PREȚUIȚI VIAȚA!

     Nu știu ceilalți, că persoanele cu dizabilități nu prea sunt luate în seamă de către autorități și integrate în societate de către semenii lor. 
     Dizabilitatea fiind de mai multe tipuri și grade, aceste persoane debordează de optimism, cosolându-se cu ideea că e mai bine așa, decât în locul celuilalt. De exemplu cel nevăzător se bucură că nu e în scaun rulant ș.m.d..
     Să facem un exercițiu de imaginație și să ne punem în locul unui nevăzător care nu cunoaște cum arată un fulg de zăpadă, focul sau alte sunete. Vorbeam cu o prietenă virtuală, îmi spunea că mai nou pe YoutuBe ea asculta aceste sunete și răgnete și încearcă să și le imagineze. Puneți-vă o clipă în pielea acestor persoane și poate vor fi înțeleți sau ajutați.
     Imaginati-vă să nu atingi cum e să îți dorești cu ardoare să atingi pământul, nisipul fierbinte sau valurile mării, doar să simți cum visurile îți sunt spulberate și să te simți neputincios în fața tuturor.
     Prin orice infirmitate oprezentă în viața unei persoane (motorie, mintelă, etc.) reprezintă un dezavantaj social. Poate că nu sunt orbi sau imobilizați, nu mai pot duce o viață normală și nici socială, șansele la o viață normală le sunt reduse.
     De aceea oameni buni, prețuiți viața și trăiți-o cu intensitate. Și nu uitați, fasceți sport și duceți o viață sănătoasă.
     Duceti o viață sănătoasă, o aspun din propria experiență. Deși sunt bolnav (epilepsie), fizic încă mai puteam, deși nu aveam voie la efort. M-am suprasolicitat până a venit un moment când mi-a zlăbit întreg sistemul nervos și forțele mai lăsat.