Una dintre neregulile persoanelor cu dizabilități

      Una dintre neregulile persoanelor cu dizabiolități. O umilință a statului roman la care sunt supuse acestea.

      Practic persoanele cu handicap sunt supuse la o umilință din partea statului român prin legile care le emit pentru aceștia.

     Persoanela cu handicap gr. 1, necesitând însoțitor, are dreptul la pat, ca orice pacient, de altfel, nu și la aparținător, deși necesită îngrijire specialăî pe care nici o infermieră nu ar puteao face, nefiint pregătită pentru boala respectivă. Oricum e una pe o întreagă secție!

     Dacă acest însoțitor legal e primit cu pacientul în spital, deși lângă el, în cel mai bun caz îi se aruncă un scaun din milă pe furiș de medici. Chiar și așa acesta trebuie să plătească zilele în care stă internat. Dacă ziua de internare costă 600 de lei, indemnizația de handicap este 500 de lei și vorvim numai despre suma de o zi! Legea 448/2006 le dă dreptul la însoțitor, bun, atunci să-și intre în drepturi oriunde se află nevoile pacientului!

     Am scris doar despre mine, dar sunt multe alte impedimente cum ar fi și la recuperare, stațiuni, etc.

     PS Oare ce e de făcut, cumva om petiție?

CĂLUȘUL TRADIȚIONAL DE RUSALII - #DUCEM MAI DEPARTE TRADIȚIA

     Epidemia nu sa terminat, cum ne anunță reclamele de la televizor, totuși suntem puțini mai relaxați și în acest an putem asista la Călușul Tradițional din perioada Rusaliilor care ține timp de trei zile.

     Dansul popolar românesc care a cucerit o lume întreagă, cel mai vechi dans tradițional al țării noastre. 

     Pe seama Călușului au circulat tot felul de legende, unele adevărate, altele închipuite. Cert este că reprezintă una dintre cele mai originare dansuri românești. Dansul Călușarilor este unul ritmat încât îți aduce instantamneu buna dispoziție și tehnica și pașii sunt bine aleși. De asemenea, costumul unui călușar trebuie să îndeplinească anumite cerințe, fiecare având însemnătatea lor locală.

     Acest obicei al călușului care se practică de Rusalii, un ritual pentru bunăstarea gospodăriilor și a gospodarilor a fost inclus pe lista UNESCO pentru o mai bună cunoaștere și fiindu-ne ambasador al țării. 

     Dupa un an jumate de pandemie mi-e dor de un căluș autentic cu Mutul (un personaj ilar) și falusul său de lemn... Asta spre amuzamentul publicului care încă mai #duc mai departe tradiția.

TRADIȚIE LOCALĂ - DATUL DE-A SURATUL/A

     Nu știu cum sunt în alte regiuni ale țării, dar la în zona Munteniei sau la noi în Județul Argeș, în Duminica Rusaliilor sau Pogorârea Sf. Duh este dedicata pentru pomenirea morților, cât și pentru sufletele celor vii, pentru cei din viața prezentă.
     De Rusalii se dau de pomană vase. Pomenile au loc atât în cimitire, cât și pe la casele vecinilor.
     Nu știu de unde obiceiul, cred că în vechime, datorită greutăților vieții de-a lungul anilor, oamenii au simțit nevoia de ajutor, rude, cunoștințe, pentru a se ajuta și a deveni frați de sânge.
     În tradiția locală, orice persoană își alege un alt suflet pereche pe care îl alege de surat/ă prtin ritualul: Vrei să fim surat/a pîn la moarte? Totodată dîndu-și de pomană un vas cu măncare pentru sufletul/e lui/lor.      

MOȘII DE VARĂ - SÂMBĂTA MORȚILOR

      Sâmbata pe 19 iunie, înainte de Duminica Rusaliilor sunt Moșii de Vară sau Sâmbăta Morților, cum mai este această zi cunoscută în popor, sărbătoare dedicată pomenirii morților.

     Biserica face pomenirea morților, rugându-se pentru ei prin rugăciunile și cântările înscrise în slujba zilei, pentru ca ei să se bucure de darurile Sfântului Duh, a cărui pogorâre este sărbătorită Duminica următoare. 

     Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo *adormiți*, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi, de trecerea dintr-un mod existent într-un alt mod existent. Hristos cuvântul adormit îl asociază cu învierea.

     De Rusalii sau în sâmbăta morților se dau de pomană vase cu măncare de diferite feluri (depinde de zona în care ne aflăm). Evident, odinioară se dădeau vase din lut și linguri de lemn. Și acum e acest obicei, dar totul sa mai comercializat. Important este că #păstrăm tradiția. Ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde momintele sunt curățate din timp iar lumânările ard întreaga perioadă în care se desfășoară perioada de pomenire și tămăiere a mormintelor.

     Fiind din Județul Arges #noi păstrăm tradiția și e un adevărat ritual de împărtțire pentru sufletul celor morți. Asta se întămplă mai în zonele Munteniei și Olteniei, dar dacă vorbim cu oameni din diverse colțuri ale țării, practic râd de noi păstrănd încă acest ritual pentru care ei nu vîd rostl, spunînd ca nu mai mănăncă morții.

     Înțelerg ca cu toții tindem către emancipare, dar credința, unde ne/le este credința?

     Sursa foto: https://www.hotweek.ro/

Relațiile dintre persoanele cu handicap

     Stând pe site-urile de socializare printre persoanele cu dizabilități, îmi dau seama că mulți dintre noi aspirăm prea departe si avem visuri îndrăznețe. Întreade-văr și noi suntem suflete și simțim nevoia unui suflet pereche. Din păcate noi, cei mai grav afectați de handicapul nostru, trebuie să gândim de două înainte să acționăm. Nu ne putem lăsa pradă inimii. Uneori gândind-une prea mult la viitor, putem ramâne singuri. Se naște veșnica luptă dintre minte și inimă, deși sufletul e plin speranță.

     O relație dintre două persoane cu handicap ca să funcționeze, ar trebui ca handicapurile să se compeseze și multă înțelegere și responsabilitate. Totuși sunt perechi care ambii parteneri se află în scaun rulant. Nu putem spune că sunt ok fizic, dar singura lor dizabilitate este că nu sunt apte picioarele dar mâinile le sunt valide.

     Sursa foto:  https://www.prostemcell.org/