Strigăt de disperare!

Am împlinit 42 de ani și epilepsia m-a disperat. Aud și eu ca toți muritorii, că medicina românească a mai avansat, în acest caz se operează cu niște electrozi pe creier, dar pentru asta mi-ar trebui o consultație „la sânge”, trecând prin acel imens tub numit RMN și trebuie să fiu sănătos 100%.
În copilăria mea aveam un focar pe creier (posibil încă îl mai am) care se mută. Când a încercat medicul, Leon Dănăilă să mă opereze, nu s-a putut. Mă gândesc că acum am îmbătrânit, crizele s-au îndeșit, nu mai am organismul rezistent ca în tinerețe. Părinții au și ei 60+. Mă simt nașpha să mă îngrijească ei la vârsta mea (lor).
Sunt conștient că operația e foarte riscantă, am văzut cum se procedează, ce-i drept la tv, cu acei electrozi și nervuri. Mi se pare foarte periculos. ), 01 mm dacă tremură mâna medicului...
Oricum viața mea este ratată, am curator, din punct de vedere legal sunt mort, nu mi-e frică de moarte, cu una toți suntem datori. Am două șanse, scap de chin sau îmi revin.