De la mica atenție la marea mită

E bine cunoscut faptul că prin toate instituțiile din România se primesc acele mici atenții, care nu mai sunt deloc mici, popular zise șpagă. Se vaită românii și pe bună dreptate, că ni se cer sume imense sau nu suntem serviți dacă nu le dăm acea mică atenție.
Oare nu ne-am întrebat niciodată a cui este vina! E o vorbă din popor care spune: „Vina nu e a celui care cere, ci a celui care dă!” sau „Banu-i ochiul dracului!” O să spuneți că dacă nu dăm, nu suntem serviți. Corect, vă dau dreptate! Ceea ce vreau eu să spun, este că tot noi oamenii i-am învățat așa prin mentalitatea noastră comunistă de a da „o mică atenție” Omul a dat fiindcă era mulțumit de serviciul prestat, însă nu toți oamenii au, iar acești funcționari sau lucrători bugetari s-au învățat că în România totul merge pe șpagă. Iasă cum banu-i ochiul dracului. De la „mica atenie” de a dărui o găină medicului care te-a salvat, mica atenție a devenit marea mită. Ceri, se numește mită! Aceste mici atenții le-au spălat conștiința și nu se mai gândesc la oamenii care nu au sau că oricum sunt amărâți prin spitale.
Odinioară șpagă luau numai funcționarii și medicii, acum s-a întins peste tot, nu numai în sectorul bugetar. Ești nevoit să dai și la preot sau gunoier, deși plătim taxe și impozite imense.