Binevoința medicului

Am citit un articol zilele trecute care m-a frapat. Se spunea că în lege le e interzis medicilor să mai ceară mită. Bine zis, să mai CEARĂ, dar cum trăim în România, legile sunt date ca să fie încălcate sau se găsesc noi „portițe” legale. Aceasta e valabil pentru orice funcționar al statului român.
Nu se mai cere mită, dar dacă nu oferi o atenție venind ca din partea pacientului (benevol), nu mai ni se acordă atenția cuvenită, cu asta dă de înțeles publicului că trebuie să cotizeze. Dacă oferim, se simte... binevoința medicului ți interesul acordat. Uneori ni se dau niște explicații demne de serialele SF, birocrație prin care suntem trimiși, deși se rezolvă mai repede dacă dăruim bani, dar e o atenție din partea noastră, nimeni nu cere, mita nu-i nicăieri.
Aceste „mici atenții„ care au devenit „mari atenții!, le-au spălat conștiința slujitorilor statului.  Practic viața noastră se află în mâinile lor. Poate nu toți au, dar pe nimeni nu interesează, au văzut că în România totul merge pe șpagă.