Un Paste in lacrimi

     Am tot scris in fiecare Vinere Mare despre incendiul bisericii arse din 1930, de la Costesti. Cine doreste sa revada articolele, le poate cauta in arhiva blogului. Vineri am compus, daca se poate numi asa, o poezie, desi are mai mult menirea sa povesteasca printre randuri intamplarea de acum 90 de ani. Cred ca cu putina rabdare, daca mai aveam, as fi putut face un final mai amplu. Dar randurile vorbesc de la sine. Am puso pe pagina si grupurile mele. Azi m-am gandit sa o pun si aici, ca articole am tot scris pe acest subiect.

                  Un Paste in lacrimi

     Auzit-ati de tragedia de la Costesti,
     Incendiul din anul 1930, 18 aprilie,
     Sa intetit de la un muc de lumanare,
     Se sarbatorea Vinerea Mare
     Si se canta Prohodul,
     Laudand-ul pe Domnul,
     Tineri si insotitori batrani,
     Cei mai multi erau copii,
     116 suflete au ars de vii,
     Bisericuta a ars din temelii,
     Focul fuse-se stins initial,
     Dar sa vezi si sa nu crezi ce se iveste?
     O lumanare atinge o coroana iar
     Si din pod focul se inteteste!
     Aproape toti au ars de vii,
     Toti ai satului copii,
     In bisericuta de ostreata,
     Invelita cu sindrila,
     A ars chiar si preotul ce oficia slujba.
     Ca premonitie, inainte scapase din mana candela.
     Tot ce a ramas intact In aceasta galceava,
     A fost Sfanta Evanghelie,
     Doamne, ce tragedie,
     Fu' in 1930, pe 18 aprilie!
     O panica ingrozitoare,
     Parintii s-au imbulzit la usa sa le de-a salvare.
     Pe atunci usile se deschideau in interior,
     Degeaba copii impingeau la intrare,
     Parintii impingeau de afara si nu mai avura scapare!

                         Ady Marin, 17 aprilie 2020