Poate sună nebunește, dar ieri am decis să-mi iau la revedere de la natură, mai exact de la codrul înverzit încă, pe alocuri frunzele sunt ruginii și împrăștiate de vântul ce adie ușor. Pe câte o cracă se mai găsește fructele îmiresmate, roadele toamnei, anotimpul cel mai drag sufletului meu.
Am stat jos pe iarba înverzită. E minunat când vântul adie și privești în sus ramurile copacilor ce se mișcă în ritmul vântului inhalând fotosinteza care o emană. Are un efect terapeutic. Ultimele forțe vii ale naturii, dăruindu-ne din roadele sale care încă le mai putem găsi și recolta. Sunt minunățiile Domnului!
Nu știm ce ne va rezerva ziua de mâine, poate vom avea o toamnă lungă și voi mai vizita dragostea mea, natura și codrul, dar azi mi-am luat la revedere la pădure, am chiuit și m-am bucurat ca un copil. Imatur, nu? ☺
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu