joi, 31 august 2017

Ziua Limbii Române

Ziua Limbii Române se sărbătorește la 31 august, începând din 2011. Inițiatorul acestei propuneri, senatorul PNL, Viorel Badea explica faptul că: „importana limbii române nu trebuie marginalizată, deoarece limba română reprezintă un eveniment fundamental identității naționale, un punct important pentru consolidarea unei societăți unite”. Fapt demontat de mulți agramați ce au pretenția să se numească internauți. Limba română datează din perioada Daciei. Limba noastră strămoșească.
Azi zărbătorim Ziua Liombii Române, dar oare câți dintre noi suntem demni pentru această sărbătoare a entității noastre! Mulți dintre români o stâlcesc în mod voit.

Agricultura românească e pe moarte!

În perioada de când am aderat la UE (1 ianuarie 2007), Fermierii au constatat că au mai puțin teren agrar și mai puține animale, doar caprele mai domină. Producătorii se confruntă cu asemenea problerme ca și acum 10 ani din lipsa sistemelor de irigații.
De câți-va ani oamenii lasă terenurile nemuncite. Cu toții spun că celor tineri nu le mai place munca. În realitate duc lipsă de finanare și din buzunasrul propiu nu fac față. Toamna, când vine vremea recoltatului, nu se mai scoate producție în cantitate masivă, comparativ cu cât se investește în pământ. Într-o afacere trebuie să scoți mai mult decât investiția. În agricultură abia se obține sămânța semănată. Și când te gândești că în perioada Epocii de Aur! Atunci aveam și instalașii de irigat pretutindeni. Acum asociațiile jecmănesc micii agricultori.
Piața românească de legume și fructe este aproape inexistentă. O ramură pe cale de dispariție în România. Deși mai putem vedea oaeni în piață ce vând marfă produsă în grădini ori solarii, ei sunt intermediari ce păcălesc țăranul de pe câmp, cărora le cumpără legumele pe câți-va zei de bani, iar ei măresc prețul de douăzeci de ori.
Sistemele de irigații nu mai există de mai bine de douăzeci de ani. Agricultura românească e pe moarte!

marți, 29 august 2017

Se mai respectă Decalogul?

Pentru a scrie acest articol, vă reamintesc din Biblie cele 10 porunci ale Domnului - Decalogul:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei în afară de mine.
2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Dumnezeului tău în deșert.
4. Aduți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fi desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui.
Citiți și recitiți aceste porunci. Acum răspundeți-vă în sine. Oare se mai respectă acest Decalog!
În zilele noastre, dacă nu toate, aproape toate poruncile sunt încălcate.
Oare câți dintre noi care mergem la biserică suntem credincioși cu adevărat! Aici mă includ și pe mine. Cred în Dumnezeu, am și eu credință ca fiecare credincios, dar oare e de ajuns! Am văzut oameni cu o credință fenomenală. Mă întreb dacă vreodată voi putea fi ca ele/ei. Nu cred, cu așa ceva te n-aști sau ți-e insuflat din educația celor șapte ani de acasă. Nu spun că nu am fost educat cu credința și frica lui Dumnezeu.
Enoriașii care vin la slujba de duminică și  îl cinstesc pe Domnul, duminica vin în număr mai mic, dar la o sărbătoare vin mulți, parcă aducându-și cu toții aminte că sunt fii Domnului, biserica se aglomerează.
Câți copii nu sunt certați cu părinții și nu vorbesc cu anii! Mai sunt unii fi care drept mulțumire părinților că le-a dat viață, îi agresează fizic sau verbal.
În privința cele de-a-6-a poruncă, de secole întregi e încălcată și numărul păcătoșilor crește alarmant.
Lumea chiar s-a întors cu fundul în jos, cum spun bătrânii noștrii, deși expresia ni se pare puțin trivială, e o realitate. Desfrâul a dat frâu liber imaginației oamenilor. Doamne, mă îngrozesc numai când scriu despre asta. Ați văzut și dumneavoastră prin media. Obsesia lumii este incredibilă și îngrijorătoare.
„Să nu furi”, ca și porunca „să nu ucizi”, parcă au luat amploare amândouă odată și sunt sacăpate de sub control.
Cum vrem ca țara și românii să prospere, când noi am încălcat toate poruncile Lui, și pe cea mai importantă din Decalog, „iubirea aproapelui”. Am ajuns a ne agresa și urî
între noi, apoi mergem la biserică evlavioși, de parcă suntem demni să intrăm în casa Domnului! Mai cerem preotului și împărtășanie!
Păcatul este comiterea unei fărădelegi cu deplină știință.

luni, 28 august 2017

Mănăstirile din România

Mănăstirile din România ne aduc o pace interioară... Pe lângă Biserica Mare, care ne este hrană spirituală, picturile artistice aplicate pe zidurile ce datează de secole vechime, de pe timpul marilor Domnitori ai Țării Românești și amplasarea așezământului, ne aduc o oază de liniște.
În general mănăstirile au în curtea interioară o biserică sau troiță unde enoriașii se pot ruga și închina tuturor sfinților, în special icoanelor făcătoare de minuni și moaștelor. Acest așezământ se află în grija măicuțelor sau a călugărilor care trăiesc după anumite reguli. Din jur împrejur se găsesc chiliile în care locuiesc și îngrijesc casa Domnului și pentru găznuirea credincioșilor care se retrag aici pentru a medita. Alături se găsește sala de mese, o locație impresionantă și lungă, fiind îmbinată cu bucătăria în capătul sălii. Alături de pacea interioară care este simțită în suflet/e, se alătură și peisajul, zona rustică în care este amplasată mănăstirea, între falnicii munți și brazi sau anini (arbori care cresc înalți și drepți) ai patriei, la altitudini înalte. De aceea se urcă pe drumuri forestiere către mănăstire, uneori și pe jos. Un așezământ pusnic, e viața aleasă de cei care trăiesc aici, la mănăstire, călugări sau maici. În curtea mănăstirii, florile sădite ne fac să ne pierdem în peisajul multicolor ce ne îmbie cu hrana spirituală.
Domnul se găsește în biserică, fie ea și în miniatură (o troiță), în natură, în fiecare din noi. Pe Domnul îl purtăm în suflet. Și ca o părere personală, spune mulți că nu trebuie să mergem la biserică, ne putem ruga oriunde și au dreptate, Domnul este cu noi pretutindeni, dar biserica te încarcă spiritual, e ca și cum ți-ai reâncărca bateria.

duminică, 27 august 2017

Comisia medicală de expertiză - Pensie de invaliditate

Comisia medicală de expertiză pentru pensia de invaliditate se face tot la un loc cu cei pensionați medical din câmpul muncii. Cabinetul este amplasat la etaj iar scările sunt abrupte. Deși am o dizabilitate, sunt norocos, dacă se poate numi așa un tip cu handicap, afecțiunea mea este neurologică. În timp mi-a fost afectat și mersul, din fericire a fost ceva temporar, deși mai prezint ușoare sechele, s-a mai ameliorat, dar nu pot fi egoist și să nu mă gândesc și la ceilalți.
În timp ce mă aflam la un cabinet particular aflat la parter, pentru un EKG, am văzut persoane în cărucior care așteptau jos la scară. Scuzați-mi expresia, dar păreau niște căței care nu aveau acces în instituție. Pe 4 iulie 2016, căci nu am mai fost, având certificatul evaluat pentru 2 ani, am văzut mulți oameni care se chinuiau urcând scările, ajutați de câte 2 însoțitori personali. La cât de grea le era mobilitatea, sunt convins de faptul că era vorba de cei care depindeau de cărucior cu rotile. Erau supuși la un chin groaznic, mi se sfâșie sufletul numai când scriu despre asta, mă gândesc la efortul lor depus. Asistentele medicale nici nu se osterneau să-i ajute, gestul conta.
Spuneam că tot în același cabinet se fac și comisiile pensionaților din câmpul muncii. Din câți pacienți sunt acolo, 70% sunt bolnavi. Multă lume ieșită la pensie pe... fostele sau actualele pile, cunuștine și relații. Un PCR care a funcționat și va funcționa întodeauna, deși au fost ușoare tentative de stârpirea corupției din sistemul sanitar și nu numai.
Această comisie nu-și are locul la etaj, și pentru parcă a le mai pune o piedică, acum intrarea s-a mutat prin spate, unde scările sunt mult mai abrupte. Discuția e în van, când România, o țară europeană, nu are în totalitate rampe de acces în instituții, magazine ori borduri.

sâmbătă, 26 august 2017

Prima dragoste

Prima dragoste nu se uită niciodată. Poate pentru mulți prima dragoste diferă. Poate fi vorba de primul coleg de la grădiniță de care te-ai simțit atras/ă, primul sărut adolescentin, prima întâlnire după ce ai primit vârsta majoratului sau, de ce nu, dragostea nu are vârstă și o putem întâlni și la maturitate. Indiferent cum, acele momente sunt unice trăite cu intensitate pentru prima dată în viață, ne rămân întipărite în memorie.
Prima dragoste nu se uită niciodată pentru că ai simit sentimente unice, nemaiântâlnite până atunci. În funcție de cum a evoluat acea relație, negativ sau pozitiv, pe parcursul vieții acele erori le poți remedia și nu le vom mai comite. Cum se spune, oamenii învață din propiile greșeli, ele fac parte din viață.
Unele persoane consideră prima dragoste atunci când are loc prima experiență sexuală, dar pentru cei mai mulți, conexiunea emoțională, este cea care contează de fapt.


vineri, 25 august 2017

O nouă generație - Generația Focebook

România își formează generația tinerilor care nu visează la viitor, sau generația facebook, cum le mai spun eu. Practic, ei sunt întreținuți de părinți, mai exact 25%% din tinerii patriei, dar numărul tinde să crească.
Intervievați de Pro TV, de ce nu se duc la muncă, unul dintre ei spune că are pensie de urmaș și nu are rost să mai muncească, mulțumindu-se să trăiască pe banii statului. Un altul spune că pentru ieșirile în oraș îl sponsorizează părinții, că de aia e copilul lor. Acești tineri nu au visuri, trăiesc pe baza părinților și ajutoarelor sociale. Parcă gadgeturile le-au luat conștiința, de ei nu se gândesc la ziua de mâine. Părinții nu or să fie alături de ei o veșnicie. Întrebați dacă s-au gândit la viitor, uimiți de întrebare, răspund că nu încă. Frate, ai 20-30 de ani!
Ce e mai grav, e că numărul acestor tineri ar putea crește. Consideră că salariile din România sunt mici și cred că în străinătate se câștigă banul mult mai ușor și traiul este mai facil, dar odată ajunși la fața locului și dând de o muncă dură, se întorc tot în întreținerea părinților.
Uimitor este că cei care au pretenție la salarii mari sunt cei fără nici un fel ce calificări ori studii.

miercuri, 23 august 2017

Toamna reânvie

Trecut-a timpul și Sfântă Maria Mare
Hotarul dintre vară și iarnă,
Zilele sunt mai scurte și se lasă răcoare,
Seara mai devreme coboară.

Este un ușor început de toamnă,
Se face simțită și răcoarea mult dorită,
Adierile de vânt ce pare
Că se ia la trântă cu codrul înverzit.

Ploaia nu-și face simțită prezența,
Soarele m
ai trimite săgeți de raze,
Seara se lasă devreme și vântul adie,
Răcoarea aduce și toamna reânvie.

21 octombrie, Adrian Spiridon Marin

Arta poeziei

Arta poeziei am început-o dintr-o joacă, încercând a lega rimele cu versurile. Mai exact, plagiam o carte a lui Tudor Arghezii, pe la Crăciunul lui 1997.
Prin așezarea versurilor pe hârtie am simțit o alinare sufletească. Poate că versurile mele nu au mereu rimă sau sens, dar sunt versurile sufletului meu, ceea ce simt în acel moment. Pentru mine faptul de a așeza pe hârtie tot ce simt și mă înconjoară îmi oferă o pace interioară.
De când m-am apucat de joacă cu rima și a ieșit un catren de jucărie, dorința mea arzătoare nu a fost publicarea unei cărți, niciodată nu m-am crezut un mare poet care pot scrie versuri, să rămân în memoria cititorilor de poezie. Poezioarele mele plac unui anumit segment de public. Nici nu am pretenția la mai mult, sunt conștient de ceea ce (pot să) scriu.
Un like din partea dumneavoastră, un comentariu de încurajare, de-ați ști cât contează pentru sufletul meu! Am și eu momente când îmi vine să renunț. De câte ori nu am făcut-o, apoi am revenit!
Nu mi-am dorit publicarea, dar iată, că cu ajutorul prietenilor, am scris cinci poezii într-o Antologie: „Literatura la ea acasă”
. Cartea se va lansa în ultima vineri din luna septembrie. Încă odată se confirmă faptul că cele mai frumoase lucruri se întâmplă pe nepregătite. Nu a fost plănuit, dar dacă mi s-a ivit o oportunitate, am profitat de ea. Prin asta vreau să demonstrez tuturor cunoscuților care nu au crezut în ceea ce scriu că nu-mi perdeam timpul, cum spuneau.

marți, 22 august 2017

Primul meu telefon mobil

Prin anul 1997, când mi-am cumpărat primul meu telefon mobil, celular, cum îi spuneam pe atunci, în abonament aveam incluse minute promoționale, SMS-uri și MMS-uri.
Având SMS-uri gratuite, nu știam că nu sunt valabile la numerele scurte, din 4 cifre. Dând mereu SMS-uri la asemenea linii țin minte că am avut de plătit suplimentar, pe atunci 2. 000. 000 de lei. Am rămas și eu uimit, pe atunci nu cunoșteam prea multe despre telefonia mobilă. Și când am fost să-l cumpăr, nu știam că trebuie buletinul.
Câte SMS-uri fără a scrie nici un cuvânt(liber
) am trimis la contactele din telefon. Nu știam a-i bloca tastatura și purtându-l în buzunar, telefonul mai se aprindea.
Nu s-a născut nimeni învățat, cu toții am învățat și învățăm din greșeli.

luni, 21 august 2017

Ziua de Sf. Maria Mare - Tradiție

Nu degeaba de 15 august, în ziua de Sfânta Maria Mare, bătrânii noștrii spuneau că aceasta este hotarul dintre vară și iarnă. Iată că această zicală se adeverește și în zilele noastre.
Odată trecută Sfânta Maria Mare, zilele sunt mai scurte, deși știința o poate pune pe seama unui fenomen astronomic, serile încep să se lase mai devreme și devin mai răcoroase, sorele și razele sa-le își fac de cap, dar pe timp de zi. Este un ușor început de toamnă, dar iată, că se face simțită și mult așteptata răcoare și adierile de vânt ce pare că se i-a la trântă cu frunza verde a codrului înfrunzit.
În vechime se spunea că dacă în ziua de Sfânta Maria Mare înfloresc trandafirii, toamna va fi una lungă și blândă. Bătrânii din Transilvania mai au și în aceste
zile această credință.

duminică, 20 august 2017

Agramați - ȘOCANT!

Mereu mi-au displăcut cei care, în mediul virtual, pe comentarii se certau pe greșelile de tastatură considerându-le gramaticale. Și eu le fac din grabă, în special pe tabletă sau telefon, în care trimit altceva decât scriu pentru un simplu semn de punctuație pus la sfârșit se transformă tot cuvântul. De aceea pot face diferența dintre o greșeală de tastatură și una gramaticală.
Am constatat că unii chiar sunt agramați, te îngrozești ce vezi pe internet, în mod special pe siteuri-le de socializare. Dacă înainte le toleram, acum au început să fie deranjante. Dacă prostia sau igoranța ar durea, multă lume ar urla.
Cele mai multe agramații le comit cei de pe băncile școlii. Am mari pretenții de la ei, Ar trebui să fie un exemplu gramatical pentru noi, cei care am descoperit internetul cu mult mai târziu. Ei evoluează odată cu această tehnologie. Din programa școlară, cel mai mult regret că imediat după regimul comunist, s-a scos caligrafia. Țin minte că acolo ne formam scrisul. Pe celălalte caiete îmi mai permiteam să scriu imperfect, din cauza scrisului rapid, dar pe caietul de caligrafie, cel de curat, cum îi spuneam atunci, scriam încet și perfect.
Acum cu aceste cărți tipizate, copiilor mai rău li se deformează scrisul, scriind strâns și suprapus, ei trebuind să se încadreze între acele spații. În fine, mi se pare că am deviat de la subiect, asta nu schimbă cu nimic scrisul agramat. Oare care să fie cauza acestui fenomen? Mă gândesc la faptul, pentru că copii nu-ți mai formează scrisul de mână la început, ei trec direct la tastatură.
Sunt și copii majori care nu știu să scrie de mână. Poate vi se pare ceva bizar, dar știu un caz concret, care nu
știa să se semneze cu litere de mână. ȘOCANT!

sâmbătă, 19 august 2017

Un vis

Dintr-o întâmplare am realizat,
Un vis din umbrele trecutului,
Numele meu se găsește tipărit
Între o culegere de poezie.
Când literatura e la ea acasă,
Printre frumoșii poeți literari,
Mai sunt și oameni cu inima mare
Care iubesc arta poeziei.
Cu ajutorul lor am realizat,
Ce doar era un vis în obscuritate,
Versurile mele sunt de găsit
Printre mari scriitori de poezie.

Adrian Spiridon Marin

vineri, 18 august 2017

Vaccinările obligatorii

Am auzit de zeci de părinți care sunt împotriva vaccinărilor obligatorii. Un părinte își cântărește decizia vaccinării propiului copil de zeci de ori, luând în calcul toate opțiunile posibile.
Au avut loc 32 de decese din cauza rujeolei, fiind o țară europeană, acest vaccin ar trebui făcut de toată lumea. Până acum nu a fost, pentru că nici statul nu s-a dovedit capabil să asigure dozele necesare, pe de o altă parte există o armată de câ
rcotași care se ocupă cu rostogolirea informațiilor. Sunt voci care au studiat 5 ore pe internet și au decis că se pricep mai bine decât 200 de ani de știință și studiu pe tema vaccinurilor. Sunt țări care au deja introdusă legea vaccinurilor obligatorii sau care urmează a le implementa.
Din 2010 încoace numărul cazurilor care spun că au probleme cu vaccinul au scăzut.
Părinții au încredere în vaccinul produs la Institutul Cantacuzino.
Mulți oameni se tem că hepatita B se poate transmite prin intermediul vaccinului. Este puțin probabil. Trebuie să știm că hepatita B se transmite și maternal sau dacă copilul este mușcat.

joi, 17 august 2017

Lansarea unei Antologii

Am fost plăcut surprins, când am fost invitat la lansarea unei Antologii. Trecând peste faptul că pentru o persoană cu dizabilități, care necesită însoțitor, transportul este în dificultate, cu scuzele de riguare că nu pot fi prezent, am fost extrem de onorat și puțin rușinast, ca eu, un tip simplu, cu zece clase, să fiu remarcat printre cei mai de vază oameni, poeți amatori sau nu. Poate au în spate ani de experiență și studiu aprofundat.. Eu m-am apucat de scris dintr-o joacă, până s-a legat o rimă și un vers. Mai exact din iarna lui 1997.
Cartea de Antologie „Literatura la noi acasă”, realizată de doamna Cristina Martiana Bălășoiu, de altfel cea care mi-a dat curaj, a apărut de sub tipar și va fi lansată în ultima vineri din septembrie, mai exact pe data de 29.

miercuri, 16 august 2017

Maica Domnului

De după revoluție se spune că e păcat să se ureze „La mulți ani!” de Adormirea Maicii Domnului sau Sfântă Măria Mare, cum mai este această sărbătoare cunoscută. S-a schimbat cumva cele 10 porunci și comiterm un păcat că spunerm „La mulți ani”! Până acum sărbătoream și nu auzisem de această chestiune. O cinstim și pe Fecioară la biserică. E o vorbă din popor care spune: „Morții cu morții și vii cu vii!”
Sărbătoresc atunci când doresc, de exemplu, dacă am chef, pot sărbători ziua mea
zilnic. Cât despre spiritualitate, pot merge la biserică și mă ruga dimineața la slujbîă. În rest fiecare face ce vrea în timpul lui liber!
P.S. Ca informați, pe 15 august o cinstim pe Maica Domnului, dar nu se știe ziua și data în care a murit.




marți, 15 august 2017

Adormirea Maicii Domnului - Sfântă Măria

Adormirea Maicii Domnului este sărbătorită de creștini în fiecare an pe 15 august, Sfântă Măria, așa cum este cunoscută în popor.
Excluzând enoriașii care se duc la biserica la slujba de duminică și la fiecare sărbătoare a sfinților din calendar, din păcate în ziua de azi, majoritatea oamenilor sărbătorind ziua de Sfântă Mărie a lor sau a apropiaților, uită de ea, Fecioara Maria. Azi să ne închinăm ei și să ne rugăm pentru cea care a pătimit pentru Fiul său, mama tuturor enoriașilor, fii lui Dumnezeu.
Mulți dintre noi ne sărbătorim azi, suntem prea preocupați să înfulecăm și să turn
ăm pe gât băutură, destrăbălându-ne. Comitem mai mare păcatul, atunci când noi stăm la masă, Maica Domnului stă în genuchi și se roagă pentru noi păcătoșii.
Pe 15 august, românii care sărbătoresc Sfânta Maria Mare urează „La mulți ani!” celor care îi poartă numele. Am și eu prieteni virtuali, cunoscuți reali și rude. Nu în ultimul rând urarea de bine se adresează și celor care mi-au dat viață, fără de care nu m-aș găsi printre aceste rânduri și prietenul dumneavoastră. Cele mai importante persoane apropiate sufletului meu. Fericire, multă sănătate și la mai mulți ani alături de mine. Vă iubesc! ❤❤❤

luni, 14 august 2017

Festivalul „Dumitru Tudor - Refu” - a-II-a zi

Azi(duminică), a urmat a-II-a zi de Festivalul Național d
e Dansuri Folclorice și al Ansamblurilor de Călușari „Dumitru Tudor - Refu”, ediția a-IX-a, 2017.
Am vrut să plec cu câteva minute mai târziu, nemaiavând loc parada de costume populare. Această festivitate mi-a încântat sufletul și privirea în fiecare ediție când s-a desfășurat. Când eram pe picior de plecare, tuna și norii picurau, încât am decis să îmi amân plecarea puțin timp, să văd norii încotro se așează. La ora 18:00 mi-am făcut prezența, de astfel, o prezență obișnuită a evenimentelor din orașul meu(nostru). Norii erau așezați ca o perdea de fum asupra orașului Costești, loc unde era amplasată scena pe carese susținea renumitul Festival Național de Folclor care poartă numele unuiadintre cei mai renumiți vătafi de Căluș, Dumitru Tudor, zis Refu. Publicul nu sosise în număr mare, timpul fiindu-le nefavorabil.. După 30 de minute a început ca parcul din fața Primăriei și scenei să fie mai populat și seara s-a strâns lumea de prin împrejurimi.

Au evoluat Ansambluri de Dans și Călușari din: comuna Albești, județul Constanța, comuna Buteni, județul Arad, comuna Curnești, județul Botoșani, orașul Costești, județul Argeș, etc..La încheierea Festivalului Național de Folclor și Ansamblurilor de Călușari „Dumitru Tudor - Refu” 2017, Palatul Copiilor nu au mai susținut recital ca în ziua precedentă.

duminică, 13 august 2017

Festivalul Național „DUMITRU TUDOR - REFU” - Partea I

Ca în fiecare an, sunt prezent la Festivalul Național al Ansamblurilor de Dansuri Folclorice și de Călușari „DUMITRU TUDOR - REFU”, ediția a - IX - a. Festivalul poartă numele unuia dintre cei mai renumiți vătafi ai călușului din orașul Costești, de baștină din Zorile, cunoscut și ca Băseni, județul Argeș.
Era bine cunoscut faptul că Festivalul începe la ora 17:00, dar azi(sâmbătă), fiind parada costumelor populare, credeam că începe cu o jumătate de oră mai înainte, evoluția pe scenă fiind de la 17:00.Așa că am ajuns mai înainte cu câteva minute. Ansamblurile nu se găseau la fața locului, inițial am crezut că sunt plecate pe traseu la paradă. Am vrut să mă uit, dar am văzut niște băieți(călușari) și i-am întrebat dacă a fost părada. costumelor populare. Mi s-a confirmat că la ora 17:00 începe Festivitatea. Al nostru Ansamblu de Dansuri și Călușari ai Casei de Cultură „Mugurelul” încă se mai pregăteau pe holul. În sinea mea mă gândeam că în van se mai antrenează, parcă ar vrea să îngrașe porcul în Ajunul Crăciunului ☺
Puțin public din oraș, spre deosebire de anii anteriori. Pe semne că plecaseră la țară. Veneau Ansambluri din toată țara încolonați și cu alai, ținând în mână și afișind pancarde de unde sunt. Erau participanți din: Sibiu, Aninoasa, Miroși, Găiești, Albești, Costești și altele, că poate am mai uitat câteva nume. Au evoluat pe scena din parcul orașului din fața Primăriei Costești.
După ora 21:00, terminarea primei părți a Festivalului Național „DUMITRU TUDOR - REFU”, au urmat recitaluri ale copiilor de la Palatul Copiilor Costești, conduși de Doamna profesoară Vasilescu Sofia. Eu nu am mai stat. Avem partea a II - a a Festivalului și astăzi(duminică), începând cu aceeași oră, 17:00.

sâmbătă, 12 august 2017

Festivalul Național „Dumitru Tudor - Refu”

Ca în fiecare an, Primăria Orașului, Consiliul Local și Casa de Cultură Costești, îi invită pe argeșeni la Festivalul Național „Dumitru Tudor - Refu”.
La sfârșitul acestei săptămăni, azi 12 și mâine 13 august 2017 va avea loc Festivalul Național al Ansamblurilor Folclorice și Formațiilor de Călușari. Ediția a - IX - a a Festivalului se va desfășura pe scena din Parcul Orașului Costești, începând cu ora 17:00, când are loc și parada costumelor populare. Festivalul Dumitru Tudor - Refu”, poartă numele unuia dintre cei mai renumiți vătafi ai călușului din Costești, originar din Zorile(Băseni).
An de an, zeci de formații de călușari din toate colțurile țării vin la acest festival. Orașul Costești va deveni pentru două zile inima folclorului românesc.

vineri, 11 august 2017

Persoanele cu dizabilități și viața acestora

Faptul că sunt o persoană cu dizabilitate și scriu despre viața acestora, nu înseamnă că ne plângem de milă, dimpotrivă, consider că boala face parte din viața noastră. Dacă așa gândim lucrurile, problemele vor fi mult mai ușoare. Totul constă în gândi
rea pozitivă.
Prin aceste povești adevărate vrem doar ne facem înțeleși de cei din jur și să fim integrați în societate.

miercuri, 9 august 2017

Viața unei persoane cu dizabilitate

Mulțumesc Domnului că am putut să merg și eu în excursie și vizitat locuri noi care m-au încântat.
Când ești o persoană cu dizabilitate, ai boala oscilantă și ești depedent de către un însoțiotor, nu îndrăznești să te gândești la viitor. Să depinzi de alte persoane, e cea mai grea depedență. Singurul meu țel în viață e acela de a trăi și de a răzbi, descurcându-mă singur și cu ajutorul familiei. Părinții nu or să fie cu noi o veșnicie....
Uneori mă gândesc, că aceste vizite vor rămâne singurele mele amintiri cu care mă voi hrăni pe parcursul vieții...

marți, 8 august 2017

Canonizare - Mănăstirea Robaia. Pelerinaj - Mănăstirile din Argeș

Acest articol e o contin
uare a celui de sâmbătă, 5 august 2017, care poartă titlul „Pelerinaj”.
Primul meu pelerinaj prin țară, astăzi (duminică, 6 august) prin județul Argeș la o slujbă de canonizare (sfințire) și vizitat alte două Mănăstiri și în drum spre casă, luat apă de la Biserica cu Izvoare de Leac (șapte).
Am mers în comuna Mușătești, satul Robaia, la Mănăstirea cu același nume, care e ctitorită de Sava Sovarul, încă din secolul XVI. Este o mănăstire exclusiv de măicuțe și are hramul la Sfântul Gheorghe.
Sute de credincioși au asistat duminică, 6 august, la Mănăstirea Robaia, județul Argeș, la proclamarea solemnă a canonizării cunoscutului pictor bisericesc din secolele XVII - XVIII. I se spunea Pavnutie Parvu Zuigravul sau Pavnutie Mutul., trecut în calendar ca Sf. Cuv. Pavnutie Pârvu. a trăit între anii 1657 - 1735. În afară de biserici, mai picta și icoane. După spusele Arhiepiscopului de Argeș și Muscel PS Calinic: „Biserica nu înseamnă numai spiritualitate, ci și artă”. De asemenea despre ultima sa icoană, Nicolae Iorga spunea că e cea mai frumoasă imagine pictată sau scluptata din țară. De asemenea fiecare enoriaș a primit câte un exemplar în miniatură. Zugravul e de la sine înțeles de ce i se spunea, dar Mutul? Acest cuvânt ne duce cu gândul la un handicap, dar el era smerit, trăia numai în post și rugăciune, iar atunci când picta, nu scotea nici un sunet, concetrându-se pe lucrarea sa. Prefera să nu mai lucreze, dacă scotea pe gură mai mult de cinci cuvinte.
Întreaga slujbă a fost organizată de Episcopia Argeșului și Muscelului, au venit din întreaga țară microbuzuri cu enoriași, la rândul lor organizați de preoții din împrejurimi. Am fost nevoiți să parcăm microbuzuri-le mai jos cu 1,5 km, poliția nepermițându-ne accesul să urcăm sus la Mănăstire, să nu blocăm traficul. Totuși, bătrânii și bolnavii au fost duși până la destinație cu un microbuz. De astfel mulți enoriași din diferite colțuri ale țării erau deja acolo, dormind în corturi s-au mașini.
Înalți Prelați ai Bisericii Ortodoxe Române și Preoți au fost prezenți. Slujba de canonizare a fost oficiată de un sobor de arhierei ai Bisericii Române în frunte cu IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Preafericitul Daniel, Patriarhul României și-a anulat prezența în ultimele ore.
Mă așt
eptam ca slujba să se prelungească, fiind de canonizare, era doar o presupunere, cum nu știam ritualul. Am plecat devreme, fiind o exursie organizată și trebuind să mă țin de grup, n-am mai putut intra în posesia ultimei iconițe a Sfântului.
În drum spre autocar, am primit fiecare câte o iconiță cu Sfântul Pavnutie și câte un pachet cu pește și orez. A fost Schimbarea la Față a Domnului (dezlegare la pește). Un pachet binevenit pentru noi, care tocmai ne duceam la microbuze să ne mâncăm sanvișurile. Până au venit ceilalți excursioniști ai microbuzului de la Costești, noi deja terminaserăm de mâncat. Am putut vorbi la telefon cu cei dragi de acasă, acolo sus în creierul munților neavând semnal și nici internet.
La ora 13:00 a fost plecarea spre Mănăstirea Slănic, satul cu același nume, comuna Aninoasa. Pe traseu era un drum forestier îngust și denivelat, abia treceam autoturism pe lângă autoturism, mai ales că din sens opus veneau mașini particulare, tocmai avuse-se loc hramul Mănăstirii. Este situată pe drumul dintre Curtea de Argeș și Câmpulung - Muscel, la 3 km de localitatea Domnești. Această Mănăstire era de călugări.
Frumoase locuri de vizitat, dar greu pentru localnici pentru a-și duce traiul, locuri strâmte, fără a avea parcele de grădină. Fânurile sunt la putere și vitele în locurile de munte.
Ne-am rugat, ne-am închinat, locuri noi am vizitat, iar apoi am plecat. Eram la microbuz când preotul organizator ne-a chemat înapoi, spunându-ne că suntem invitați la o ciorbă de pește. Aproppo, foarte bună.
Mai aveam o Mănăstire de vizitat, situată în aceeași comună cu același nume, Aninoasa, pe o colină, la 460 metri altitudine, părea o mică cetate fortificată, e zidită cu cărămizi foarte vechi. Este monument istoric și de arhitectură de tradiție Brâncovenească, cu o incintă dreptunghiulară, pretutindeni înconjurată de flori semănate și la glastră.
Numele Mănăstirii și al comunei vin de la pădurile cu anini sau arini, copaci înalți și drepți. În curtea alăturată se găsește biserica veche. În drumul său, pe margine ne însoțește un strat sădit de gălbenele. Am vrut să o vizităm, dar era încuiată.
Biserica Mare a fost pictată de Pârvu Mutul, Sfânt canonizat astăzi (duminică) la Mănăstirea Robaia. Numărul Mănăstirilor și icoanelor pictate de el sunt neștiute. Numai 5 ani a stat la Mănăstirea Robaia.
În drum spre casă, pe drumul Curtea de Argeș - Pitești, în apropierea localității Vâlcele, comuna Merișani, județil Argeș, se află Biserica Izvoarelor de Leac care este mai degrabă un complex de izvoare, troițe și mici capele ortodoxe pe dealul numit „Valea Radului”.
Transmise pe cale orală din generații în generații, sub formă de tradiții, am unit apa din cele Șapte Izvoare Tămăduitoare într-un bidon de 2,25 l.
Apele de la „Izvoarele de Leac” sunt tămăduitoare încă din vechime, aici găsindu-și alinarea mai mulți domnitori, precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihnea Turcitul. Nenumărați pelerini s-au oprit aici în drumul lor spre Mănăstirile prin Argeș.
Apa este tămăduitoare, mai multe minuni petrecându-se aioci, însă la baza tuturor vindecărilor stă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu și Sfinților Săi. Până să plecăm, am fost serviți fiecare cu câte - o felie de pepene. Se găsesc bănci și mese cu adăposturi.

sâmbătă, 5 august 2017

Pelerinaj

Bisericile din județul Argeș, organizează un pelerinaj la Mănăstirea Robaea, comuna Mușătești, la 25 Km de Curtea de Argeș. Acolo va avea loc canonizarea unui preot care picta biserici pentru sfințirea sa. Sunt invitați toți preoții din județ și trebuiesc să ia cu ei, opțional, câțiva enoriași. Prețul nu e scump, acoperă doar cheltuielile de motorină. Costă 40 lei de persoană. Am plătit de acum o săptămână, când nici nu știam că mâine suntem sub cod portocaliu de căldură.
De la Mănăstirea Robaea, unde are loc canonizarea, se pleacă spre Mănăstirea Slănic, satul Slănic, județul Argeș, de altfel singura mănăstire unde mergem și sunt exclusivist numai călugări, în rest sunt măicuțe, apoi vom pleca spre Mănăstirea Aninoasa din comuna cu același nume, situată pe drumul DN dintre Curtea de Argeș și Cămpu Lung, la 16 Km de Câmpu Lung și 30 Km de Curtea de Argeș.
Mi se pare interesant să asist la ritualul de canonizare (n-am mai văzut așa ceva) și m-am bucurat că mai ies și eu din casă. Nu mai țin minte de când nu am mai făcut-o, cred că am 5 ani, de la o excursie promoțională a unei firme, organizată prin Poșta Română.
Toate cele trei Mănăstiri sunt vechi, Mănăstirea Slănic e chiar monument istoric, care datează de pe timpul lui Vlad Țepeș.
Rămâne de văut cu mă voi descurca cu căldura, de obicei nu am probleme cu amețeli în maș
ină. Tind să cred, aflându-mă într-un pelerinaj, Dumnezeu mă va ajuta pe mine și toți enoriașii. Exursia fiind la munte, probabil că va mai ameliora căldura cu 2 - 3 grade.

vineri, 4 august 2017

Dorință

Trăind și trecând prin suferință,  văzând nenumărate cazuri prin jurul meu, prin spitalul în care pot spune că mi-am petrecut cea mai frumoasă parte din copilărie, mi-ar fi plăcut să practic voluntariatul, mi-ar plăcea să fiu folositor semenilor mei aflați în suferință.
Această dorință a mea, e datorită propiei suferințe care m-a adus în incapacitatea de a fi depedent de cei din jur. Această situație mă face să mă simt inutil. Uneori simt nevoia de a fi folositor, de se întâmplă aceasta, sunt statisfăcut sufletește.
E plăcut faptul de a fi voluntar, chiar mi-ar face plăcere să îi ajut pe cei defavorizați de soartă. Am constat că sunt în România multe persoane cu dizabilități mult mai grav decât mine. Eu mulțumesc Domnului că merg pe propiile picioare.  Asta ar putea fi consolarea multora, gândul că invaliditate la alții au cosecințe mu
lt mai grave.
PS Din păcate invaliditatea nu-mi dă dreptul la a presta o activitate, fie ea și de voluntariat!

joi, 3 august 2017

Nu s-a schimbat nimic

Faptul că nu am prieteni în realitate, am pus-o pe seama că, de mic fiind bolnăvior, prietenii m-au ocolit, nu mi-au acordat o șansă să mă cunoască. Am avut colegi care m-au protejat, eram uniți, am crescut de mici, totuși nu se compară cu un prieten adevărat.  La acea vreme aparențele conta
u, mentalitatea oamenilor (comunismului) era alta.
Adevărul că întodeauna și în prezent, că nu s-a schimbat nimic, noi, persoanele cu dizabilități am fost excluse de societate și nu se face nimic pentru a fi integrate.
Văzând toate acestea, mulți dintre noi care mai începuseră să iasă pe afară și-au creat propia carapace în care preferă izolarea. Un mod inconștient al lor de a protesta, față de cum sunt văzuți din exterior. Toată lumea se uită indiscret la ei, dacă îi văd că ies sau că fac ceva, sunt blamați că pot și în loc să se ducă la muncă așteaptă sprijin de la Statul Român..
Cei de afară tind să creadă, că s-au iozolat că așa au găsit ei de cuvință, fără a se gândi mai amplu. Oare ei, cei apți fizic și psihic ce au făcut pentru integrarea lor în societate.
Cât despre indemnizațiile de la stat de 272 lei, e o sumă nesemnificativă în comparație cu indemnizațiile alelșilor sau ale militarilor. Despre acest subiect nu discut, că aș intra în politică. Acest subiect mă depășește și nici nu-mi place.

miercuri, 2 august 2017

Supermaket-uri în beznă, casele de marcat out

Azi am fost în oraș făcând cumpărăturile zilnice. Când intru în supermaket, un întuneric beznă. Clienții bâjbâiau și oebecăiau pe la rafturi. Plecasem să iau niște ardei capia, știind de ieri că erau și stafidiți, luminat de la lumina soarelui, fiind destul de obscur, nu-i pute-am distinge, așa că am preferat să fac drumul până la piață, unde pot găsi marfă pe alese la același preț.
După ce mi-am ales ardeii preferați, în drumul meu era alt supermaket și am vrut să dau și pe la el. Acolo clienții erau ținuți la ușă, pe motiv că nu-i curent și nu merg casele de marcat. Atunci gândul mi-a fugit la primul supermaket care, de bine, de rău, mergea, dar mă gândeam că la casă, casierița socotea calculând cu calculatorul cu baterie sau „pe băbește”, cum se spune în folclor.
În drum spre supermaketul care îmi salva cumpărăturile de azi, am avut nevoie la farmacia. Farmacista m-a invitat politicos mai târziu, deoarece nu e curent și nu merge casa de marcat. M-am gândit că din trei farmacii, câte sunt la noi în oraș, poate undeva mi se va înmâna medicamentul solicitat. Am avut noroc la următoarea farmacie. Nu mai rețin dacă a mers casa de marcat sau nu, dar știu că era o aplicație a celor de la Electrica, iar farmacista vocifera, că trebuia anunțată, nu să-i strice toate calculatoarele.
În final mi-am făcut cumpărăturile și am plecat acasă liniștit din primul supermaket. Acolo am fost surprins că funcționau casele de marcat cu toate că prin magazin era beznă. M-am gândit că au generator și la casă. Tot m-am păcălit cu un măr pe care l-am nimerit stricat. Totul mergea la pipăială, ceea ce nu am făcut. M-am învârtit ceva timp în oraș după cumpărături, negăsindu-le pe toate laolaltă, cum eram învățat.
Un lanț de supermaket-uri trebuie să aivă generatoare, în interior se găsește multă marfă la lăzi frigorifice și nu mă îndoiesc că nu sunt dotate, dar iată că pentru confortul c
lienților ar trebui să doteze și casele de marcat. Trăim în secolul XXI și noi nu ne-am adaptat!

marți, 1 august 2017

Viața - ca o roată

Cu toții am pornit în viață de undeva de jos. Uneori când suntem plecați și ajungem bine din orice punct de vedere, material sau financiar, uităm că, cu toții am fost țărani la coada vacii, iar acum nici nu ne mai băgăm semenii în seamă. Această îngâmfare nu aduce nimic bun.
Viața este ca o roată, tot se mai întoarce odată, e bine să menținem relațiile cu toți cei din jurul nostru, indiferent de condiția lor socială. Viața e atât de imprevizibilă, încât niciodată nu poți spune niciodată, întodeauna putem avea nevoie de cine nici nu ne așteptăm.
Azi ești în vârf, mâine poți fi jos, niciodată nu putem ști ce ne așteaptă, viața are urcușuri și coborâșuri. Uneori e atât de cameleonică...
PS. Vezi acei care au scos capul în țările membre UE, iar acum stâlcesc limba română.

Declarații de dragoste

     Pentru mine ești ca o ancoră,care o port mereu în inimă,eu aiurit, tu mai pământeană,dar amandoi pe aceeași undă.      Ești ca o carte ...