„Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și-n traistă”

„Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă”, este o vorbă bine cunoscută românului, dar nu prea o aplică. Poți vedea în diferite contexte tot felul de oameni care vor să te folosească fără ca ei să miște un deget. Pot sări în ajutorul cuiva, așa e creștinește, dar nu să fac eu totul, iar el să-mi de-a ordine, precum un patron. Nu sunt sclav la stăpân! Îmi face plăcere să-l ajut pe omul care vrea să facă ceva, dar din diferite motive nu poate. Important e să-ți dorești.
Mizează pe buna credință a mea de creștin. Uneori când ești prea bun, ești luat de fraier.
Oare creștinul „, de acel spirit de favoritism, suferă” de poziția pe care o are, îl ia pe „nu pot în brațe” și crede că totul i se cuvine. Merită să încerci pentru tine. Nu sunt atât de nebun, să nu ajut pe cineva aflat în impas, dar să încerce, e spre binele lui. Dacă vrei, poți și vei reuși!