Salut! Sunt Ady. Blogul lui Ady a fost creat in urma unui hobby in a așterne in mediul on line tot ce in viata intâlnesc ori mă ma inspira.
Desi postarile le gasiti pe pagina de Facebook, v-aș ruga sa va abonati la Blogul lui Ady si sș interacționam împreună pe comementarii, astfel vă aflu si părerile care pot fi constructive.
Nu sunt ziarist, nu am pregătiri în domeniu, chiar sunt curios dacă mă descurc!
Poate fi dureros sa constati ca parintii tai, care inainte erau puternici si se descurcau simnguri, nu-si mai pot purta de grija. Uneori vine o zi, firesc, ce-i drept, cand batranetea incepe sa le de-a ocolul, dimn ce in ce oasele incep sa se subrezeasca si ridurile pe chipul lor sunt din ce in ce mai dese. Poate fi vorba si ca parintii tai au fost diagnosticati cu o boala grava. Pe de alta parte, celor in varsta le este greu sa accepte schimbariole in ceea ce priveste starea de sanatate sau alte situatii din viata lor, mai ales cand acestea le limiteaza idepedenta (Iov 4:1)
Vine un moment cand parintii in varsta nu se mai pot descurca singuri si au nevoie de ajutor. Ei, stiind ca au fost oameni in puterer, le vine greu in a accepta realitatea gandind: "Ce am fost si ce-am ajuns!" Sunt momente in gandul lor, desi nu prea ortodoxe, cand isi roagas moartea, simt "cutitul la os" si viata le pare o povara.
Orice copii ar face pentru ca parintele sau de a duce o viata mai usoara, el pare vesnic nemultumit. Spun "pare", deoarece nu-i chiar asa, el e indispus de starea subreda in care se afla si pare vesnic nemultuimit, lamentandu-se.
Biblia spune: Cand il cinstim pe parinti si le purtam de grija, Il slujim, de asemenea, pe Dumnezeu. ... Daca nu poarta cineva grija de ai lui, si mai ales de cei din casa lui, s-a lepadat de credinta, si este mai rau decat un necredincios." (Timotei 5.3-4,b 8).
Vineri, 25 octombrie, ca in fiecare an, in Ajun de Sfantul Dumitru, Primaria Orasului Costesti, organizeaza pe stadionul orasenasc FOCUL LUI SUMERDRU. O serbare campeneasca cu muzica chef si voie buna unde se au fost servite cetatenilor din localitate si imprejurimi, mancare si bautura.
O ambianta placuta unde cetatenii au fost serviti din belsug si s-au distrat pe cinste. Primarul orasului a fost o gazda primitoare unde a facut toata lumea sa se simta bine. Muzica a fost asgigurata de Sorin si Cami de la Costesti, care ne-au incantat cu sarbe si hore, unde au strans oamenii la joc roata in jurul focului.
Ce ma bucura cel mai mult, e prezenta copilasilor la acest traditional eveniment. In ei ne punem baza de a ne duce traditia mai departe.
De aproximativ opt ani pe 25 octombrie strigam HAI LA FOCUL LUI SUMEDRU!
Sfantul Dumitru. cu focuri vii. Mai mult, praznuirea Sfantului Dumitru marcheaza si ultima dintre cele mai importante sarbatori ale toamnei.
Sfantul Dumitru reprezinta ultima sarbatoare a toamnei, care, conform superstitilor pastorale, reperezinta inceputul iernii.
Printre cele mai spectaculoase obiceiuri care se savarsesc in ajun de Sumedru sunt focurile vii. In ajunul sarbatorii, in noaptea de 25 octombrie se tine “Focul lui Sumedru”, care i se mai spune si "Focul lui Samedru" moment in care se orgasnizeaza un foc pe camp sau pe dealuri, alaturi de o petrecere pastorala. peste care copiii sar pentru a fi sanatosi iar tinerii sa se casatoreasca. Acest obicei se mai pastreaza in Arges, Olt, Dambovita si judetul Brasov.
Aceasta sarbatoare campeneasca are loc si in orasul nostru organizata de catre Primarie, care va/ne invita diseara, incepand cu ora 17:30. HAI LA FOCUL LUI SUMEDRU!
Credinta inseamna in a intarii spusele din Sfanta Scriptura, in a crede in ceea ce nu ai vazut, nu doar in fapte palpabile. Nu exista propia credinta. Crezi ori nu. Nimeni nu ne cere sa credem in biserica, doar ca preotii ne transmit cuvintele sfinte ale Domnului din Sfant Scriptura. Desi bibliile s-aui actualizat, un sambure de adevar exista in aceste scrieri. De fapt Biblia (existand multe versiuni) ne invata ca "multe cai pot parea bune omului, dar la urma duc la moarte". Nu ai cum sa crezi in Dumnezeu, daca nu crezi in Iisus, care i-a transpus vrutele pe pamant, cum mi-a spus mie un amic.
Multi oameni nu mai cred in biserica, datorita preotilor, care au facut din asceasta o imensa afacere. Mai intai aceste lacasuri ale Domnului nu ar fi trebuit sa devina institutie. Noi oamenii stricam totul, ca de obicei. Dumnezeu nu ne-a cerut sa credem in biserica, ci doar sa ne ducem in lacasurile sfinte, lasate de Domnul pe pamant, printr-un fel sau altul, pentru rugaciunea si smerenia credinciosilor.
Nici bisericile nu mai sunt ce au fost...
P. S. Dumnezeu este opinia mea publica. - Abraham Lincon
Pe platforma de socializare Facebook, sunt oameni care profita de increderea semenilor sai printr-o forma sau alta. Pentru acest articol m-a inspirat o postare de pe grupul pe care il administrez, PRIETENI CU DIZABILITATI.
Sunt persoane care isi abordeaza prietenii pentru o suma de bani, profita de bunatatea si devotamentul lor pentru actele de caritate. Ei se fac ca nu vor pomana, ci doar sa fie imprumutati, pentru a nu se indeplini... acea poveste impresionanta/lacrimogena, pe care si-o afiseaza pe chatul privat, parca demna de un scenariu t. v.. La prima impresie, constatam ca avem de aface cu un escroc si cu naivitatea oamenilor. Eu incerc sa vad si partea buna a lucrurilor, ma bucur ca mai exista oameni cu sufletul mare, pacat ca este nevoie de aceasta poveste inselatoare sa constatam asta! Citind aceasta postare, imi aduc aminte ca pe un alt grup si eu am fost acostat pe comentariu de un membru nou, pe care abia il vazusem si mi-a cerut bani imprumut. Era vorba de 300 sau 500 lei, nu mai retin. I-am spus ca nici daca as asvea nu i-as da fara sa-l cunosc. Din pacate nu l-a toata lumea exista aceasta luciditate sau poate era un prieten mai vechi. Si eu daca il cunosteam macar de 1 an de zile, poate m-ar fi pacalit. Consider ca daca conversez cu o persoana, sunt destul de matur sa pot sa-mi triez prieteni. Am tot selectionat de la inceputul activitatii mele virtuale. P. S. Prietenii ti-i alegi singur, rudele ti le da Dumnezeu. Sursa foto: https://www.antena3.ro
Este foarte greu să ne exprimăm și să avem curajul de a vorbi, foarte multe persoane au această reținere. Motivul pentru care vorbesc despre curaj este pentru ca sunt prin grupurile de messenger, sunt persoane care nu au curajul de a vorbi, tac si doar asculta pe altii conversand. Si eu cand am intrat in aceste grupuri, eram la fel, vorbeam, dar eram putin mai timid, curajul mi l-am regasit in timp. Curajul virtual este cel care m-a inspirat sa scriu acest, dar este la fel ca si in realitate. De multe ori ne lovim de lipsa de curaj a semenilor nostrii. In grupurile de chat in care sunt pe messenger, pentru ca vreau sa construim o gasca apropiata sufletului meu, cu oameni frumosi, acei oameni care dintr-un motiv sau altul erau retinuti in vorbire, multi din cauza bolii, am constatat ca sunt oameni speciali si amuzanti. O persoana retinuta in a se integra intr-o societate, trebuie avuta mare rabdare cu ea, pentru a o descoperi si a se simti in largul sau, recastigandu-si curajul de sine. "Si cei slabi, daca sunt uniti, devin puternici" - Friedrich von Schiller Sursa foto:https://psihologdanielmois.ro
Fiind o opersoana cu dizabilitate si avand nevoie de un insotitor, pelerinajele impreuna cu mama, erau singurele mele iesiri si care ma relaxau. Atunci evadam din starea mea cotidiana. Mama a plecat dintre noi prea iute, prea din timpuriu, la 65 de ani, pe data de 3 martie 2019. Mi-e dor de ea, de pelerinajele petrecute impreuna. In acest an nu am avut parte de nici unul si i-am/le-am simtit lipsa. Devenise o traditie pentru noi si repetam aceasta vizita a lacaselor de cult de mai multe ori pe an.
