IORDANUL - COLIND

      Acum în preajma sărbătorilor am devenit nostalgic.

     Iordanul în seara de Bobotează.

      Acest colind se practică la noi în zona Munteniei, județul Argeș. Colindătorii se duc în ceată cîntând versurile: *În Iordan botezăndu-te Tu Doamne...* Unul intreprtează dascălul. Acesta ține găletușa cu Aghiasmă. Bineânțeles că băiețașii noștrii șmecheri o mai lungește și cu apă 😀. Altul este preotul care ia un mănuchi de busuioc, înmoaie în apă și boatează casele și gazdele pentru bunăstare în familie (aceasta e simbolistica), iar cu mâna cealaltă ne dă să sărutăm crucea. băieții mai șugubeți, fetele când dau să sărute crucea, le întoarce mâna șmecherește 😂. Fetele se bat să obțină câte un fir de busuioc să-și viseze alesul.

     În general nu am fost niciodată cu nici un colind, decăt cu Moș Ajun, neavând voce. Vecinii, copii fiind, credeau că dacă îmi dau ouă crude să beau, îmi va veni vocea care nu am avuto niciodată în posesie. Mi-au dat un ou crud de la maică-sa din cuibul găinii să beau 😁, nu am putut, mi se părea uleios și insuportabil și l-am dat afară instantaneu, au mai luat unul și mi l-au mai spart, nici pe acela nu l-am putut înghite. bun, am mers și așa.

     Nu-mi mai amintesc prea multe, au trecut treizeci de ani, dar știu că eram cel mai înalt din ceata de colindători, parcă eram măgarul printre oi, așa de tare răgeam 😅, încăt ai mei, care mă cunoșteau, își dădeau seama încă dinainte de a ieși, că sunt eu. Și ce mai rețin e faptul că aveam o cruce din alumini făcută de tata, care nu-i dădeam drumul din mână, deși altcineva interpreta erolul preotului, eu dădeam crucea să fie sărutată.

Crucea cu care am fost

CRĂCIUN ÎN FAMILIE

 

• 

  Masa în familie
  
  

       Crăciunul este sărbătoarea cea mai frumoasă din multe motive. Totuși rămânem la părerea că cel mai frumos lucru de Crăciun este timpul petrecut alături de familie și de toți cei dragi.Această sărbătoare reușește să aducă oamenii împreună de peste mări și țări.Este posibil ca unii membri ai familiei să fi lipsit o bună perioadă de timp, iar Crăciunul poate să vă reunească cu aceste persoane și să vă aducă o dispoziție bună.

     Crăciunul este considerat cel mai minunat momernt al anului. Este cea mai frumoasă, caldă și emoționantă sărbătoare a lumii creștine. În această zi trebuie să uităm de grijile cotidiene, inevitabile de altfel și să redevenim cu toții copii.

 Crăciunul este considerat sărbătoarea Iubirii și a Familiei. Ne putem orna casa cu beteală și instalații o mie. Degeaba ai cadouri sub brad dacă nu îi ai pe cei dragi alături.  

     Crăciunul tot omul, indiferent de clasa socială, se găsește pe masa fiecăruia câte ceva, după posibilități, mai mult sau mai puțin. Cu toții suntem creștini și sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos.

     Bloguil lui Ady vă uărează CRĂCIU FERICIT alături de cei dragi!

     Sursa foto: https://superbebe.ro/

     

• 
  

CRĂCIUNUL COPILĂRIEI

     Crăciunul se apropie cu pași repezi. În această perioadă a Sărbătorilor de Iarnă în orice împrejurare devin nostalgic. În toată această perioadă tot timpul se ivește ceva ce mă face să-mi aduc aminte de copilărie.

     Haideți să uităm perntru câteva clipe de stresul cotidian caere este inevitabil, această nervozitate ce persistă între noi și de comercializarea Crăciunului, într-o discuție ce a fost demult.

     Pentru câteva momente am să las copilul din mine să vorbească, fiindcă mi se face dor de el mereu în preajma Sărbătorilor de Iarnă. Dacă aceste rânduri vi se par naive, considerați că aceste rânduri au fost scrise de un veșnic copil, care stă ascuns mereu în sufletul meu, îmi face viața mai frumoasă și care sper să-l păstrez mereu cu mine.

     De când mă știu, Crăciunul este sărbătoarea mea preferată și îi simțeam spiritul încă din noiembrie.  Pe atunci ne ajuta și clima și stăteam cu nasurile lipite de geam în așteptarea zăpezii și urmărind cum cad fulgii de nea. Stratul de omăt era până la jumătatea gardului. Pătrinții făceau adânci pârtii ca să putem merge. Noi copii pe acea potecă ne dădeam pe derdeluș. Îmi amintesc că pe alee se forma o pozghiță groasă de gheață de forma unei sticle (sticloasă) datorită patinajului nostru. Nu ascultam părinții să nu mai facem alunecuș și ne turna cenușă pe alee 😀 Parcă și acum simt mirosul de tare al gerului sau văd steluțele de gheață argintie de pe cearceafurile sau rufe puse de mama la uscat pe culme.

     Dă Doamne să se întoarcă anii, să mai fiu copilul mamii! Ce mai viață, o adevărată copilărie, nu știam decât de joacă. La săniuș, deși eram degerați și aveam năsucurile înghețate, nu ne păsa decât de trenulețul pe care îl făceam cu săniile și eram atât de entuziasmați atunci când *mecanicul* deraia locomotiva și ne răsturnam în mormanul cu zăpadă.

Serbarea de Moș gerilă la școală

     Parcă încă simt acea senzație de fierbințeală atunci când ni se dezghețau picioarele și-mi amintesc cum le frecam de sobă, făcând luciu teracotei.

     Cam asta însemna pentru noi copii Crăciunul. Deși eram mic și încă nu știam prea multe despre biserică în acea perioadă sau poate nu era atât de mult promovată, conștientizam că e Nașterea Domnului, mai ales că se mergea cu Steaua și restul tradițiilor strămoșești, atunci chiar erau păstrate prin toate zomnele țării. Cu Moș Ajun împărțeam satul ăn două și eram fiecare cu zona lui. O singură ceată de colindători din acea zonă. Plecam de la 3:00 până la 7:00, erau 2 km de colindat. Părinții ne făceau trăistuțe ce se ținea pe umăr. Eu îmi amintesc că aveam una de la un văr care era Roker. Cu celălalte colinde nu am prea umblat, fiind afon. Am fost și eu odată cu Iordanul și se auzea vocea me de parcă răgea un măgar 😁.

     Mi-e dor de Moș Gerilă, un Moș bogat, nu ca urmașul său Crăciun. Îmi amintesc că odată mi-a jucat o festă. Mereu avea lista la el și aflase el că nu învățasem tabla înmulțirii și mi-a adus un joc de gen 😂, educativ de altfel, cum erau aproape toate jocurile pe atunci.

     P. S. Mai erau multe de scris, de care îmi aduc aminte după terminarea articolului. Blogul lui Ady pentru mine este doar un hoby, din păcate nu sunt un adevărat scriitor sau orator, deși mă atrage proza.

     Sursa foto: https://casa.acasa.ro/

Sărbătorile de iarnă

      Iată-ne ajunși în pragul Sărbătorilor de Iarnă, cele mai autentice și Sfinte sărbători. A doua sărbătoare importantă după Nașterea Fecioarei Maria, este data de 25 decembrie (Crăciunul), când sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Cred că cu toții care suntem creștini, din Biblie sau nu cunoaștem minunata poveste a Crăciunului.

     Aceste Sărbători de Iarnă creștine au o magie aparte. Din păcate nu mai e ca odinioară și ne lipsește iernile ce ne asducea un peisaj feeric, obișnuit cu el în preajma sărbătorilor, atumnci cănd de Crăciun aveam zăpadă și când mergeam la colindat prin sat de-a lungul și de-a latul ne înghețau năsucurile. 

     Copilăria era minunată, că noi nu o făceam pentru bani, ci aveam acea bucurie în sufletele să mergem cu Moș Ajun și să strigăm pe la feresrtrele gazdelor bunădimineataaaa! În schimb eram răsplătiți cu covrigi. Veneam acasă cu năsucurile înghețate și ne făceau bunicii câte un ceai fierbinte în care îi înmuiam, apoi ne culcam până în zi.

     Din păcate acum tradițiile s-au pierdut îmn zona noastră, cea a munteniei. Nimic nu mai e din ce a fost, acum copii care nu cvăștigă bani la colind, nu se mai duc, în cel mai bun caz vor dulciuri, o tradiție transformată în propiul interes.

     Deși nu e vorba despre cea de iarnă, multe sărbători sunt importante, dar atât timp cât ne bucură sufletele și ne fac să ne simțim mai bucuroși, nimic nu mai contează.

     Regretul meu e doar că aceste sărbători importate mai ales din vest, vor fi luate de bune de către copii noștrii și duse mai departe. Nimeni nu mai este să ne învețe și cu ajutorul tinerilor #săducemtradițiamaideparte!

     Sărbători Fericite!

Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități

      Începând din 1992, Organizația Națiunilor Unite oerganizează anual la data de 3 decembrie Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, pentrui a veni în sprijinul acestor persoane. Se urmărește de asemenea și gradul de conștientizare și integrare a acestor persoane.
     Această zi în Romînia aproape mereu trece neobservată de către multe din autorități. Sporadic se mai organizează pe plan local și asta de către centre și asociații. 

     Dar integrarea, unde e integrarea, când am avut cazuri și de pensii tăiate, fiindcă persoana aflată în cauză are un talent. Practic ni se taie toate aripile, nici prin propia muncă creativă noi nu avem dreptul la viață... Talentul nu are handicap. De integrarea la muncă nici nu mai are rost să scriu, dacă un talent e irosit pentru o umilă pensie de 800 de lei. 
     Eu unul nu mă simt o persoană integrată pe unele aspecte, deși vreau să știu și părerea voastră, handicapul meu fiind unul de tip neuro-psihic și mai poate trece neoservat.
     Haideți ca măcar noi să facem această zi cunoscută prin distribuirea diverselor materiale de genul dizabilității și despre 3 decembrie, poate așa ne vom face auziți și puțin băgați în seamă. Doamne Ajută!

     Sursa foto: https://www.abcnewstransilvania.ro/

Cpoilărie

     Copilărie, nici nu știu cum ai terecut, în ciuda greutăților vieții cotidiene te regret. Noi copii eram plini de entuziasm și parcă mai fericiți. Acea inocență aparte caracteristică copiilor vremurilor posdecembriste. Toată viața o să regret copilăria ce niciodată nu se va întoarce iară, măcar pentru ceilalți copii. Sufletul meu e tânăr și copilărește și acum, partea proastă e că vremurile s-au schimbat și parcă nimic din ce a fost nu mai e și nu o să mai fie.

     Îmi amintesc cum mama tot spunea că noi trebuie să ne bucurăm acum cât încă mai suntem copii. Dar noi ne doream spă creștem mari. Prin acea inocență creeat de Epoca Copilăriei de Aur, mai mult parcă nu îndrăzneam să gândim spăre viitor si tindeam către viața de adult.

   Acum gândindu-mă în urmă mă gândesc unde draqu ne era capul când în anul două mii (2000) ne doream să nu mai fim copii! Poate că dacă nu se întâmpla cu perioada revoluționară, cu totul altfel era viața noastră aflați la maturitate... nu știu ce să regret mai mult, copilăria s-au revoluția romînă care nu ne-a adus nimic bun și nu ne-a dus niciunde...!     

     Revenind la copilărie, că despre asta se vrea acest articol, iată că a venit ziua când noi a trebuit să fim părinți. Ăsta e regretul, copii noștrii nu au șansa noastră, deși fiecare părinte încearcă să îi păstreze inocența cât mai mult timp copilului său, din păcazte aceasta are o viață foarte scurtă oricât ne-am căzni... Trăim în secolul vitezei, nu mai avem răbdare nici măcar să copilșrim și copii noștrii se maturizează prea din timp.

     P.S. Copilărie, nu știu cănd ai trecut, unde sunt anii de demult! - Amna

         

Cine a fost sfântul Andrei

      Sfântul Apostol Andrei este considerat ocrotitorul românilor. Sfântul Apostol Andeei și fratele său, Sfântul Apostol Petru, au fost fiii lui Iona, un pescar sărac din Galileea. Ei au călcat pe urmele tatălui, trăind din pescuit până când l-au auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul predicând în pustiul Iordanului și vestind venirea lui Mesia. Martor la botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului, Andrei l-a auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.

      Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu. Iată ce spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei: „Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El„. Andrei este cunoscut și drept „cel dintâi chemat„ (la apostolie). 

     L-a însoțit pe Iisus Hristos prin Țara Sfântă. A fost martor la minunile pe care Le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile Lui. Sfântul Andrei a suferit, alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și umilințele la care L-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, și după opt zile, și când El S-a arătat în Galileea și Le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești.

Sursa: https://www.libertatea.ro/

Actualizat - Sărbătorile de Iarnă

Ne aflăm la sfârșit de noiembrie. 

Nici nu am intrat bine în luna lui Udrea, că și oamenii au și început să-și împodobească casele cu instalații. Cei care au luat modelul americanilor s-au grăbit să aducă atmosfera încă de la inceputul lunii Decembrie.
Cei aflți în perioada epocii noastre moderne s-au actualizat și atmosfera Sărbătorilor de Iarnă este una feerică și parcă ne transpune în lumea magică a poveștilor.
Poate este încă mult prea timpuriu, mai ales că clima nu ne ajută să intrăm în atmosferă. Moșul, oricare ar fi el, încă se lasă așteptat. Cu toții regretăm vremera când pe timp de iarnă, mai ales în luna cadourilor, pământul era acoperit de un strat alb-argintiu de nea și omăt.
Oamenii mai învârstă (de altfel și eu), cei care am apucat care am apucat perioada Postdecembristă, cu toții știm că pomul de iarnă se adfucea acasă și împodobea în Ajunul Crăciunului și se ținea până de Sfântul Ion.
E un secol al vitezei, parcă suntem mai nerăbdători și dorim să ne bucurăm căt m,aui mult timp de această minunată sărbătoare a iernii, luna în care sa născut Mântuitorul nostru, Fiul Domnului, Ii
sdus Hristos, care sa născut pe 25 Decembrie, în noaptea de Crăciun.

Produse expirate pentru persoanele cu handicap

 În orașul Costești, județul Argeș astăzi am fost anunțat de către asistenții sociali să mă duc la Primarie să ridic ajutoarele de la UE. Știam că la noi în oraș am fost chemat cu întârziere, deși în județul Argeș știam că au sosit (numai de trei luni știam eu).

     Am primit două cutii, una mare și una mică. Cea mică are produse igenice, nu m-am uitat în ea, presupun că sunt ok, au termen de garanție îndelungat. Cutia cea mare era foarte grea, probabil din cauza produselor expirate și a pungilor roase de șoareci. Nu am putut recupera decat conservele și uleiul.

     După ce că suntem persoane cu dizabilități și mulți dintre noi avem familii în întreținere, regimul îsi bate joc de noi. Probabil ei cred că dacă suntem persoane cu handicap, noi nu avem dreptul la o familie!

#Nuvaccinăriiobligatorii!

     Înainte mod logic am fi spus că toarma sa așternut. Acum putem spune că iarăși carantina a reapăarut, deși suntem în plina pandemie încă de la începutul lui 2020.

     Aflați în plină pandemie, cei de la DSP ne anunță că acesta e valul patru, deși sincer, eu nu pot estima al câtelea poate fi. A sosit sezonul rece, cel al gripei. Ciudat este că aceasta se trata, dar mor tot mai mulți oameni găsiți pozitiv cu COVID 19, desi și înainte de 2020 oamenii ne mureau de gripa ce atacau plămânii. Poate nu știasm noi diagnosticul...!
     Altă ciudățenie, suntem vaccinați obligatoriu ca pe timpul comuniștilor, ci de COVID 19, care cred că și acum este numit de către cei de la Ministerul Sănătății noul COVID sau SARS-CoV-2, când e sezonul gripei și încă nu avem vaccinuri anti-gripale. De la o banală gripă pleacă totul. 
     Vaccinul anti-gripal nu este obligatoriu, cum nu ar trebui să fie nici un alt vaccin, ci să-l facem din conștiință umană. Măcar acesta este testat și autorizat. A trecutani de zile de la ieșirea și testarea lui pe piață.
     #Nuvaccinăriiobligatorii!

Reuniune

Weekendul trecut, sâmbătă 18 septembrie am avut parte de o reunire cu prietenii de pe facebook. Iata ca si prietenii virtuali pot deveni reali. 

Pentru mine a fost a treia reunire dar cea mai distracti-va și atmosfera a fost de neuitat. O relaxare binevenită pentru cei prinși cu viața cotidiană. Uneori uităm sa trăim si pentru noi, viața e scurtă.

Pentru nici unul dintre noi nu cred ca grătarul sau ceea ce am pus pe el a contat, ci muzica ce a răsunat din boxă și dânsul antrenant . Grătarul a fost doar motivul ce a strâns o gașcă nebună.

Creația Domnului

     

Mereu că natura este cea mai minunată creație a Domnului și iată că se adeverește. Tot ce Dumnezeu a făcut timp de șase zile prin unicul Său fiu Iisus Hristos este legat de natura ce ne inconjoară.

     Prima zi Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, ceea pe care natura stă suspendată și norii din cer ne veghează. Se spune că Dumnezeu locuiește în fiecare nor care ne dă ploaie pe pământ aducătoare de roade agricultorului. Dumnezeu și acum lucrează pentru noi, deși mulți dintre noi nu mai credem în minuni (iată un motiv sa credeți). Oare nu e o minune cum un plăpând fir de iarbă are puterea de a rasări de sub greutatea unui bolovan s-au cum Dumnezeu ne dă ploaie la timp pentru a răsări firul grânelor?

     Păsări, pești și animale. Dumnezeu a zis: *Să dea pămîntul viețuitoare după soiul lor*. Și așa a fost. Toate acestea fac parte din natură și frumusețile sale. Putem vedea că natura înseamnă viață.

     Cănd privim toate aceste lucruri ne întrebăm: *Ce este omul*? Omul nu este nimic fără Dumnezeu. Cine se crede mai presus, mare păcat face.

     A șaptea zi, ziua de odihnă. Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea lui pe care o făcuse. Ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului. Să nu faci nici o lucrare ăn ea nici tu, nici vita ta. Această zi este și o sărbătoare spirituală de binecuvăntare a Domnului. Ea se numește Sabat și vine din limba evreiască.

Una dintre neregulile persoanelor cu dizabilități

      Una dintre neregulile persoanelor cu dizabiolități. O umilință a statului roman la care sunt supuse acestea.

      Practic persoanele cu handicap sunt supuse la o umilință din partea statului român prin legile care le emit pentru aceștia.

     Persoanela cu handicap gr. 1, necesitând însoțitor, are dreptul la pat, ca orice pacient, de altfel, nu și la aparținător, deși necesită îngrijire specialăî pe care nici o infermieră nu ar puteao face, nefiint pregătită pentru boala respectivă. Oricum e una pe o întreagă secție!

     Dacă acest însoțitor legal e primit cu pacientul în spital, deși lângă el, în cel mai bun caz îi se aruncă un scaun din milă pe furiș de medici. Chiar și așa acesta trebuie să plătească zilele în care stă internat. Dacă ziua de internare costă 600 de lei, indemnizația de handicap este 500 de lei și vorvim numai despre suma de o zi! Legea 448/2006 le dă dreptul la însoțitor, bun, atunci să-și intre în drepturi oriunde se află nevoile pacientului!

     Am scris doar despre mine, dar sunt multe alte impedimente cum ar fi și la recuperare, stațiuni, etc.

     PS Oare ce e de făcut, cumva om petiție?

CĂLUȘUL TRADIȚIONAL DE RUSALII - #DUCEM MAI DEPARTE TRADIȚIA

     Epidemia nu sa terminat, cum ne anunță reclamele de la televizor, totuși suntem puțini mai relaxați și în acest an putem asista la Călușul Tradițional din perioada Rusaliilor care ține timp de trei zile.

     Dansul popolar românesc care a cucerit o lume întreagă, cel mai vechi dans tradițional al țării noastre. 

     Pe seama Călușului au circulat tot felul de legende, unele adevărate, altele închipuite. Cert este că reprezintă una dintre cele mai originare dansuri românești. Dansul Călușarilor este unul ritmat încât îți aduce instantamneu buna dispoziție și tehnica și pașii sunt bine aleși. De asemenea, costumul unui călușar trebuie să îndeplinească anumite cerințe, fiecare având însemnătatea lor locală.

     Acest obicei al călușului care se practică de Rusalii, un ritual pentru bunăstarea gospodăriilor și a gospodarilor a fost inclus pe lista UNESCO pentru o mai bună cunoaștere și fiindu-ne ambasador al țării. 

     Dupa un an jumate de pandemie mi-e dor de un căluș autentic cu Mutul (un personaj ilar) și falusul său de lemn... Asta spre amuzamentul publicului care încă mai #duc mai departe tradiția.

TRADIȚIE LOCALĂ - DATUL DE-A SURATUL/A

     Nu știu cum sunt în alte regiuni ale țării, dar la în zona Munteniei sau la noi în Județul Argeș, în Duminica Rusaliilor sau Pogorârea Sf. Duh este dedicata pentru pomenirea morților, cât și pentru sufletele celor vii, pentru cei din viața prezentă.
     De Rusalii se dau de pomană vase. Pomenile au loc atât în cimitire, cât și pe la casele vecinilor.
     Nu știu de unde obiceiul, cred că în vechime, datorită greutăților vieții de-a lungul anilor, oamenii au simțit nevoia de ajutor, rude, cunoștințe, pentru a se ajuta și a deveni frați de sânge.
     În tradiția locală, orice persoană își alege un alt suflet pereche pe care îl alege de surat/ă prtin ritualul: Vrei să fim surat/a pîn la moarte? Totodată dîndu-și de pomană un vas cu măncare pentru sufletul/e lui/lor.      

MOȘII DE VARĂ - SÂMBĂTA MORȚILOR

      Sâmbata pe 19 iunie, înainte de Duminica Rusaliilor sunt Moșii de Vară sau Sâmbăta Morților, cum mai este această zi cunoscută în popor, sărbătoare dedicată pomenirii morților.

     Biserica face pomenirea morților, rugându-se pentru ei prin rugăciunile și cântările înscrise în slujba zilei, pentru ca ei să se bucure de darurile Sfântului Duh, a cărui pogorâre este sărbătorită Duminica următoare. 

     Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo *adormiți*, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi, de trecerea dintr-un mod existent într-un alt mod existent. Hristos cuvântul adormit îl asociază cu învierea.

     De Rusalii sau în sâmbăta morților se dau de pomană vase cu măncare de diferite feluri (depinde de zona în care ne aflăm). Evident, odinioară se dădeau vase din lut și linguri de lemn. Și acum e acest obicei, dar totul sa mai comercializat. Important este că #păstrăm tradiția. Ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde momintele sunt curățate din timp iar lumânările ard întreaga perioadă în care se desfășoară perioada de pomenire și tămăiere a mormintelor.

     Fiind din Județul Arges #noi păstrăm tradiția și e un adevărat ritual de împărtțire pentru sufletul celor morți. Asta se întămplă mai în zonele Munteniei și Olteniei, dar dacă vorbim cu oameni din diverse colțuri ale țării, practic râd de noi păstrănd încă acest ritual pentru care ei nu vîd rostl, spunînd ca nu mai mănăncă morții.

     Înțelerg ca cu toții tindem către emancipare, dar credința, unde ne/le este credința?

     Sursa foto: https://www.hotweek.ro/

Relațiile dintre persoanele cu handicap

     Stând pe site-urile de socializare printre persoanele cu dizabilități, îmi dau seama că mulți dintre noi aspirăm prea departe si avem visuri îndrăznețe. Întreade-văr și noi suntem suflete și simțim nevoia unui suflet pereche. Din păcate noi, cei mai grav afectați de handicapul nostru, trebuie să gândim de două înainte să acționăm. Nu ne putem lăsa pradă inimii. Uneori gândind-une prea mult la viitor, putem ramâne singuri. Se naște veșnica luptă dintre minte și inimă, deși sufletul e plin speranță.

     O relație dintre două persoane cu handicap ca să funcționeze, ar trebui ca handicapurile să se compeseze și multă înțelegere și responsabilitate. Totuși sunt perechi care ambii parteneri se află în scaun rulant. Nu putem spune că sunt ok fizic, dar singura lor dizabilitate este că nu sunt apte picioarele dar mâinile le sunt valide.

     Sursa foto:  https://www.prostemcell.org/

1 IUNIE - SĂRBĂTOARE CU DUBLĂ SEMNIFICAȚIE - LA MULȚI ANI !

     

     În anul 1968, la 1 iunie în fiecare an sărbătoream Ziua Orașului Costeși, tot atunci având loc festivități și cu ocazia aniversării Zilei Copilului. Deși oficial actul de naștere al Orașului a fost dat la 8 iunie 1868 de către Comitetul Executiv al Consiliuilui Popular Orășenesc.
     Din păcate, nici în acest an nu putem celebra această sărbătoare cu dublă semnificație pentru Orașul Costești și pentru costeșteni, așa cum am făcut-o în ultima perioadă.
     Era singura perioadă a anului când costeștenii și cetățenii din împrejurimile orașului puteau vedea un spectacol cu artiști de notorietate națională în localitatea noastră. Acum pandemia ne-a spulberat speranța de a ne mai bucura sufletele din ce în ce mai mult încercate de greutățile vieții. 
     Chiar dacă, prin absurd, v-om reveni la normalitate, ne va pierii cheful de distracție... Viața e grea!
     Pe această cale vreau să urez orașului Costești să rodească și să fie înfloritor, Ziua Copilului să le fie benefică și să-l întinerească! 
     Urez locuitorilor noștrii multă sănătate și încredere în Dumnezeu de a trece peste obstacoleele la care suntem supuși, izbândă în activitatea cotidiană.
     De 1 Iunie, mulți dintre noi adulții ne simțim ăi noi copii. Dragi copii, nu faceți greșeala ca noi adulții, să vă grăbiți să creșteți. La mulți ani tuturor!

Comunitatea persoanelort cu handicap

      Apreciez nespus de mult comunitatea de persoane cu handicap ce s-a format, în jurul platformei de socializare Facebook. Oameni care nu aveau prieteni în realitate, iar aici au legat prietenii și și-au găsit frați de suferință prin care își pot depăna necazurile și suferințele, lecții de viață, care pot fi chiar motivante pentru mulți dintre noi, chiar și pentru cei valizi, dacă știu să ne accepte. Iar asta mi se pare fabulos și mie personal îmi dă o speranță de a lupta. În plus, pe noi, că mă număr și eu printre ei, nu ne-a părăsit credința în Dumnezeu și luptăm cu o ambiție cu mult mai mare ca a celor valizi. Am văzut printre noi, că acum cu aplicația Videocool avem posibilitatea să ne și vedem, oameni cu dfizabilitate, chiar in cărtuț care muncesc și vă imaginați că efortul depăus e cu mult mai mare, dar dacă vrei poți, după cum spunea o reclamă.

     Ce mă frapează, e că în comparație cu acești oameni cu o anumită dizabilitate și care chiar își doresc muncii, dacă ar fi apți, cei sănătoși nu au ambiție și fug de muncă ca 😈 de tămâie și se mulțumesc să trăiască din ajutoare sociale sau alocațiile propiilor copii!

     Din cele menționate mai sus, ajutoarele sociale fac parte din aceeași organizație de ajutorare și dezvoltare și mă deranjează că noi, persoanele cu handicap suntem amestecați cu ei, puturoșii, de aceea nu sa marit ISR.

     PS  E adevărat, și printre noi sunt persoane poate care nu merită această indemnizație, dar asta nu-i vina noastră...

Nunțile odinioară

     Nunțile copilăriei mele și ale EPOCII DE AUR.

      Odinioară nunțile durau ca-n povești, timp de trei zile. Joi seara era beteala, unde tinerii erau chemați să facă podoabele pentru brad, în special scara pisicii ce se confecționa din hârtie creponată și toate cele cu care bradul era împodobit. 

     Vineri era pauză pentru petrecăreți, dar muzica urla în micile boxe ale picapelor sau magnetofoanelor, pregătirile erau în toi. Vecinele pricepute în ale gospodăriei dădeau o mână de ajutor, nu erau restaurante. La fel și bărbații iscusiți veneau să instaleze cortul, iarun electrician din sat făcea instalația în cort. Mai târziu totul era instalat ca într-un veritabil restaurant, deși improvizat.

     Cu mici și mari, ne pregăteam să mergem sâmbătă seara la fedeleș, ol petrecere nocturnă, unde se ducea aproape tot satul. Noi copii mai ne trebuia bani de cheltuit, deoparece când era cîte o nuntă, era ca un fel de târg, veneau negustori cu butoiul de înghețată, cocoșei și găinușe din zahîr ars, ciubucuri, acadele, etc, atunci spălam sticle și borcanne și le duceam la cooperație. Îmi amintes că cea mai scumpă era sticla de șampanie, cu 3 lei. Pentru a practica meseria de negustopr, în comunism nu-ți trebuia autorizați la poarta gazdei. Am evitat să vă povestesc cum tânăra mireasă împreună cu o domnișoară (prietenă), îmbrăcate în costum național, chemau tinerii la fedeleș servind-ui dintr-o ploscă.

     Duminică dimineața avea loc bradul, se duceau tinerii cu câte un mic dar/atenție. Dacă nu erau făcute toate ornamerntele de joi seara, când a avut loc beteala, ritualul se continua. Apoi avea loc un nou ritual Bărbieritul mireli de către patru flăcăi. Ea simbolizează trecerea de la băiat la stadiul de bărbat.

     Cu toți sătenii se mergea să admirămnunta, iar cănd era un joc numit Luneasca, cu toții ne prindem în joc și tradițional se puneau celor ce veneau la masă de găt pijamale sau prosape. Îmi amintesc cum fugeam, de teamă că vom fi chemați la nună 😀

     Urmează gătitul miresei de către nașă, a mamei, a suirorei și a domnișoarei de onoare. Apoi are loc Hora miresei, sau avea, că tradițiile s-au pierdut s-au se mai păstrează la țară, înainte de plecare la cununia religioasă. Alaiul/caravana începe cu o domnișoară și un cavaler de onoare.

     După biserică se venea acasă la masă, su dacă era devreme se mai aștepta.

Costești, anul 1930

 Biserica arsă de la Costești/Argeș, din 1930.

Catedrala Sf. Ilie

La 18 aprilie, 1930, în vinerea mare, la denia de Prohodul Domnului, a ars din temelii. 116 persoane, în special tineri, au pierit in foc. Inițial au fost prerzente 200 de persoane, dar biserica fiind preas mică, s-a hotărât să rămână părinții și bumnicii afară.
Bisericuța de atunci, minusculă și facută din lemn și șiță. Biserica avea peste 200 de ani și cu ușa mică, de 1 m, cu deschizătura în interior, la fel ca toate bisericile din zona munteniei, de altfel. Ferestrele erau micuțe și ferecate cu drugi de metal. 
În timp ce preotul Dumitru Vișinescu cânta Prohodul, nu se mai înțelegea nimic și ca un semn, preotul scăpă cadelnița din mână. Dascălul a aprins o lumânare și o așeză în sfeșnic. Flacăra la început a crescut și a aprins o coroană din plastic ce stătătea deasupra sfeșnicului, Apoi o scânteie a sărit către podul, depozitul, de lumânări, de unde a fost un pas să se aprindă șița uscastă și tot lemnul din care erau construite bisericile atunci.
Oamenii s-au năpustit cu toții asuprta ușiței, că nu se putea numi ușă. Au murit aproape toți, până și fiul preotului impreună cu Dumitru Vișinescu și dascălul. Singurta care a ramas intactă
a fost Sfânta Evangelie.
Doamne, ce de tipete se auzeau din ambele părți, părimnții țipau de afară și ei se luptau cu focul în interior. Groaznic. Mi se face pielea de găină numai când îmi imaginez. 
Primarul de la Costesti a sunat la 26 de km salvarea la Pitesti, pe atunci Costești nu era un oraș. Salvarea a luat-o pe un drum greșit, și pânș a ajuns, totul era făcut scrum.
Tragedia de la Costeși a făcut înconjurul lumii. Au venit ajutoare din toată Europa. Regina Maria și principele Mihai (9 ani), au venit la înmormântarea celor dispăruți. Tot ei ne-au ajutat să ridicăm o nouă biserică, care astăzi se află în orașul Costești la rangul de Catedrală cu hramul de Sfântul Ilie.
Pe locul unde a ars bisericuța sa ridicat o piatră pe care scrie numele fiecărui decedat în parte și o troiță.
În fiecare luni, în a doua zi de Paști, corul de la Palatul Copiilor Costesti, conduși de Vasilescu Sofia.
Scriu în fiercare an despre această tragedie, pentru că o fac DIN SUFLET, sunt eu puțin mai patriot și îmi iubesc locurile natale. Important este să nu uităm ce s-a întâmplat și să ne rugăm pentru sufletele nevinovate care au pierit atunci.

     Sursa foto 2: https://costesti-ag.ro/

Natura vie sau mortă!

     Sunt un iubitor de natură și asta am mrturisit-o și pr
ietenilor din lumea virtuală. E adevărat, nu e lumea reală, dar și în mediul on-line poți avea prieteni, deși ei se mai cern/triază. Nu toți din lista de facebook îi putem numii prieteni, ci pe cei care îi cunoaștem în profuzime.

     Am povestit unei prietene că ador natura, atunci ea sa oferit a-mi trimite poze cu peisaje, de undeva din ardeal. Doamne, ce frumuseți, am observat ca sunt locuri in care natura încă se mai conserva sau anumiți arbori sunt protejați de lege.

     La mine în județul Argeș din 1990 încoace au dispărut păduri întregi și care au mai rămas, s-au tăiat în asemenea hal de întorci tirul printre copaci. Mai nou au început să dispara și poienițele. Pâna și cele mai mici crenguțe au fost tăiate, ceea ce se numea leasă s-au crânguri. Doamne, nu-mi vine să cred, nu mai există un copac! 

     Și când îmi amintesc de copilărie, când traversam o pădurice să ajungem la un loc dat în parte de CAP. Se numea global. Câmpuri întinse de verdeață, poienița plină de urzici, darurile Domnului. Veneau atunci până în Sfintele Paști oameni din tot orașul.

     Cred că în doi ani totul e distrus prin jur, după tot ce am scris. Acum totul a devenit un morman de gunoaie. Astupăm șasnțurile și apoi ne văităm că suntem inundați!

Sfântul Gheorghe // Tradiție

 În fiecare an, la 23 aprilie, toti crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta.

Sfantul Gheorghe. Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință, este sărbătorit de credincioșii ortodocși în fiecare an, pe data de 23 aprilie. Alături de Sfântul Dumitru, care marchează cea ultima cea mai importantă sărbătoare a toamnei, Sfântul Gheorghe el este al doilea stâlp calendaristic, reprezentând începutul primăverii. 
Ramurile ornamentale variază de la o zonă la alta. De exemplu, nu știu dacă în toată Muntenia, dar la minle în orașul Costești, județul Argeș se pune Jugastru. O ramură din codrii împăduriți.
Semnificaţia  elementului vegetal se extinde pe întregul perimetru al gospodăriei tradiţionale care este pus la casă, la adăposturile animalelor şi la cele în care se păstrează cerealele, la fântâni, uneori la grădina de legume sau la holde, şi chiar la cimitir.

Dat fiind faptul că începutul sezonului cald coincide în calendarul popular cu debutul sezonului pastoral, Sf. Gheorghe are în cultura populară și atributul de patron al păstorilor. Spuneam că simbolizează începutul primăverii, deci a renașterii naturii.

Una dintre practicile cu raspândire generală în ziua Sfantul Gheorghe este împodobirea casei şi anexelor cu simboluri vegetale ce marchează renaşterii naturii.

PAPARUDA - RITUAL

Paparuda

     Pe anotimpul acesta ploios și cu gângul ca nu a mai plouat de aproximativ 3 (trei) ani în miezul verii, căzui brusc în borcanul cu melancolie și mi-am adus aminte de paparudele de odinoară în perioadele de seceta, ce poate avea loc în orice zi de vară.

     Ritualul, deși avea o dată tradițional fixă (joi, în a treia săptămână post-pascală), se putea practica acest ritual ori de câte ori era secetă prelungită. 

     Alaiul era alcătuit de copii, în spercial fetițe legate împrejurul șoldurilor cu bozii (ca o fustă. Bozie este o plasntă asemănătoasre cu socul. Cred că a ca-am dispărurt sau nu o mai recunosc eu. Nu mai rețin de alte măști sau ce ritual mai era, eu povestesc copilăria mea mult mai spre anii 1980. Cortegiul umbla prin sat de la o casă la alta, și în curte se cânta un cântec ritual* Paparudă rudă,/Vino de ne udă/Cu găleata- leata/Peste toată ceata/Cu ciubărul-bărul/Peste tot poporul*, învârtindu-se roată în cerc ăi sărind în sus, parcă erau niște căprițe 😂

     În timpul jocului și după terminarea lui, gazdele udă cu apă întregul alai. În același timp aruncam și cu monezi peste picioarele lor.

     Aceasta e un ritual ce se practica în mitologia grecească pentru invocarea zeilor ploii. Cum românii întodeauna s-au hrănit din folclor, în mitologia romanească românii au avut dintodeauna o multitudine de obiceiuri. Unde de-a lungul anilor din istorie, am trăit vremuri de o mie de ori mai groaznice decât pandemia, dar stramoșii noștrii au simțit nevoia să creadă în ceva și au mai avut ceva importamnt, unitate și credință. Ceea ce noi nu mai avem astăzi, dacă ar fi unitate, nimeni și nimic nu ne-ar biruii!

P: S. Din păcate tradiția a dispărut, dar îmi doresc cu ardoare să mai văd acest ritual! În mine zace un sufletb de copil și parcă tresaltă sufletul în mine de bucurie și mi se face pielea de găină numai când îmi imaginez că m-aș întoarce în copilărie!

     Sursa foto: http://acasalaromani.ro/paparuda/ 

Vă mai amintiți celebrele bâlciuri de odinioară?

În unele locuri traditia se mai pastreaza si astăzi. E adevarat, din păcate, în multe locuri, acest ansamblu de conceptii, datini care statornicește istoricește locul. Odinioara aceste evenimente se numeau și târguri. Erau celebrele Iarmarocuri, care acum au luat denumirea de bâlcui, dar popular este cunoscută de târg. 

Să ne amintim de opera AMINTIRI DIN COPILĂRIE, la Humulesti, când Nica se ducea la Iarmaroc cu celebra pupăza din tei si amuza oamenii. Din păcate nu am prins acele vremuri când aveau loc tărgurile pline de amuzament si calitatea operelor de artă. Vă pot doar depăna amintiri din vremeaurile de demult apuse, ale copilăriei mele.

Cum magazinele erau în majoritatea timpului închise sau nu se găseau toate bunătățile, atunci ieșeam cu toții, de la mic la mare îmbrăcând straie de sărbătoare, era puzderie de oameni, de nu puteai arunca un ac. Perechile umblau țanțoșe ținându-se de braț și mergeau să bea câte un țap de bere și să mănânce mici cu muștar. 

Atunci era bucuria copiilor, odata pe an ieșeau și se bucurau de farmecul târgului. Erau amețiți numai de euforia creeată în jur. Bătrânele tiribombe sau comedii, cum le spuneam eu. Cu călușei pentru cei mici și erau cu lanțuri pentru cei mai mari și pentru adulții puși pe distracție. O serbare câmpenească în toata regula.

Imi amintesc nelipsitele gogoserii care nu se mai gasesc și astăzi prin bâlciuri. Halvita a fost inlocuita cu Nuga, un înlocuitor, care nu mai e același. Spun asta pentru că am vrut să-mi aduc aminte de gustul copilăriei și l-am incercat. La fel sa întamplat și cu ciubucul. Dacă gogoșerii mai gasim prin oraș, cocoșeii și găinușele din zahăr ars au disparut cu desavârșire. Pâna și acele mingiute sferice facute din rumeguș și imbrăcate în hârtie creponată, pe care le agățam cu un zgârci, astfel ne jucam cu ele un fel de dute-vino și o prindeam iar in mană. Nici acei celebrii calșușeri din plastic!

Doar tiribombele au mai rămas și turta dulce în diferite forme, micul și berea. Pâna și batranul tap a dispărut sau sa comercializat.

Acum intrăm atât de des în magazine și se găsesc de toate, încât vechiul iarmaroc a devenit neinteresant, trecatorii vin doar să se relaxeze saubunicii cu copii. Atunci era cum sint azi Zilele Orașului, o singura dată pe an.

Felicitari celor care #duc tradiția mai departe, actualizată saui nu! Vremurile trec și totul se schimba. totul e să pastrăm inocența copiilor intactă, deși e greu cu tehnologia de azi.

Fu-se si se du-se!

Cititorii din BLOGUL lui ADY stiu ca ador natura. Îmi amintesc din copilarie cand ne duceam la global (un teren in folosul CAP, unde beneficiam de o infima. parte din recolta), traversam o padure ca sa putem trece garla pentru a putea agunge *la globalul de peste garla*. Odata imi amintesc ca ma duceam cu verisoara mea de nu stiu al cate-lea grad, avea si ea teren dat alaturi. Din padure, peste garla statea cazut un copac ca un fel de podeț . Verisoara mea a trecut peste el fara nici un fel de problema. Eu de mic am avut probleme cu echilibrul si stiam asta, dar din orgoliul meu masculin, desi eram un copil, am vrut sa trec si eu, desi in sinea mea stiam ca nu voi reusi. Nici n-am ajuns la jumatatea pomului stil bârna că ... bâldbâc in apa ca toporul la fund 😂 ... Peste timp, trecut-au anii, de dupa revolutie cand s-au desfiintat CAP-urile si înapoiat propiertatile oamenilor, cu rapiditate padurea a disparut. Padurea sau paduricea, nu era atat de imensa, dar costatand cați pomi avea, destul de consistenta în lemn. Peste timp, trecut-au anii, de dupa revolutie cand s-au desfiintat CAP-urile si inapoiat pamanturile ce le poasedau oamenii din mosi stramosi, nu-mi dau seama nici acum cum, si cand. Cert e ca cu rapiditate padurea a disparut. Padurea sau paduricea, nu era atat de imensa, dar costatand cați pomi avea, destul de consistenta în lemn. Aveam poienite imense unde se găseau urzici, darurile naturii. Întodeauna noi oamenii stricam totul! Poienita ne-a fost arata, desi nimic nu se recolteaza pe ea, sau se face pentru a fi deversate reziduri. Asa se explica si disparitia darurilor Domnului. Acesta materie ne-a afectat si poienitele ce inca mai aveau un covor verde si Dumnezeu ne incanta cu Darurile S-ale. O mizerie de nedescris pe canalul care merge spre padure din pricina rautății oamenilor. Semenii nostrii isi fac rau intre ei si apoi se intreabna cum era odinioara si acum de ce sunt inundati. Dupa ce ei au stricat totul, apoi tot ei fac scandal si asteapta ajutor de la Primarie. Ok, e o institutie in folosul comunității, dar voi ce faceți pentru voi?

       Cititorii din BLOGUL lui ADY stiu ca ador natura.

    Îmi amintesc din copilarie cand ne duceam la global (un teren in folosul CAP, unde beneficiam de o infima. parte din recolta), traversam o padure ca sa putem trece garla pentru a putea agunge *la globalul de peste garla*.

     Odata imi amintesc ca ma duceam cu verisoara mea de nu stiu al cate-lea grad, avea si ea teren dat alaturi. Din padure, peste garla statea cazut un copac ca un fel de podeț
. Verisoara mea a trecut peste el fara nici un fel de problema. Eu de mic am avut probleme cu echilibrul si stiam asta, dar din orgoliul meu masculin, desi eram un copil, am vrut sa trec si eu, desi in sinea mea stiam ca nu voi reusi. Nici n-am ajuns la jumatatea pomului stil bârna că ... bâldbâc in apa ca toporul la fund 😂 ...

Peste timp, trecut-au anii, de dupa revolutie cand s-au desfiintat CAP-urile siinapoiat pamanturile ce le poasedau oamenii din mosi stramosi, nu-mi dau seama nici acum cum, si cand. Cert e ca cu rapiditate padurea a disparut. Padurea sau paduricea, nu era atat de imensa, dar costatand cați pomi avea, destul de consistenta în lemn.

     Aveam poienite imense unde se găseau urzici, darurile naturii. Întodeauna noi oamenii stricam totul! Poienita ne-a fost arata, desi nimic nu se recolteaza pe ea, sau se face pentru a fi deversate reziduri. Asa se explica si disparitia darurilor Domnului. Acesta materie ne-a afectat si poienitele ce inca mai aveau un covor verde si Dumnezeu ne incanta cu Darurile S-ale.

      O mizerie de nedescris pe canalul care merge spre padure din pricina rautății oamenilor. Semenii nostrii isi fac rau intre ei si apoi se intreabna cum era odinioara si acum de ce sunt inundati. Dupa ce ei au stricat totul, apoi tot ei fac scandal si asteapta ajutor de la Primarie. Ok, e o institutie in folosul comunității, dar voi ce faceți pentru voi?

 Astazi 25 martie, este marea sarbatoare, Buna Vestire este prima sarbatorire confirmata in documente, dintre sarba­torile Maicii Domnuluii., care aminteste ziua Sfantului Arhanghel Gavril a vestit Fecioarei Maria ca il va naste pe fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire cade in fiecare an in perioada Postului Mare, zi in care biserica acorda dezlegare la peste

 Datorita acestui fapt, o superstiotie spune ca persoana care gusta in aceasta zi peste, se va simti intrergul an precum pestele in apa. 

In limbajul popular, Buna Vestire este numita si Blagovestenie sau Ziua Cucului. Pasarei denumita Cuc i se dezleaga limba, fiindca a mancat primii muguri si va cvanta pana la Sanzaiene.

Conform traditiei, cand auzi Cucul cantand prima data in an, trebuie sa ai stomacul plin.

Daca nu ai mancat inainte, Cucul iti spune ca nu e semn bun.

De Buna Vestire se ara, dar nu se seamana, ca sa nu manance pasarile boabele de sub brazda.

PS Am vorbit de aceste traditii populare care simbolizeaza renasterea naturii, dar privind clima pe care o traim, nu mai stiu cate se adeveresc.

Sursa Foto: https://www.natgeo.ro/

Proverbe care se adeveresc

      E o vorba care spune *Cum iti asterni, asa dormi!* 

     Cat adevar exista in aceste zicala romanesti! In cazul asta ar fi *Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n trasista!*

     Un prim inteles al acestui proverb poate fi formulat astfel: *ce investesti in tinerete o sa ai la batranete* sau *ai grija de prezent, ca sa ai un viitor bun*.

     O sa accepti indemnul *fale pe toate la timpul lor*, adica sa-ti faci studiile, sa ai un loc de munca prin care sa-ti castigi existenta si sa-ti intem eiezi o familie, daca vrei sa traiesti decent la batranete.  Daca nu vei avea un loc de munca, cu singuranta nu vei beneficia de pensie. Nu te gandi ca vei inspira mila. Vei avea parte numai de dispret, nu poti avea mila de cineva care singur si-a croit asemenea drum. *Cum iti asterni, asa ai*.

     O alta intrepretare a proverbului implicat *dupa munca si rasplata*. Din perspectiva religioasa, destinul ne este harazit de Dumnezeu. El nu ne ofera totul *pe tava*, e necesar sa *întindem si mâna*.

     

Trebuie sa-ti stabilesti un tel, un scop in viata si sa incepi a lucra pentru a realiza cu succes. Trebuie sa profitam de timp, sa-l lasam sa lucreze in beneficiul nostru. Daca vrei sa lucrezi adecvat, fa-ti rost de un pat confortabil si asterne-l adecvat.

     Sursa foto: https://images.search.yahoo.com/

Gelozia omoara pasiunea

      Astazi vreau sa scriu un articol despre gelozie, dar nu stiu cum sa formulez textul, nu sunt un prozator. O sa vorbesc la feminin despre un partener. Adaugati cuvantul cum vreti.

     Uneori se naste o imensa pasiune pentru o partenera, pasiune, ca asta e la inceput de dragoste. Atunci ea creaza gelozie in relatie din neant si pasiunea poate muri sau nu. Totusi exista si prima varianta. Nu spun ca partenerul este o persoana perfecta, asemenea om nu exista, totusi trebuie sa existe compromisuri de ambele parti, pentru a putea continua mai departe relatia si sa existe macar atractie si dorinta. Daca trage unul hait si altul cea, va fi doar o taraganare (scuzati limbajul popular).

     Gelozia este teama emotionala, frica de abandon de catre partener. De aceea relatiei trebuie acordata incredere de ambii parteneri si sa nu existe indoieli nefondate. Chiar relatia va poate fi pusa la incercare de unii *prieteni* sau isi baga michiduta coada, atunci se va vedea increderea partenerilor in propia relatie.

     Gelozia e normala si multi oameni o simt pe parcursul unei relatii, dar o femeie inteligenta incearca sa ascunda acest lucru si sa-i dea credit partenerului, desi poate nu va reusi, macar incearca si nu pare exagerat de geloasa. Problema este ca pe unii ii consuma gelozia. Daca nu incerci sa o controlezi, aceasta iti va distruge relatia.

    
     P.S. Gelozia este o patima care cauta cu tot dinadinsul motiv de suferinta. F.D.E. Schieiermacher

Revenirea la viata

Mii de multumiri ca urmariti Blogul lui Adi. Desi nu am decat cati-va abonati aici, am observat ca sunt destul de urmarit si citit pe pagina de facebook cu acelasi nume. De aceea imi doresc si chiar v-as ruga sa va abonati si pe blog, unde sa ne impartasim idei pe comentarii si sa schimbam impresii.

Incerc sa scriu mereu tot ce-mi trece prin cap, desi in ultimul timp, a intervenit si aceasta blestemata de pandemie, nu am mai iesit, nu mai sunt inspirat de nimic, practic mi-a murit muza 😀 Uneori ma gandesc ce sa mai scriu, e ca un hobby. Poezia nu ma prins, acum ma atrag povestirile. 

Vine primavara cu coloritul sau si ciripitul pasarelelor. Poate inspiratia isi va face aparitia odata cu revenirea la o noua viata.

      Sursa foto https://nlpmania.ro/

FMARTIE

       In articolul anterior anuntam sosirea primaverii si coloritul sau verde si infloritor. Asta desi din experienta altor ani, stim ca conform climei care sa transformat incat nu mai stii la ce sa te astepti, vremea este inselatoare (primavaratica). Este acel Fmartie cunoscut in termeni populari. Aceasta luna, de-a lungul timpului, ne-a invatat ca este periculoasa din punct de vedere al climei si pot avea loc transformari in primavara calendaristica.
     

     Imi amintesc in vremea copilariei, cand mama lua liber de la sindicat pe 8 Martie, ca puneam razoarele de ceapa, era solul uscat (tarana). Aveam timp si de sapa la cazma, caci asa era atunci, nu existau motosape. Nu persista apa pe locuri. Aveam patru anotimpuri, nu ca acum, doar doua, din punct de vedere al climei.

A sosit primavara

      A sosit primavara iar! Iata, cu repeziciune s-au scurs doua luni din acest an, parca vad ca acum soseste si Sarbatorile Pascale. Covorul verde a inceput a se asterne din nou. Pe alocuri a mai plouat si tunat ceea ce inseamna ca verdeata si florile specifice primaverii isi fac aparitia. 

     Martisorul e primul ce vesteste primavara prin simbolistica sa. Cuvantul de origine latina. Aceasta era denumirea populara.

     
     Prima saptamana e dedicata frumusetii si a florilor, deci si a femeii. Cu ocazia aceasta urez si eu un calduros la multi ani si o primavara frumoasa!

Valentine s Dai Ziua Indragostitilor 2021

      Azi sarbatorim o sarbatoare importata de la amerticani, Valentine s Day sau Ziua Indragostitilor. Sunt clipe de nedefinit, acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o ce nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi!

     O sarbatoare importanta, pentru indragostiti importanta. Traditionala sau nu, cel mai important e ca aceasta sarbatoare care a luiat amploare mondiala, ne aduce tuturor bucurie in suflete.

Eu sunt un tip traditionalist, dar iubesc tot ce aduce bucurie in suflete, desi pentru a sarbatori dragostea nu ne trebuie o zi speciala, ea doar este un simbol.

     Lasati-va sa zburde pe cararile iubirii... invatati sa fiti fericiti, iubiti si fiti iubiti!

     La Multi ani de Valentine s Day, Ziua Indragostitilor!

Generatia din 1980 pana azi

Sunt frapat cat de mult s-au schimbat generatiile si vremurile. Pana mai ieri credeam ca alte perioade au trait doar bunicii si parintii nostrii. Si nu sunt prea batran, cel putin nu ma consider, desi ma simt. Am aproape 45 de ani. 

Desi am avut sansa sa traiesc copilaresc in epoca de aur, nu o numesc o copilarie atat de nefericita, pe cat ar tinde unii sa creada. In ciuda greutatilor vietii cotidiene, sistemul ne pastra inocenta intacta si in sinea noastra era super fericiti. Nu aveam nevoie nici macar de jucarii sofisticate pentru asta, la tehnologie nici nu visam. Noi dintr-un simplu fier ruginit stiam sa ne construim singuri o jucaria si o roata cu sarma daca era, alergam toata ziua dupa wea, de cadeam franti de oboseala. Ne jucam in aer liber, respiram oxigen, in ciuda a tot eram sanatosi tun.

Daca ar fi sa-mi trec in revista copilaria, nu as termina articolul prea devreme, dar nu asta este intentia mea acum, ci sa vorbim sdi de generatia de dupa 1990. De altfel pana in anul 2000, a fost o altfel de generatie, cu farmecul si jocurile sale, desi mai moderne. Cei care au copilarit atunci, ne pot spune ca au avut parte de o copilarie cum nu mai e azi, totusi nu erau neajunsurile din comunism, ei au avut si li s-au imprimat o altfel de mentalitate.

La generatia anilor de dupa 2000, eu fiind crescut in comunism, desi nu cred ca aceasta e problema, vad chestiuni care prezinta aspecte neclare in comportamentul tinerilor. Nu-mi pot da seama prea bine de cauza. Probabil ne aflam in epoca vitezei, nu mai au timp sa copilareasca, vor sa se maturizeze prea repede luand modele de la televizor toate vedetele aparute peste noapte (fara notorietate) si vor sa fie ca ele, astfel se fardeaza, tatueaza si altele. De aici pot pleca multe altele prin anturajul in care se afla... Ei nu stiu ce inseamna lipsuri. Sa nu ai lumina si apa. Cred ca totul li se cuvine. S-au nascut cu computer, tv color, masina la scara, baie si gaze in casa.

Generatia de astazi au mai multa libertate. Navigheaza pe internet, nimeni nu mai citeste o carte. Spun ca totul se gaseste pe Google. Pe internet scriu si oamenii simplii. Intreadevar, netul ne informeaza, dar prin cultura noastra generala trebuie sa stim sa alegem informatiile corecte. Circula si o multime de erori. De aceea ascel citit pe care ei spun ca noi eram obligati sa il facem ne-a ajutat sa avem o cultura mai vasta si aceasta e singura bogatie a omului care o ia cu el dincolo, cea dobandita. Ei scriu pe tastatura, nici macar nu mai stiu sa lege doua cuvinte de mana.

Romania e o comedie trista, nu inteleg prea bine cum traiesc acesti copii, pentru mine... incerc, dar greu ma actualizez la vremea lor. Nu au obtinut nimic prin propiile forte, totul au avut de la mamica si taticul, ei nu stiu ce inseamna sa muncesti ani la rand sa obtii un lucru, pana si prin invatatura. Iar revin la vremea mea, de ex. trebuia sa iei un premiu, ceva sa muncesti pentru un obiect, nesemnificativ pe atunci. Spuneam comedie trista, pentru ca iau viata "la caterinca", cum spun ei, iata am invatat si eu un nou cuvant.

Imi doresc sa vad acesti copii cum se vor descurca cand nu vor avea parinti, sunt tineri la 23 - 25 de ani si care nicvi acum nu au servici intretinuti de catre saracii parinti care se chinuiesc prin diaspora. Oare ce vor face dupa! Eu am zis ca sunt viitorii bioschetari... Poate Dumnezeu ma va ajuta sa vad ce se va alege de saraca Romanie sau cea a mai ramas in/de ea.

 

Anul 2019 vs 2020

     Am intrat intr-un nou an, nu stiu cati dintre-e voi ati reusit sa va pastrati optimismul (spun asta vazand cat stres si panica a creat COVID - 19, in special printre persoanele mai in varsta). Ar trebui sa ne consideram invingatori si niste norocosi, avand in vedere ca am avut peste 7.000 de victime declarate dintr-un motiv sau altul. Bilantul este de coronavirus.

     Intodeauna mustram anul ce tocmai a trecut, asa am procedat cui totii si cu 2019, fara a ne da sema cat il vom regreta! Odata cu schimbarea guvernului, desi inlocuit cu unul de conjuctura, eram plini de speranta care numai dupa cateva luni ne era spulberata de un virus chinezesc.

    De la fiecare an avem ce invata, 2020 ne-a calit mai mult si am invatat ca ne putem descurca in orice imprejurare, totul prin adaptare si aici depinde de noi, trebuie sa evoluam odata cu tehnologia si sa ne reorientam privirile.

     Acum tindem catre viitor, nu stiu cati dintere noi am intrat in Noul An 2021 sanatosi, dar toti am intrat cu ganduri bune. Sper ca romanii  se vor debarasa de metehnele trecutului si vor intelege sa puna binele comun inaintea interesului individual. Numai uniti vom traversa orice necaz, cum am facuto intodeauna din perioada interbelica!

     Bun venit 2021 si La multi ani romanilor de pretutindeni!

     Sursa foto: https://gameplayerr.com/