A trecut un 1 de de zile de cand nu i-am mai vazut chipul si nu i-am mai ascult vocea. Totusi inchid ochii si mi te pot imagina (chiar si cu ochii descchisi). Mi-e dor de dojanele tale atunci cand intrai pe usa.
In tot acest an, prezenta ta m-a insoptit la fiecare pas, simtandu-ti lipsa in fiecare moment de indoiala si in fiecare situatie in care ma aflam. Tu te-ai fi descurcat mult mai bine, chiar daca am incercat sa-ti acopar lipsa, nu am reusit si niciodata nu va ma fi ca atunci cand le faceai sau gandeai tu.
In place sa cred ca traiesti si ca ma veghezi intodeauna. Te respect si te admir mai mult ca niciodata. Asa e in viata, constatam calitatile ce unui om ce nu mai e, dupa ce ne paraseste, in cazul tau, prea din timpuriu.
Te ador, Mama! Te iubesc si mi-e dor de tine! Nicioda nu te voi uita! intodeauna vei fi in inima mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu