În acest an am sfârșit campania agricolă, în mod special, recoltatul și depozitatul porumbului. Campania ar mai fi continuat cu secerișul cocenilor, dar cum vitele în sat s-au rărit, lăsăm totul pe utilajele mecanice și îi tocăm, rămânând pe loc. Trecând zăpada și gerul peste ei, se macerează și totodată se înalță lotul, apa nu mai băltește ca în locurile lăsate. Timp de trei săptămâni de zile numai la cules (cu pauze)... aproape fizic căzusem. Eu sunt încet la culesul porumbului, nu pot mai mult, fiecare om are propiile probleme, dar se obdervă pe loc un om în plus, chiar de sunt ajutat și cei din jurul meu „trag” de mine. Cu toate că sunt bolnav, îmi ajut părinții cât pot, nici ei nu au o stare prea bună.
Munca cea mai grea pe care o aveam eu/noi de realizat în acest an, restul s-au mai finalizat. Anul este pe sfârșite. Vița de Vie, Dumnezeu ne-a scutit de cules anul acesta, la mine sunt doar câțiva ciorchini (ciurpeni). La noi în zonă vecinii sunt mai norocoși și au mai făcut.
Îmi amintesc când aveau bunicii vite. Ce mai tăiam la coceni și făceam șire intermidabile, ziceai că e o mică fermă. Toată toamna făceam la șire, parcă nu se mai terminau niciodată.
Rămâne să așteptăm iarna și să hibernăm precum ursul din poveste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu