Arta poeziei

Arta poeziei am început-o dintr-o joacă, încercând a lega rimele cu versurile. Mai exact, plagiam o carte a lui Tudor Arghezii, pe la Crăciunul lui 1997.
Prin așezarea versurilor pe hârtie am simțit o alinare sufletească. Poate că versurile mele nu au mereu rimă sau sens, dar sunt versurile sufletului meu, ceea ce simt în acel moment. Pentru mine faptul de a așeza pe hârtie tot ce simt și mă înconjoară îmi oferă o pace interioară.
De când m-am apucat de joacă cu rima și a ieșit un catren de jucărie, dorința mea arzătoare nu a fost publicarea unei cărți, niciodată nu m-am crezut un mare poet care pot scrie versuri, să rămân în memoria cititorilor de poezie. Poezioarele mele plac unui anumit segment de public. Nici nu am pretenția la mai mult, sunt conștient de ceea ce (pot să) scriu.
Un like din partea dumneavoastră, un comentariu de încurajare, de-ați ști cât contează pentru sufletul meu! Am și eu momente când îmi vine să renunț. De câte ori nu am făcut-o, apoi am revenit!
Nu mi-am dorit publicarea, dar iată, că cu ajutorul prietenilor, am scris cinci poezii într-o Antologie: „Literatura la ea acasă”

. Cartea se va lansa în ultima vineri din luna septembrie. Încă odată se confirmă faptul că cele mai frumoase lucruri se întâmplă pe nepregătite. Nu a fost plănuit, dar dacă mi s-a ivit o oportunitate, am profitat de ea. Prin asta vreau să demonstrez tuturor cunoscuților care nu au crezut în ceea ce scriu că nu-mi perdeam timpul, cum spuneau.