Nu mai suntem ca odinioara...

In ciuda neajunsurilor de odinioara, avandu-ne unii pe altii si ajutandu-ne, ceea ce astazi s-a destramat, astfel eram mai bogati. Eram ca muschetarii "toti pentru unul si unul pentru toti". Ne ajutam aproapele, ii ofeream putinul care il aveam. Ne simteam bogati daca aveam un acoperis deasupra capuluii si doua brate apte de munca.
Acum de ce avem, de aceea ne doprim mai mult. E aceasta goana dupa bani. Romanul e invatat sa se lamenteze, dar sta din zori si pana-n seara in carciumi. In realitate, nu exista om in Romania fara bani, fie si un ajutor social. Numai cui nu-i place munca nu-i obtine. Pentru o bacnota sau un pachet de tigari am ajuns in stare sa ne batem frate cu frate. Doamne, ce pacat comitem!
Nu mai e acea unitate de odinioara, acum fiecare e pe cont propiu, am devenit egoisti si plini de ranchiuna. Santem invidiosi pe cel care are, fara a ne gandi ca el a muncit pentru confortul lui. De se intampla un necaz unui confrate al nostru, suntem nepasatori, nu ne implicam, nu-i dam primul ajutor, dar suntem barfitori....