Un Paste in Lacrimi

Auzit-ati de cea mai mare tragedie care a inspaimantat europa, bisericuta arsa de la Costesti, judetul Arges. Despre acest incendiul s-a varsat mult tipar si s-a scris o gramada de articole.
In anul 1930, la 10 aprilie, era Vinerea Mare, la Denie au venit tineri, dintre care cei mai multi erau studenti sau elevi. In timp ce cantau Prohodul si il slaveau pe Domnul, o femeie nu a fost atenta la o lumanare si de acolo a pornit incendiul spre podul unde erau depozitate lumanaruile. Inainte de asta preotul Visinescu primise un semn, scapand cadelnita din mana, iar slujba nu se mai intelegea.
Biserica fiind din ostreata si acoperita cu sita uscata, focul s-a intins cu rapiditate. Fiind de doua ori mai multi enoriasi decat de obicei in bisericuta stramta si ingusta, cand a fost construita in secolul al-XVIII-lea, lacasul nu a fost construit dupa normele elementare, usile sa se deschida in exterior. Pe atunci usa era joasa, ferestrele erau mici, stramte si ingradite si din imbulzeala spre iesire, panica si presiunea celor din spate spre cei din dreptul usii ii punea pe acestia in imposibiliate s-o deschida. Speriata, multimea nu intelegea ca singura scapare era un pas indarat, pe care nu l-a facut.
118 persoane au murit arse ori asfixiate, 116 erau enoriasi plus preotul si tarcovnicul sau. La slujba a fost si fiul preotului in varsta de 11 ani. Desi totul a fost facut scrum, Vanghelia a ramas intacta.
Primarul a dat telefon sa cheme pompierii de la Pitesti, dar au gresit drumul spre Costesti, pana a sosit la noi in oras in comuna Zorile, nu a mai gasit suflare de om. Din cauza accidentarii terenului, pompierii au reusit sa se apropie 200 m. si spre dimineata au reusit sa scoata afara trupurile arse.
Doamne, ce tipete se auzea de afara, erau rudele celor aflate in biserica.
La slujba de îmormântare a venit și Episcopul Mălai Mare și o întreagă suflare de oameni. A fost tipete si jale mare, nenumarati parinti si rude ramanand indoliati.
Ajutoare din intreaga lume au sosit mai apoi. Tragedia a facut inconjurul europei si nu numai. Chiar si Regina Maria si Regele Migai, pe atunci Print, in varsta de 9 ani, au venit la inmormantare. 
Un singur copil a supravietuit in incendiu de starea caruia sa ocupat personal doamna der onoare a Majestatii S-ale, caere a murit si el dupa doua luni de chin.
In acel loc s-au ridicat monumente, pietre cu numele celor disparuti.
La scurt timp, după ce tragedia fusese prezentată de unele dintre cele mai mari ziare ale lumii, încep să sosească la Costeşti materiale de construcţii pentru o nouă biserică. La cinci ani după tragedie, locuitorii din zonă aveau să se roage într-o biserică mare, frumoasă, aşezată la doi kilometri de locul tragediei, care poartă hramul Sfântul Ilie, fiind sfinţită în prezenţa regelui Carol II, a episcopului de Argeş, Nichita Duma, şi a patriarhului Miron Cristea. Ea are acum rangul de cadedrală și este situată în centrul orașului.
A fost un Paste indoliat in acel an, iar ziuas de 18 aprilie a ramas zi de doliu pentru cetatenii din Costesti. In fie care an, ne amintim de acea zi printr-un mic memorial in memoria celor trecuti la cele vestice.
 Astazi, mai aminteste de acea zi doar un mic memorial, pus pe locul bisericutei, cu numele celor care, ca si Iisus, si-au dat duhul in ziua de vinerea mare, rugandu-se.