Martisorul este prima sarbatoare si femeia cea mai de pret fiinta

     Bun sosit primavara, natura incepe sa revina la viata prin coloritul sau. Martisorul este prima sarbatoare a primaverii, martie, luna in care ne rasfatam sexul frumos si sarbatorim femeia, cea mai de pret fiinta pentru fiecare dintre noi.

     Femeia, fiinta care ne da nastere, cea care ne calauzeste pasii pana cand putem merge pe propiile picioare, mai apoi tot ea ne indruma si ne pregateste pentru a da piept vietii de unul singur, pe propiile picioare.

     Tot azi si in aceasta luna ne sarbatorim fetele mult iubite, surorile, verisoarele, vecinele si multi dintre noi mai norocosi, iubitele care mai tarziu ne pot deveni sotii.

     Iata de ce avem nevoie de o zi a femeii. Este cea mai de pret fiin
ta. Fara ea barbatii n-ar exista, lumea n-ar exista, nimeni nu ar avea importanta pe pamant fara ea, o simpla femeie.

     PS Jos palaria pentru femei si dati-i femeii ce este al ei, faceti-i ziua o sarbatoare, tratati-o ca o floare.

Povestea martisorului

     Mărţişorul este considerat simbolul primăverii, iar pe 1 Martie este sărbătoarea românească a primăverii, prima zi din luna martie, ne bucurăm de revenirea la viaţă a naturii dăruind flori şi mărţişoare. 

     Iniţial, mărţişorul era o monedă din aur sau din argint, la care se ataşa o sfoară făcută din două fire răsucite (unul roşu şi altul alb). Mai mult, există credinţa conform căreia această amuletă aduce noroc şi fericire. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care il prindeau in par si-l ţineau astfel până ce înflorea primul pom (de obicei, până la sfârşitul lunii martie), iar cu banul isi cumparau cas, pentru ca fata sa fie frumoasa si alba. În unele zone, scopul purtării Mărţişorului este să-ţi apropii soarele.  Dăruind un mărţişor este ca şi cum ai dărui o fărâmă de soare.

     El se poartă de la 1 Martie până când se arată primăvara, se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. După, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.

     Sursa: internet

Moşii de iarnă 2019. Pe ce dată se pomenesc morţii. Ce obiceiuri sunt şi ce se dă de pomană

     Biserica noastră a rânduit sâmbăta ca zi de rugăciune pentru cei morţi, precum şi anumite zile de peste an, în care ducem colivă la biserică şi dăm pomelnic pentru toţi cei morţi ai noştri. Aceste zile de obştească pomenire sunt numite "Sâmbete" sau "Sâmbetele morţilor" când se fac pomeniri cu Sfântă Liturghie şi anume:

     -sâmbăta lăsatului sec de carne pentru Postul Paştelui (Sambata Mortilor sau "Mosii de iarna");
     -sâmbetele din săptămâna a 2-a, a 3-a şi a 4-a din Postul Paştelui;
     -sâmbăta dinaintea Rusaliilor (Sâmbăta morţilor sau a Moşilor, sau "Moşii de vară");
     -lunea sau marţea după Duminica Tomii (Paştile Blajinilor)
la Praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august);
     -în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (zis Sâmbăta morţilor sau "Moşii de toamnă")
     -Joia Mare (Joi Mari) din Săptămâna Sfintelor Patimi.     -sâmbăta dinaintea Rusaliilor (Sâmbăta morţilor sau a Moşilor, sau "Moşii de vară");     -lunea sau marţea după Duminica Tomii (Paştile Blajinilor)la Praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august);     -în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (zis Sâmbăta morţilor sau "Moşii de toamnă")     -Joia Mare (Joi Mari) din Săptămâna Sfintelor Patimi.

     

     Mosii de iarna. Ce sunt si ce se da de pomana?

     Putine obiceiuri se mai pastreaza. La noi in zona Munteniei nu avem atat de multe ritualuri. În fiecare an, în sâmbăta premergătoare duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi – ziua în care se lasă sec de carne pentru Postul Sfintelor Paşti, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. Pentru că mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesară, Biserica face mijlocire pentru toti aceştia, ca să se bucure de fericirea vesnică.
     Pentru acest Praznic se pregătesc toţi creştinii, după posibilităţile materiale, fie că sunt săraci sau bogaţi fiecare după posibilităţi. În ziua praznicului se sfinţesc la biserică vin, colivă şi prescure, precum şi pachetele de mâncare pregătite pentru a fi împăţite după slujba de pomenire, săracilor de la biserică, vecinilor şi persoanelor sărmane întâlnite pe stradă. Astfel păstrăm legătura cu cei care dragi trecuţi dincolo, prin slujbe de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe cei care familia le face pentru cei adormiţi.
     Pe lângă obişnuitele articole care se dau de pomană, vin, colaci, colivă, astăzi în mod special se dau de pomană sarmale. În unele zone ale ţării de Moşii de iarnă 2019 se fac piftii şi se consumă în aceaşi zi, iar ce nu se consumă se aruncă.

     Ritualul de odinioara:

     In aceasta zi se avea grija ca mormintele sa fie bine ingrijite.
     În zonele rurale bătrânii povesteau despre sufletele morţilor care vin în această zi pe pământ şi sunt îmbunat cu mâncarea oferită de pomană.

     PS Si la noi in zona se mai imparte mancare gatita si piftii. Mosilor de iarna li se mai zice si Mosii de piftii.

Dragobetele - #noipastramtraditia

     Dragobetele este o sarbatoare populara, celebrata de romani pe 24 februarie cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul.

     Sarbatoarea de Dragobete dateaza pe plaiuri mioritice inca de la sfarsitul veacului  al XIX-lea si a mai inregistrat si alte denumiri. 

     Dragobetele simbolizeaza dragostea in general. De la a imperecherii pasarilor pana la fete si baieti, care trebuiau sa se intalneasca tot anul, pentru a fi indragostiti pe intreg parcursul. Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!"  

     Ca multe altele, dupa perioada din decembrie 1989, multe obiceiuri pierduram, prinre care si aceasta. Cand am importat Valentine's Day in Romania, brusc am devenit patrioti si ne-am adus aminte ca avem si noi o sarbatoare similara cu aceasta, simbolizand dragostea.

     Nu stiu daca s-a trezit in noi patriotismul sau orgoliul nostru de romani, vrand sa le aratam americanilor si intregului occident ce sarbatoare straveche si frumoasa avem noi. Un fel de: "Lasa ba, ca va aratam voi voua!"

     Nu mai conteaza motivul, important este ca ne pastram sarbatoarea si traditia de Dragobete are viitor! 

     P.S. Dragobetele este zeu al tineretii, patron al dragostei si al bunei dispozitii.
     

Ajustari, ce mare greutate!

     Cine a spus ca America e tara tuturor posibilitatilor? Iata ca in Romania sunt posibile mai multe!

     Oricine are opt clase si un atestat cine stie prin ce mijloace obtinut, poate profesa pe meleaguri mioeritice, ce atata greutate sa-i ajustezi un nas sau o tata, doar tot omul are simturi estetice si poate taia de ici si colo dupa gustul sau de a aranja.  

     Avem tate false, buze false si tot ce face un estetician, de ce sa nu aveam si medici falsi! 😀 Sau care e diferenta intre a turna ciment sau o plomba la masea! 😁
 
     Azi a aparut alt medic fals care profeseaza la sectia de ginecologie de 30 de ani. Totusi, in urma cercetarilor se pare ca femeia, pe numele ei Raluca Daniela Barsan a absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din 2013, desi nu pe profilul de ginecologie unde profeseaza de 20 de ani.

     Informatiile au ramas in curs de cercetare si sa constatat ca Raluca Mihaela Barsan nu avea decat noua clase, iar diploma de la UMF Carol Davila era falsa. Aceasta a lucrat ca voluntar din 2013 la Spitalul Judetean Ilfov din 2013, dar fara a detine vreo autorizatie de medic sau diploma. Femeia avea o scoala de Arte si Meserii.

Inchinaciunea - Obisnuinta sau Spiritualitate

     Inchinaciune = rugare, inchinare, ofranda, cu respect.

     Inchinaciunea tine de spiritualitate, dar faptul ca o faci fara a te ruga la Dumnezeu e o obisnuinta sau tine de spiritualitate. De multe ori o facem instictiv si face parte din noi. Intrebarea mea este: "Chiar credem in Dumnezeu?" sau semnul crucii a devenit ceva instictiv pentru multi oameni. Cand ne ridicam de la masa sau trecem prin fata unei biserici, brusc ne facem cruce. Semnul crucii in mod logic este urmat de o rugaciune din suflet.

     Rabdarea este cea mai mare forta, ceea ce noi ne-am pierdut. Ce ne-ar costa daca am avea rabdare si i-am aloca 5 minute rugaciunii inainte de inchinaciune sau apoi? Smerita cugetare si nevoia cu masura das putere rugaciunii.

    P. S.  Am scris aceste randuri, inspirate din realitate si din propria mea viata, deci aici ma regasesc si eu, desi am vorbit la plural.

     Sursa foto: DOXOLOGIA.ro