Apreciez nespus de mult comunitatea de persoane cu handicap ce s-a format, în jurul platformei de socializare Facebook. Oameni care nu aveau prieteni în realitate, iar aici au legat prietenii și și-au găsit frați de suferință prin care își pot depăna necazurile și suferințele, lecții de viață, care pot fi chiar motivante pentru mulți dintre noi, chiar și pentru cei valizi, dacă știu să ne accepte. Iar asta mi se pare fabulos și mie personal îmi dă o speranță de a lupta. În plus, pe noi, că mă număr și eu printre ei, nu ne-a părăsit credința în Dumnezeu și luptăm cu o ambiție cu mult mai mare ca a celor valizi. Am văzut printre noi, că acum cu aplicația Videocool avem posibilitatea să ne și vedem, oameni cu dfizabilitate, chiar in cărtuț care muncesc și vă imaginați că efortul depăus e cu mult mai mare, dar dacă vrei poți, după cum spunea o reclamă.
Ce mă frapează, e că în comparație cu acești oameni cu o anumită dizabilitate și care chiar își doresc muncii, dacă ar fi apți, cei sănătoși nu au ambiție și fug de muncă ca 😈 de tămâie și se mulțumesc să trăiască din ajutoare sociale sau alocațiile propiilor copii!
Din cele menționate mai sus, ajutoarele sociale fac parte din aceeași organizație de ajutorare și dezvoltare și mă deranjează că noi, persoanele cu handicap suntem amestecați cu ei, puturoșii, de aceea nu sa marit ISR.
PS E adevărat, și printre noi sunt persoane poate care nu merită această indemnizație, dar asta nu-i vina noastră...
