Stând pe site-urile de socializare printre persoanele cu dizabilități, îmi dau seama că mulți dintre noi aspirăm prea departe si avem visuri îndrăznețe. Întreade-văr și noi suntem suflete și simțim nevoia unui suflet pereche. Din păcate noi, cei mai grav afectați de handicapul nostru, trebuie să gândim de două înainte să acționăm. Nu ne putem lăsa pradă inimii. Uneori gândind-une prea mult la viitor, putem ramâne singuri. Se naște veșnica luptă dintre minte și inimă, deși sufletul e plin speranță.
O relație dintre două persoane cu handicap ca să funcționeze, ar trebui ca handicapurile să se compeseze și multă înțelegere și responsabilitate. Totuși sunt perechi care ambii parteneri se află în scaun rulant. Nu putem spune că sunt ok fizic, dar singura lor dizabilitate este că nu sunt apte picioarele dar mâinile le sunt valide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu