Salut! Sunt Ady. Blogul lui Ady a fost creat in urma unui hobby in a asterne in mediul on line tot ce in viata intalnesc si ma inspira. Sunt o persoana cu dizabilitati si scriu si despre viata acestora.
Desi postarile le gasiti pe pagina de Facebook, v-as ruga sa va abonati la Blogul lui Ady si sa interactionam impreuna pe cmomentarii, astfel va aflu si parerile.
Multi considera o pierdere de vreme ceea ce fac, nu oblig pe nimeni sa ma citeasca, dar am asa o sastisfactie cand o faceti...!
Imi amintesc in copilarie, ca 1 Mai era in preajma cand liliacul era inflorit. Pe atunci omagiam eroul necunoscut de la marginea orasului "Gheorghe", cum il poreclisem noi.
Duceam la scoala flori, in special liliac, ce il gaseam inflorit langa calea ferata, pe malul lacului Telesti. Am facut scoala generala in cartierul cu acelasi nume. Confectionam in cinstea eroului necunoscut o coroana si duceam buchete cu flori.
Din centrul cartierului Telesti, plecam incolonati doi cate doi pe trotuarul din cartier si mergeam in pas de defilare pana la marginea orasului Costesti, din judetul Arges, la statuia eroului necunoscut.
Aveau loc poezii si cantece patriotice cu pancarde si urale.
Iti mai amintesti cantecele patriotice ale vremii? Unul dintre cele mai cunoscute este compus chiar de catre Ciprian Porumbescu.
1 Mai muncitoresc Versurile: Maria Rantes Muzica: Ciprian PorumbescuRade iara primavara, Peste campuri, peste plai, Veselia umple tara, C-a venit Intai de Mai!Muncitorii au pornit Si-ntr-un glas s-au infratit! Si ei azi sarbatoresc Unu Mai muncitoresc.
In copilarie am fost educati altfel in comparatie cu copii din generatia actuala. Am fost educati pe baza principiului de respect fata de persoanele majore. Roseam atunci cand la televizorul alb-negru rula o scena de sarut intr-un film (oricum la TV nu vedeam mai mult), in prezenta persoanelor adulte. Cuvantul SEX nici nu indrazneam a-l rosti.
Daca mai primeam de la tata sau mama cate o palma sau urechere nimeni din jur nu se alarma sa cheme protectia copilului. Era felul parintilor nostrii si al profesorilor de a ne educa. Acum la 40 de ani constat ca ne-a prins tare bine, o lectie de viata. Am fost nevoiti de mici a ne descurca singuri si sa stim ce-i aia responsabilitate, oricat de nesemnificativa ar fi fost. De aceea ni s-a spus "GENERATIA CU CHEIA DE GAT". Exemplu: cu aragazul umblam inca din frageda pruncie, asta nu insemna ca nu eram ocrotiti de catre parinti.
Ca si in zilele noastre, parintii isi doreau ce e mai bun pentru copii lor, a fost doar felul lor de a ne educa. Ei nu stateau ca acum cu copii acasa, de nu mai stiu nici sa mearga singuri/pe jos. In primii doi ani nu aveam parintii alturi de noi permanent. Trebuia sa munceasca pentru a ne oferi strictul necesar, pe Statul Roman nu-l interesa cine ingrijeste copii, doar natalitatea sa creasca.
Alaturi de persoana iubita, desi stim ca suntem iubiti de catre partener/a, sunt momente in viata cand simtim nevoia de a auzi magicul cuvant "TE IUBESC!" din glasul persoanei pe care o iubim. E un pansament al suflertului nostru.
Am trecut de perioada cand aveam 12-14 ani, atunci cand rupeam petalele florilor si repetam ca pentru sine: "Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste...". Cu timpul lucrurile s-au mai schimbat, un cuvant atat de simplu si totusi, atat de greu de rostit. Pentru mine personal, e foarte greu de rostit cuvanul "TE IUBESC". Imi trebuie timp sa simt ceea ce canva voi rosti... Sper. Si cand vezi cat de usor le e unora... parca ar da "buna ziu
a"
Stateam ieri la farmacie la rand pentru doua tipuri de medicamente. In fata mea erau cei cu retete, cand sunt acestia este mult de stat. Era un om in varsta cu o lista de medicamente care il costa mult si nu le vroia decat jumatate din fiecare de pe reteta, considerand ca le cumpara apoi pe restul. Unele din ele erau pe lista de compesate, unele nu. Doar primele doua se compesau. Atunci omul sa stie a intrebat care se compeseaza, cele scumpe sau cele ieftine. Asistenta farmacista ia raspuns: "Cele ieftine. Ma-ta nu te-ai prins de sistemul asta medical din Romania!" Am povestit doar, nu am vrut sa sesizez nimic.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai venerati sfinti din calendarul ortodox, sarbatorit la data fixa in fiecare an - 23 aprilie. In calendarul popular, Sfântul Gheorghe este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor. In spiritualitatea populara, Sfântul Gheorghe este cel de-al doilea stalp calendaristic, alaturi de Sfantul Dumitru - Samedru -, intre cele doua divinitati existand o intelegere care străbate atmosfera. Se spune ca atunci cand se aud primele broaste cantand, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Samedru (Sfântul Dumitru), inverzitorul intregii naturi, semanatorul tuturor culturilor si inchizatorul anotimpului friguros. Toamna, Samedru, care nu iubeste pomii inverziti, primeste cheia de la Sfântul Gheorghe pentru a inchide timpul frumos si a slobozi din adancuri anotimpul rece. Daca in trecut aceasta sarbatoare era cinstita cu mult fast timp de trei zile, astazi, doar cu totul izolat, mai strabate farmecul ei de altadata. Cele mai multe obiceiuri legate de aceasta zi au fost abandonate pe parcursul timpului dar importanta sarbatorii in spiritualitatea traditionala ne obliga sa amintim cateva dintre practicile si obiceiurile de odinioara. In ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregateau cu grija brazde verzi, taiate sub forma patrata, in care infigeau ramuri inmugurite de salcie si flori galbene de primavara cunoscute, in Bucovina, sub numele de calce. In noaptea sau dimineata zilei de San-George capul familiei, intotdeauna un barbat, aseza brazdele, astfel impodobite, "de straja "la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire. Se credea ca, astfel, oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice, ce deveneau extrem de active in acest moment de inceput a anului pastoral. Masurile de protectie se luau mai ales impotriva strigoilor si strigoaicelor care, conform traditiei, furau mana vitelor cu lapte. Tot impotriva strigoilor se obisnuia a se pune langa poarta casei si la intrarea in grajd o grapa, asezata cu dintii in sus si cu un bracinar de fecior cast petrecut printre acestia. Și acum se mai practică anumite obiceiuri cu diferiti arbori specifici zonei respective. De exemplu la noi în județul Argeș, cred că în întreaga zonă a Munteniei, seara în Ajunul Sfântului Gheorghe oamenii se duc în codrul înverzit și-și procură ramuri de Jugastru, un arțar. Împodobesc porțile și cotețele din ogradă cu aceste rămurele.
La Pitesti s-a desfasurat a XLI_a editie a Simfoniei Lalelelor. Parada traditionala a Caravanei Aleagorice s-a transformat intr-un circ ce ne aduce aminte de comunism, copii prescolari, gimnaziali sdi alte categorii defiamnd prin fata Guvernantilor. Profesorii dau dovada de un pupincurism iesit din comun, ei trebuind sa nu aiva nici o legatura cu clasa politica. Este mai mult decat umilitor ce s-a intamplat ieri la Pitesti.
La aceasta editie mi-au fost reanviate in memorie scenele de pe Stadionul 23 August in cinstea conducatorului iubit, si din toata tara. Mai lipsea ca Premierul Romaniei Viorica Dancila si Ministresa de Interne, Carmen Dan, respectivMinistrul Mediului, Gratiela Ivanescu sa stranga copii in brate si sda mimeze acel sarut pe obraz. Nu ajunge ca ne-au furat tara si padurile, acum ne fura si inocenta copiilor cu mintea lor cu tot.
In calendarul ortodox, prima Duminică de după Paște este cunoscută drept Duminica Tomii, zi dedicată Sfântului Apostol Toma. Duminica din Săptămâna Luminată este momentul în care Iisus Hristos s-a arătat Sfântului Apostol Toma, acesta având îndoieli în legătură cu învierea Mântuitorului. Din acest motiv, Sfântul Apostol Toma este cunoscut și sub numele de Toma Necredinciosul. Acesta a atins rănile Mântuitorului și s-a convins de puterea acestuia și de natura sa divină. In aceasta zi sunt diferite obiceiuri inca pastrate, in functie de zone, de aceea caut admini din diferite regiuni. Ma alatur si eu celor care ureaza pe langa traditionalul La multi ani, multa sanatate si implinirea dorintelor, tuturor purtatorilor acestui nume!
Am fost educat de parintii mei in spiritul bunelor maniere, dar traiam intr-o epoca unde "multumesc" nu prea era in vocabularul nostru. Desi ma straduiesc sa invat de la altii si caut sa imi diversific comportamentul pentru a avea unul sanatos, am invatat multe de cand s-a nascut nepoata mea, de la ea... am capatat curajul de a depasi acel orgoliu pentru a spune "multumesc" si "te rog". Ea a fost educata de mica cu aceste cuvinte, la randul meu, crescando uneori, m-a invatat si pe mine. Iata ca si de la copii avem de invatat! La mine nu era faptul de nu a stii sa vorbesc politicos, ci neobisnuinta. Oare de ce acum, cand suntem evoluati am uitat de politete, ci in perioada interbelica, cand spunem noi ca lumea nu stia atatea lucruri si tata era mai subdezvoltata, oamenii parca erau in tara politetei.
Multi spun ca strainii au o politete doar de suprafata, ceea ce pot accepta si intelege. Nici nu am o alta asteptare de la oamenii cu care intru in contact in spatiile publice, pentru a primii diverse informatii. E vorba de civilizatie care la noi s-a deteriorat in ultimii zeci de ani... Stie cineva sa-mi spuna cand? Ceea ce putem înțelege toți e că nici dictatura și nici tranziția nesfârșită nu-ți permit să rămâi o ființă umană pozitivă și binevoitoare. Serviciile oferite in tara difera foarte mult fata de cele din afara. Ciudat, strainii sunt mai reci, totusi au o polutete aparte in societate. In calitatea mea de client in orice domeniu public, nevoia mea este de a fi vazut si auzit din perspectiva mea si de a mi se vorbi civilizat. Aici se pot regasi multi dintre dv. (clienti). Intrebarea mea pentru dumneavoastra este: Cand am devenit atat de nepoliticosi?
Doamne, te ingrozesti,
de focul de la Costesti, a luat foc biserica cu toata lumea in ea, chiar in Vinerea Mare, cand pentru credinciosi, era sarbatoare, cantau Prohodul si-L slaveau pe Domnul.
Erau la Denie
in 1930, pe 18 aprilie,
de la o flacara de lumanare,
a izbucnit incendiul cel mare,
elevi si studenti
au murit incinerati.
Focul ardea cu rapiditate,
biserica fiind din antichitate,
construita din vreascuri uscate,
un fum gros s-a intins,
pe lume i-a cuprins,
desi focul nu-i prinde-au,
se asfixiau,
oamenii din repezeala
se imbulzeau la usa,
fara a-si da seama,
sa faca un pas inapoi,
ca nu se deschide in afara!
Pe 18 aprilie
la Costesti e,
zi de comemorare,
pentru a lor amintire.
După șapte săptămâni de post și de pocăință, creștinii merg la biserică duminică pentru a vesti învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Sunt câteva tradiții și obiceiuri de care oamenii țin cont cu sfințenie. Și anume, la slujba de Înviere este bine să te îmbraci cu o haină nouă. Hainele, la fel ca și apa, au un rol purificator. De asemenea, toată lumea trebuie să fie curată la intrarea în biserică. Așa că se acordă o atenție deosebită curățeniei corpului, nu doar a sufletului.
De asemenea, în ziua de Paşti nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion. Oamenii credeau că viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă şi îi va prinde ploaia ori de câte ori vor vrea să lucrezi câmpul dacă vor dormi de Paște.
De asemenea, nu trebuie să arunci lumânarea aprinsă în noaptea de Paște, ci e bine să o ții în casă. De fiecare dată când familia are parte de momente dificile, este bine să se aprindă lumânarea. Și atunci când este furtună ori o calamitate, este bine să se aprindă această lumânare.
O altă tradiție spune că în ziua de Paşti nu se mănâncă oul cu sare, pentru că, potrivit tradiției populare, transpiri tot anul.
Pentru că sunt considerate de leac, se păstrează bucăți din pască și anafură în casă. Acestea pot fi date animalelor bolnave ori membrilor familiei.
În noaptea de Înviere, oamenii de la țară obișnuiau să aducă la biserică un cocoș alb. Obiceiul încă se păstrează și în zilele noastre, iar cel căruia cocoșul îi cânta primul în biserică avea parte de noroc tot anul. Apoi, păsările erau date de pomană celor săraci.
De asemenea, se spune că, cu cine ciocneşti ouăle vopsite în ziua de Paşti, cu acea persoană te vei întâlni pe lumea cealaltă, iar dacă păstrezi un ou roşu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul.
Auzit-ati de cea mai mare tragedie care a inspaimantat europa, bisericuta arsa de la Costesti, judetul Arges. Despre acest incendiul s-a varsat mult tipar si s-a scris o gramada de articole.
In anul 1930, la 10 aprilie, era Vinerea Mare, la Denie au venit tineri, dintre care cei mai multi erau studenti sau elevi. In timp ce cantau Prohodul si il slaveau pe Domnul, o femeie nu a fost atenta la o lumanare si de acolo a pornit incendiul spre podul unde erau depozitate lumanaruile. Inainte de asta preotul Visinescu primise un semn, scapand cadelnita din mana, iar slujba nu se mai intelegea.
Biserica fiind din ostreata si acoperita cu sita uscata, focul s-a intins cu rapiditate. Fiind de doua ori mai multi enoriasi decat de obicei in bisericuta stramta si ingusta, cand a fost construita in secolul al-XVIII-lea, lacasul nu a fost construit dupa normele elementare, usile sa se deschida in exterior. Pe atunci usa era joasa, ferestrele erau mici, stramte si ingradite si din imbulzeala spre iesire, panica si presiunea celor din spate spre cei din dreptul usii ii punea pe acestia in imposibiliate s-o deschida. Speriata, multimea nu intelegea ca singura scapare era un pas indarat, pe care nu l-a facut. 118 persoane au murit arse ori asfixiate, 116 erau enoriasi plus preotul si tarcovnicul sau. La slujba a fost si fiul preotului in varsta de 11 ani. Desi totul a fost facut scrum, Vanghelia a ramas intacta. Primarul a dat telefon sa cheme pompierii de la Pitesti, dar au gresit drumul spre Costesti, pana a sosit la noi in oras in comuna Zorile, nu a mai gasit suflare de om. Din cauza accidentarii terenului, pompierii au reusit sa se apropie 200 m. si spre dimineata au reusit sa scoata afara trupurile arse. Doamne, ce tipete se auzea de afara, erau rudele celor aflate in biserica. La slujba de îmormântare a venit și Episcopul Mălai Mare și o întreagă suflare de oameni. A fost tipete si jale mare, nenumarati parinti si rude ramanand indoliati. Ajutoare din intreaga lume au sosit mai apoi. Tragedia a facut inconjurul europei si nu numai. Chiar si Regina Maria si Regele Migai, pe atunci Print, in varsta de 9 ani, au venit la inmormantare. Un singur copil a supravietuit in incendiu de starea caruia sa ocupat personal doamna der onoare a Majestatii S-ale, caere a murit si el dupa doua luni de chin. In acel loc s-au ridicat monumente, pietre cu numele celor disparuti. La scurt timp, după ce tragedia fusese prezentată de unele dintre cele mai mari ziare ale lumii, încep să sosească la Costeşti materiale de construcţii pentru o nouă biserică. La cinci ani după tragedie, locuitorii din zonă aveau să se roage într-o biserică mare, frumoasă, aşezată la doi kilometri de locul tragediei, care poartă hramul Sfântul Ilie, fiind sfinţită în prezenţa regelui Carol II, a episcopului de Argeş, Nichita Duma, şi a patriarhului Miron Cristea. Ea are acum rangul de cadedrală și este situată în centrul orașului. A fost un Paste indoliat in acel an, iar ziuas de 18 aprilie a ramas zi de doliu pentru cetatenii din Costesti. In fie care an, ne amintim de acea zi printr-un mic memorial in memoria celor trecuti la cele vestice. Astazi, mai aminteste de acea zi doar un mic memorial, pus pe locul bisericutei, cu numele celor care, ca si Iisus, si-au dat duhul in ziua de vinerea mare, rugandu-se.
Se bat ouale cu zaharul si se adauga laptele fierbinte. Se fierbe pe foc. Aveti grija sa nu dea in clocot.
Se pune compozitia la racit.
Dupa ce se raceste, se pun fructele, se amesteca si se aseaza pe un platou si se orneaza cu restul de frisca.
Va urez pofta buna!
Sa traversati Saptamana Patimilor cu bine si sa aveti un Paste fericit!
1 Mai muncitoresc
