marți, 28 aprilie 2020

Simfonia Laleleloer - Anulata de COVID 19

     Ca in fiecare an Simfonia Lalelelor avea loc in aceasta perioada, la finele lunii aprilie.
     Conducerea Primariei Municipiului Pitesti, initial stabilise ca a-43-a editie a Simfoniei Lalelelor sa se desfasoare in weekendul 24 - 26 aprilie.
     Evenimentul florar avea loc anual in Piata "Vasile Milea" si la Complexul Expozitional de la Casa Cartii.
     Detaliile organizatorice, inclusiv numele artistilor care urmau sa concerteze in Piata Primariei cu aceasta ocazie, urmau sa fie stabilite, insa Primasria Pitesti, a decis, in contextul Covid - 19, suspendarea celei de-a 43-a editie anuala a Simfoniei Lalelelor.
     Aceasta decizie a fost luata datorita raspandirii coronavirusului si mai ales, din cauza avertismentelor primite de la specialisti si a declaratiilor Ministrului de Interne, Marcel Velea, prin
Ordonanta Militara.
     Era minunat acesta expozitie florala si agricola, la care odinioara devenisem un client obisnuit.
     Daca ulterior am renunta in a mai vizita epozitia de flori de la Casa Cartii, adusa din strainatate si nu numai, in Piata "Vasile Milea" eram nelipsit, mereu alaturi/printre standurile cu flori ale producatorilor nostrii autohtoni. Era un peisaj de Rai, inconjurat numai de fermecatoarele si multicolorele flori, unele din minunatiile Domnului.
     M-am limitat la a vorbi numai despre flori, desi in fata Casei Cartii se aflau Carurile Alegorice, camionetele impodobite cu flori ce facuse Parada Anuala ce anunta deschiderea festifitatii, ca era o adevat festin cu concert Live mici si toate cele. Alaturi erau expuse unelte agricole si automobile.
     Regret ca in acest asn am fost privasti de acest spectacol demn de o splendoare, ce face mandrie judetului Arges. De altfel, Municipiul Pitesti este denumit "Orasul Laslelelor", orasul fiind impodobit cu lalele de varii culori rin pargeri si ronduri (spatii verzi). In cemntrul Pietei Milea se afla o fantana cantatoare, ce da orasului Pitesti, o atmosfera feerica si multicolora.

vineri, 24 aprilie 2020

PAPARUDA - AMINTIRI DIN COPILARIE

     Ieri am scris despre Paparuda si astazi de dimineata, m-am trezit impreuna cu o amintire din copilarie, prtivind acest ritual.

     Tin sa precizez ca am copilarit numai cu fete, avand sora. Intr-o zi caniculara, la vreme de seceta ne venira o idee (noua si celor doua vecine ale noastre, mai mult spre distractia noastra, decat de dragul traditiei din mosi stramosi.

     Am improvizat o Paparuda, am sarit peste a confectiona fuste din bopzii sau alte frunze. In timp ce sora mea si o vecina, executa dansul in cerc, ce parea unul tribal, in timp ce incantau: 


     Paparudă, rudă,
     Sai în sus și udă,
     Udă cu cofița
     Ca să crească vița.
 
     La-la-la...
 
     Paparudă, rudă,
     Sai în sus și udă,
     Udă cu găleata
     Ca să crească roada.
 
     La-la-la...
 
     Paparudă, rudă,
     Sai în sus și udă,
     Udă cu ulciorul
     Să crească feciorul.
 
     La-la-la...
 
     Paparudă, rudă,
     Sai în sus și udă,
     Udă cu cănița
     Să crească fetița.
 
     La-la-la...
     Au-aauu...


     Eu si sora vecinei, le stropeam peste picioare cu apa si aruncam cu monezi. O moneda de 25 de bani, mult timp a stat imbibata in astfalt, caci atunci era incins din cauza arsitei si trecand masinile peste ea, a intrat in carosabil. A persistat multi ani, pana cand s-a turnat un alt strat de astfalt. 10 -15 ani tot au fost.

     Acest ritual, de regula este efectuat de fetele pana in zece ani, fetele noastre erau trecute de aceasta varsta, dar ce mai conta, pentru noi distractia prima!

     Din pacate nu exista o fotografie, la acea vreme nici aparat foto cu film nu aveam, dar amintirile imi sunt inca vii pe retina si in doua secunde, pot ajunge oriunde... atunci cand imi amintesc/visez.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/

joi, 23 aprilie 2020

Va amintiti de Paparuda copilariei?

     Paparuda (Păpăluga) este o veche divinitate locală din mitologia românească, probabil preromană, a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de secetă și redusă cu timpul la o schemă de ritual.
     Va amintiti de Paparuda ce o practicam in copilarie? Era un ritual magic de provocare a ploilor, dar mai presus era distractia noastra.  Chiar daca ploaia nu venea imediat la rugamintile noastre, ne alegeam cu o distractie pe cinste, cu hainele ude leoarcă de la apa aruncată pe noi nu atât ca o ofrandă adusă ploii ci, mai ales, pentru a ne răcori…
     Toate însă erau tratate la modul ”joacă de copii” sau tradiții din moși-strămoși
     Desi ritualul, avea o data traditionala fixa (joi, in a treia saptamana post-pascala), avea loc si ori de cate ori era seceta prelungita, in lunile cel;e mai caniculare de la jumatatea verii. In timp ce tinerele fete(pana la 12 ani)executa Jocul Paparudelor, ca figurante ale unui dans ce pare mai mult tribal, in frunze simbolice de frunze(pe atunci le confectionam din bozii), gospodarii satelor le stroperau cu galeti de apa peste picioare si se arunca cu monezi(bani).

      Versuri/Descantece - Paparuda

                        Paparuda ruda,
                        Vino de ne uda,
                       Ca sa-nceapa ploaie,
                       Sa curga siroaie,
                       Cu galeata, leata,
                       Peste toata gloata.
                       Unde da cu maiul,
                       Sa creasca malaiul;
                       Unde da cu sapa,

                      Sa curga ca apa.
                      Hai, Catrino, sa sarim,
                      Paparudele!
                     Ca stii iarna ce patim,
                     Paparudele!
                    Ca pasarea prin copaci,
                    Ploaie multa ca sa faci!

     Ne alegeam însă și cu o muștruluială zdravănă din partea părinților, mai mult a taților căci mamele, mai sensibile, erau mai aplecate spre cele sfinte și dădeau oarece credit (crezare) copilăriilor noastre, având o speranță (chiar și ascunsă) că incantațiile unor suflete nevinovate vor îndupleca pe Cineva și ploaia va veni…
     Uneori ajungi la disperare si incerci toate metodele de ritualuri, traditia fiind de mai multe feluri. Pe cea populara am duso mai departe din batrani, dar traditia religioasa, desi uneori pare ca se pierde, fiecare o poarta in sufletul sau.
     Avand in vedere vremea secetoasa pe care o traversam si ca nu a mai plouat serios de 10 luni de zile, cred ca nu ar strica o Paparuda, dar din pacate nu are cine sa duca mai departe acest rit. El a pierit odata cu generatia mea, desi sunt cu putin trecut de 40 de ani.
     Trăim în România secolului 21! Și avem exact ce merităm!

     Mai puțin ploaie! Și irigații!

     Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/

miercuri, 22 aprilie 2020

SFANTUL GHEORGHE - ZEUL VEGETATIEI

     Ziua de 23 aprilie, în calendarul ortodox,  este marcată ca ziua Sfântului Gheorghe, o sărbătoare foarte importantă pentru creștin-ortodocși.  Ca în mai toate sărbătorile creștine și în această zi sunt păstrate, mai ales la sate, o serie de tradiții, superstiții și obiceiuri.

     Ca semn de sărbătoare, în ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag, brazde cu iarbă verde sau  smocuri de iarbă în stâlpii de susținere ai porților. Ramurile variaza de la o zona la alta. Eu o sa vorbesc despre locul meu de bastina, orasul Costesti, judetul Arges.


     În ajunul acestei sărbători, locuitorii cartierului meu Telesti si din imprejurimi se duc prin cranguri/paduri sa-si procure celebrele ramurele de jugastru. Aceaste ramuri se folosesc prin locurile noastre, in special in intreaga zona a munteniei. Acestea se pun pe la stalpurile portile si ale anexelor din gospodarie, la geamuri si la usi. Aceste ramuri se pastrau apoi peste an, ca leacuri impotriva diverselor boli. O parte dintre aceste ramuri verzi se dadeau hrana animalelor pentru a le feri de duhurile rele.

     În tradiția populară, Sfântul Gheorghe mai este întâlnit ca Sngeorâz, patronul naturii înverzite, al vegetației, al vitelor și al oilor.

     In aceasta zi de Sangeorz se aleg ciobanii care urmeaza sa ia in primire oile pana la sarbatoarea de Sf. Duaumitru.
se pune la radacina pomilor, pentru a rodi.
     Se zice ca data in dimineata de Sf. Gheorghe e multa roua, anul va fi imbelsugat.
     Desi aceasta nu este o traditie crestina, pe cea cu jugastrul pe la porti, o pastrez cu sfintenie, in acest spirit am fost educat.
     Uneori e frumos sa credem in traditii populare, are un farmec in mod deosebit. Desi in secolul nostru nimeni nu mai crede in superstitii, ce am invatat de mic copil, nimeni nu ma convinge de contrariu si pastreaza un mediu rustic.
     Pe aceasta cale, urez si eu tuturor cititorilor mei, pentru aceasta zi speciala si va doresc din adancul sufletului sa aveti parte numai de impliniri, credinta, speranta si sanatate. La multi ani de Sfantul Gheorghe !

     

Racla Moastelor Sfintei Mucenite Filofteia prin cartierul Telesti, oras Costesti

Mutarea Raclei in noua Catedrala

    Racla moastelor Sfintei Mucenite Filofteia, desi se gasesc in noua Catedrala Episcopala de la Curtea de Arges, astazi, 22 aprilie, 2020, Ocrotitoarea Spirituala a judetului Arges, a pornit intr-un peleririn judetul nostru .


     Masina care a purtat Racla Moastelor Sfintei Mucenite Filofteia, a plecat din Curtea de Arges la ora 09.:00. Ea a trecut prin fata bisericilor centrale si spitale din municipii si orase, pentru a invoca mijlocirea lui Dumnezeu, astfel ca judetul Arges, sa fie izbavit de epidemia de coronavirus/Covid - 19.


     Sfanta Mucenita Filofteia este numita si "aducatoare de ploi", fiind considerata o sora indepartata a Sfantului Ilie. Scrierile teologice consemneaza mai multe procesiuni cui moastele Sfintei pe timp de seceta, iar traditia spune ca prin mijlocirea ei, in fata lui Dumnezeu a plouat, iar roadele au fost bogate.


     Iata, ca dupa 90 de ani, cu putin pana in incendiul bisericutei de la Costesti, Sfantulita (singura Sfanta copila), se intoarce unde a mai fost adusa pentru aducerea ploilor la vreme de seceta (in acea perioada).


     A fost frumos si totodata emotionant. Pe drumul per unde a trecut racla cu Moasstele Sfintei Mucenite Filofteia, a intampinata de credinciosi cu lumanari/candele si flori. Eu si in mod special, grupul nostru de vecini di cartierul Telesti, am aruncat florile pe sub masina/racla. Personal, m-am bucurat mult ca am reusit acest lucru si ca florile mele au ramas intacte, spre deosebire de ale celorlalti. Era o implinire si mai mare, daca trecea si pe la mine pe strada, locuind pe o straduta adiacenta, sa treaca prin fata portii mele, binecuvantandu-mi casa. 

marți, 21 aprilie 2020

Un Paste in lacrimi

     Am tot scris in fiecare Vinere Mare despre incendiul bisericii arse din 1930, de la Costesti. Cine doreste sa revada articolele, le poate cauta in arhiva blogului. Vineri am compus, daca se poate numi asa, o poezie, desi are mai mult menirea sa povesteasca printre randuri intamplarea de acum 90 de ani. Cred ca cu putina rabdare, daca mai aveam, as fi putut face un final mai amplu. Dar randurile vorbesc de la sine. Am puso pe pagina si grupurile mele. Azi m-am gandit sa o pun si aici, ca articole am tot scris pe acest subiect.

                  Un Paste in lacrimi

     Auzit-ati de tragedia de la Costesti,
     Incendiul din anul 1930, 18 aprilie,
     Sa intetit de la un muc de lumanare,

     Se sarbatorea Vinerea Mare
     Si se canta Prohodul,
     Laudand-ul pe Domnul,
     Tineri si insotitori batrani,
     Cei mai multi erau copii,
     116 suflete au ars de vii,
     Bisericuta a ars din temelii,
     Focul fuse-se stins initial,
     Dar sa vezi si sa nu crezi ce se iveste?
     O lumanare atinge o coroana iar
     Si din pod focul se inteteste!
     Aproape toti au ars de vii,
     Toti ai satului copii,
     In bisericuta de ostreata,
     Invelita cu sindrila,
     A ars chiar si preotul ce oficia slujba.
     Ca premonitie, inainte scapase din mana candela.
     Tot ce a ramas intact In aceasta galceava,
     A fost Sfanta Evanghelie,
     Doamne, ce tragedie,
     Fu' in 1930, pe 18 aprilie!
     O panica ingrozitoare,
     Parintii s-au imbulzit la usa sa le de-a salvare.
     Pe atunci usile se deschideau in interior,
     Degeaba copii impingeau la intrare,
     Parintii impingeau de afara si nu mai avura scapare!

                         Ady Marin, 17 aprilie 2020

duminică, 19 aprilie 2020

Paste fericit !

     Hristos a Inviat! Un paste fericit tuturor cititorilor blogului lui Ady!

     Simt ca aceasta sarbatoare ne uneste din ce in ce mai mult si invatam sa apreciem lucrurile, ceea ce ne este restrictionat in Starea de Urgenta prin Ordonantele Militare. Desi unii spun ca este o sarbatoare a Pastelui care ne intristeaza, pe mine ma bucura sa vad oamenii cum se apropie unul de altul. 

     Aseara toti au iesit pe la porti, in asteptarea voluntarilor cu Lumina Sfanta a Invierii. Aceeia sunt adevaratii oameni educarti in spiritul credintei de Dumnezeu, nu facasnd parada modei prin biserici, imbracandu-ne cat mai fistichiu. Apoi vin tatele, cu pretextul ca asista la slujba religioasa, desi ea s-a terminat demult, stau pe scaune si ii privesc ca de pe un podium, apoi isi dau coate "Uite fa cum e imbracata aia!" Oare aceea nu este barfa! 

     Desi vizitele sunt restrictionate prin Ordonanta Militara si oamenii #stauacasa, ii simt mult mai dornici sa se vada cu semenii lor. Dincolo de aceasta pandemie, cred ca si aceasta restrictie poate fi un lucru bun si aveam nevoie de ea, pentru a invata sa stim sa pretuim acel lucru. Cand avem un folos nu stim sa pretuim, decat dupa ce il pierdem.

     Greutatea intodeauna ne apropie intodeauna de Dumnezeu. Important este comportamentul nostru fata de el si la bine, sa fim mereu aproape prin starea spirituala pe care o avem. V-om sti oare sa gestionam aceste lucruri si sa ne bucuram de ele si de semenii nostrii si dupa ce trece aceasta pandemie si restrictie?

     La multi ani si Doamne ajuta-ne in continuare!

sâmbătă, 18 aprilie 2020

O oda adusa Domnului

     Inacest an avem parte de un Paste mai special, conform aparentelor. Viata m-a/ne-a invatat ca pe lumea asta nimic nu e intamplator.


     De exemplu citit/recitit povestea bisericutei arse de la Costesti, intamplare adevarata, de altfel la 18 aprilie 1930. Am lecturato cu placere si am fost atent la fiecare vers din https://jurnaluldearges.ro/, deoarece s-au implinit 90 de ani, desi Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca in fiecare luni dupa Pasti sa se faca pomenire a tragediei de la Costesti unde au ars 116 copii. Si atunci s-a constatat ca nimic nu a fost intamplator intamplator. Cine stie cunoaste, in caz contrar accesati https://jurnaluldearges.ro/





Catedrala care sa ridicat dupa incendiul bisericutei


     Exemple ar mai fi, dar nu vreau sa le enumar, vreau doar sa va indemn sa cititi Decalogul in caz ca nu a-ti facut-o pana acum, gasiti informatii pe https://ziarullumina.ro/ . Cititi si va ve-ti minuna! Oare cate din Cele zece porunci mai sunt respectate si daca mai sunt respectate?


     Ne mai intrebam de ce se intampla atatea nenorociri asupra noastra. Iata ca dupa ce am fost loviti cu dezastre, situatii anormale, in care nimeni nu-L mai invoca pe Dumnezeu, ci ne era mai simplu sa ne bagam p..a in semeni nostrii, certandu-ne si batandu-ne/mancandu-ne intre noi, precum lupii cu oile. Acum Dumnezeu ne-a batut in cap cu aceasta pandemie, unde toti numai la greu cautam si intopnam numele/ajutorul Lui. Toti isi vor aduce aminte de ceea ce a fost, ca va trece... si va cinsti numele Domnului Dumnezeu al nostru. Parca suntem mai uniti si nu suntem dezbinati, toti luptand pentru acelasi scop, aceasta poate fi o buna invatatura de unitate. 


     Cum nimic nu e intamplator, acesta poate fi un scop. Zic si eu... ca un bun crestin. Ce e mai frapant, e ca pentru pacatele unora s-au ale altora platesc unii sarmani nevinovati. Restul va fi istorie.


     Totul se intampla cu un scop, din aceasta Sambata a Patimilor, putem vedea lumina fiecaruia care/daca o are in suflet/e, caci Lumina Sfanta a invierii sta in fiecare din noi. 'Geaba mergem noi la biserica sa vorbim in cor, in timp ce Preotul i-si "rupe" pieptul sa tina slujba si brusc dupa ce iese Cu lumanarea din altar, pacatosii care nu au trecere la pe la biserica tot anul, fac liniste pana ies afara cu Lumina Sfanta a Invierii luiata de la Preot, deaba isi fac cruce "cu doua maini" si canta in cor, adevaratul cantec e in suflet/gand, desi enoriasul nu e inzestrat cu voce, aici nu suntem la "Cantarea Romaniei" e ca si imnul, o Oda adusa Domnului.


     Pastele din acest an sa va intareasca increderea si speranta si vreau sa-mi pun si o dorinta pentru sufletul meu, desi nu este Revelionul. As vrea ca dupa ceasta pandemie sa ne revedem cu toti semenii laolalta, uniti cum erau bunicii nostrii si sa nu uitam ca aceasta poati fi minunea care o poate realiza!
       

   

miercuri, 15 aprilie 2020

Chiftele din soia

     Nu eu ma ocup de obicei in casa cu bucatareala, dar preparatul chiftelelor din soia e domeniul meu.


     Chiftelele de post le prepar cu soia granule, cartofsi le leg cu faina. Nu respect intocmai retetarul, bag mai multe ingrediente. Desi se adauga numai usturoi, mie imi place ceapa si se adauga cat mai multa verdeata.

     Iata ingredientele pe care la adaug:
     - 100 gr. soia;
     - 6 graunti usturoi;
     - ceapa tocata 9 preferabil verde);
     - patrunjel;
     - marar;
     - 2 felii pasine inmuiata;
     - 2 linguri faina-
     - piper;
     - sare.

     Mod de preparare;
   
      Se pune soia la fiert circa 20 de muinute, apoi la strecurat intr-o sita si se preseaza. Dupa ce se strecoara se pune intr-un vas toate ingredientele si se omogenizeaza. Apoi se adauga verdeaya, piperrul si sarea dupa gust. Intr-o farfurie se perpelesc in pesmert, pana sa se uintroduca in uleiul incins din tigaie la prajit.
     Se scot intr-un vas, pe fundul caruia se aseaza un servetel.

     Pofta buna si sa aveti un post usor!

    Sursa foto: https://www.gustos.ro/

sâmbătă, 11 aprilie 2020

Florii - 2020

     Anul acesta, sărbătorim Floriile pe data de 12 aprilie. Ca în fiecare an, Floriile sunt cu 1 săptămână înainte de Paşte.

   In acest an, avem parte de sarbatorile pascale mai speciale, dar astazi ma rezum a vorbi doar despre Duminica Floriilor, pe care o sarbatorim maine, desi nu in pelerinaj las biserica, ci in fata televizoarelor. Intrarea Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim, unica dată când Fiul lui Dumnezeu a acceptat să fie aclamat drept Împărat. Aceasta sarbatorire sta inzghebita in sufletele fiecarui enorias.


     Oare e suficient sa stam acasa? Dacă nu vom sta cu Dumnezeu acasă, cu învățătura Sa mântuitoare, cu dragostea Lui nemărginită, cu iubirea smerită și jertfelnică a Fiului Său, cu sfinții Săi,  ne vom izola vremelnic, încercând să evităm boala fizică, dar cea dinăuntru  va rămâne.


     Cand Domnul a avut Intrarea S-a triumfala in Ierusalim, inainte de Patimile Sale. Atunci Hristos a fost intampinat de oameni, femei, barbati si copii care aveau in maini ramuri verzi de maslin si finic si care isi manifestau bucuria strigand: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 13). Iată motivul pentru care se duce salcie la biserică în această zi de mare sărbătoare. In tarile europene unde nu exista maslini, ramurile au fost transformate simbolic in salcie. 


      Si in Vechiul Testament salcia este întâlnită pentru prima data în timpul sărbătorii corturilor, sărbătoare care amintește de eliberarea evreilor din Egipt: “În ziua întâi să luați ramuri de copaci frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunze late și sălcii de rău și să va veseliți înaintea Domnului Dumnezeului vostru…” (Levitic 23, 40). În cadrul acestei sărbători salcia este un simbol al bucuriei și al vieții. Asta ca o paranteaza, dar nu este ceea ce vreau sa spun, eu vreau sa vorbesc despre sarbatoarea Floriilor.


     In acest an, neavand parte de pelerinaj prin bisericui, catedrale si manastiri, nu vom avea parte de ramurile sfintite, decat daca se vor aduce acasa de catre voluntarii parohiei, dupa cum am cititit in comuniocatul BOR.


     Ciudat, pana si Iisus e suparat per noi, pana si el sa saturat de cata rautate e in/tre oameni si ii trezeste la realitate. Cel mai grav e, ca pentru cei pacatosi, sufera multi oameni nevinovati si inocenti.


     Ocroteste Doamne Romania!

      Sursa foto: https://playtech.ro/

duminică, 5 aprilie 2020

EGOIST - M-AM GANDIT DOAR LA MINE

     Vine o zi, in viata oricarei persoane, cand trebuie sa fie stapan pe propia soarta.

     Intodeauna m-am gandit la situiatia de a ramane singur, la cum ma voi descurca in viata. Niciodata nu mi-am format o idee la faptul ca voi duce lipsa mamei si cum voi suporta aceasta. Egoist, am gandit doar la mine...

     


     E greu sa nu mai simti prezenta mamei atunci cand intra pe usa, sa nu-i mai auzi vocea si consolarea ei, atunci cand era in styare sa se lase pe ea, numai sa-ti fie tie bine. Ii simti lipsa in ori ce ai face, in orice imprejurare, amintirile raman si nu se vor pierde niciodata.

     Imi place sa cred ca ea ma vegheaza de acolo de unde e si ca e mereu alaturi de mine, ca pasii mi-i indeamna sa fac lucrurile cat mai bine. Amintirea si imaginea ei imi va fi vesnic intiparita in minte.

joi, 2 aprilie 2020

In carantina dati frau liber pasiunilor

     La nici trei zile de cand ne aflam la autoizolare, lumea s-a plictisit de atata stat in casa si sa aiva iesirile limitate. Acestia sunt, in mod spcial cei mai tineri. Vremurile de acum sunt istorice, primele din viata lor. Noi suntem invatati gu greul, cu faptul cva nu puteam iesi din casa fara legitimatie de servici si altele.


     Aceasta carantina poate face omul sa cada perada depresiei daca nu stie cum sa o gestioneze. Da, am scris bine, si aceasta autoizolare are partile ei bune.


     Poate inainte nu aveai timp a-ti petrece alaturi de cei dragi, niciodata nu terminai treburile casnice, avand in vedere jobul la care trebuia sa te duci zi de zi. Sarbatoarea Invierii Domnului trebuie sa o pastram in suflete. Iata ca acum avem mai mult timp pentru curatenie de Pasti. Cei mai norocosi sunt cei de la tara, ei isi pot gasi de lucru prin gospodarie. Acum vine vara, muncile agricole ne poate tine preocupati.


     Si pentru ca nu toate lumea locuieste la tara, puteti da frau liber pasiunilor. Banuiesc ca fiecare persoana a avut sau are cate un hobby, v-o puteti dezvolta sau imbogati cunostintele despre ea. Ne poate ajuta si prietenul Google. Daca stiti unde sa navigati, ve-ti afla lucruri foarte interesante despre ceea ce va intereseaza.


     E misto sa stai in carantina atunci cand ai messenger si poti vorbi cu prietenii si spune cuiva pasul. Te face sa uiti de izolare. Ganditiva ca inainte nu aveam aceasta tehnologie a telefoniei si internetului, aveam reteaua sociala numita AFARA, eram mai conectati la realitate, in comparatie cu platforma FACEBOOK. Va indemn spre internet, dar spre tehnologia lui prin care putem invata anumite lucruri. Noi am trait fara telefoane si voi nu va multumiti nici cu VDEOCOL!


     Si daca totusi nu sunteti multumiti, deschide-ti BIBLIA si rugati-va. Doamne, ajuta Romania!

     Sursa foto: https://cotidianul.md/

Declarații de dragoste

     Pentru mine ești ca o ancoră,care o port mereu în inimă,eu aiurit, tu mai pământeană,dar amandoi pe aceeași undă.      Ești ca o carte ...