dat, prin anii 1980 se asculta muzică... occidentală îi spuneam eu, acea muzică a fraților pește și ce mai era pe atunci. Apoi după ieșirea din comunism alergam după casetele piratate cu Tomis Junior, Generic și altele. Nu știu dacă era genul occidental, dar dacă le-aș numi „hituri nemuritoare”, nu cred că aș greși. Acele melodii cu care am crescut mi-au rămas întipărite în minte și aveau versuri frumoase. Acel gen ar trebui reinventat și în zilele noastre, nu să importăm genurile și influențele altora (țări).
Sunt pentru a reânvia tradiția, nu pentru a aduce noi genuri și influențe!

marți, 2 mai 2017

Mina și versul

Când mina a descoperit versul,
S-a așternut pe o coală de hârtie!
Ca o hrană spirituală,
Visuri mărețe au prins viață,
Fiind un balsam pentru sufletul meu.
Ele s-au așezat pas cu pas
Punând în vers:
Sentimente, regrete,
Dar și viața reală.

România - un tren fără locomotivă

România de la căderea comunismului din 1989, e ca un tren fără locomotivă. La fiecare 4 ani votăm câte un „mecanic” care ne trage fiecare în ce direcție dorește. E ca și cum acarul schimbă macazul.
Cred că mai bine ne-am conduce singuri, populația țării respectă cu strictețe legile, ei nu. Pentru ei se deschid noi articole în constituție, o schimbă după cum vor sau visează noaptea. Uneori mai beneficiem și noi pe lângă interesul lor, dar fiți siguri că nimeni nu s-a gândit la noi atunci când legea s-a abrogat. Conducătorii în loc să ne fie un exemplu de civilizație și un exemplu de urmat, e un exemplu de așa nu.
Păcat că nu avem candidați! Poate că ăsta e norocul lor...

luni, 1 mai 2017

Salcia pletoasă

Îmi amintesc dragostea noastră,
privind salcia pletoasă.
Gestul și iubirea ta,
Mi-au cucerit inima!
Ți-am povestit la umbra ei,
secrete ascunse ale iubirii.
Martori ne-au fost:
Crengile aplecate la pământ,
Luna carte zâmbea
în perdeaua de stele
Și timpul care se scurge
în cascada destinului.
Sub acea salcie pletoasă,
Ți-am dat un sărut cu viteza secundei,
Care mi-a rămas odată cu amintirea
Și-mi revine de fiecare dată,
Când revăd acest copac!



De 1 Mai România petrece!

Azi e 1 mai, o zi obișnuită de muncă. La 1 mai a avut loc protestele muncitorilor din Chicago, la 1886, cerând reducerea normei de lucru la 8 ore și păstrând același salariul. Ei și-au cerut dreptul la muncă, nu mici și bere!
Niciodată nu am înțeles de ce de 1 Mai se mănâncă mici și bere. Curiozitatea ma împins să caut pe GOOGLE semnificația celebrilor mititei în această zi. Nu am găsit nimic. Cred că micul și berea e încă un pretext al ro
mânilor de a petrece, ei făcând o sărbătoare din orice, până și din tristețe românul bea. Cum se spune în folclor, suntem un popor care știe să-ți trăiască viața la maximum. De parcă nu le ajungeau grătarele și berea din fiecare Wekeend!
Cheful românilor de a petrece e fără limite.Părerea mea de rău e că mulți au uitat semnificația acestei zile.
P.S. Munca înobilează, dar nici distracția nu a omorât pe nimeni.

Declarații de dragoste

     Pentru mine ești ca o ancoră,care o port mereu în inimă,eu aiurit, tu mai pământeană,dar amandoi pe aceeași undă.      Ești ca o carte ...