Canonizare - Mănăstirea Robaia. Pelerinaj - Mănăstirile din Argeș

Acest articol e o contin
uare a celui de sâmbătă, 5 august 2017, care poartă titlul „Pelerinaj”.
Primul meu pelerinaj prin țară, astăzi (duminică, 6 august) prin județul Argeș la o slujbă de canonizare (sfințire) și vizitat alte două Mănăstiri și în drum spre casă, luat apă de la Biserica cu Izvoare de Leac (șapte).
Am mers în comuna Mușătești, satul Robaia, la Mănăstirea cu același nume, care e ctitorită de Sava Sovarul, încă din secolul XVI. Este o mănăstire exclusiv de măicuțe și are hramul la Sfântul Gheorghe.

Sute de credincioși au asistat duminică, 6 august, la Mănăstirea Robaia, județul Argeș, la proclamarea solemnă a canonizării cunoscutului pictor bisericesc din secolele XVII - XVIII. I se spunea Pavnutie Parvu Zuigravul sau Pavnutie Mutul., trecut în calendar ca Sf. Cuv. Pavnutie Pârvu. a trăit între anii 1657 - 1735. În afară de biserici, mai picta și icoane. După spusele Arhiepiscopului de Argeș și Muscel PS Calinic: „Biserica nu înseamnă numai spiritualitate, ci și artă”. De asemenea despre ultima sa icoană, Nicolae Iorga spunea că e cea mai frumoasă imagine pictată sau scluptata din țară. De asemenea fiecare enoriaș a primit câte un exemplar în miniatură. Zugravul e de la sine înțeles de ce i se spunea, dar Mutul? Acest cuvânt ne duce cu gândul la un handicap, dar el era smerit, trăia numai în post și rugăciune, iar atunci când picta, nu scotea nici un sunet, concetrându-se pe lucrarea sa. Prefera să nu mai lucreze, dacă scotea pe gură mai mult de cinci cuvinte.
Întreaga slujbă a fost organizată de Episcopia Argeșului și Muscelului, au venit din întreaga țară microbuzuri cu enoriași, la rândul lor organizați de preoții din împrejurimi. Am fost nevoiți să parcăm microbuzuri-le mai jos cu 1,5 km, poliția nepermițându-ne accesul să urcăm sus la Mănăstire, să nu blocăm traficul. Totuși, bătrânii și bolnavii au fost duși până la destinație cu un microbuz. De astfel mulți enoriași din diferite colțuri ale țării erau deja acolo, dormind în corturi s-au mașini.
Înalți Prelați ai Bisericii Ortodoxe Române și Preoți au fost prezenți. Slujba de canonizare a fost oficiată de un sobor de arhierei ai Bisericii Române în frunte cu IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Preafericitul Daniel, Patriarhul României și-a anulat prezența în ultimele ore.
Mă așt
eptam ca slujba să se prelungească, fiind de canonizare, era doar o presupunere, cum nu știam ritualul. Am plecat devreme, fiind o exursie organizată și trebuind să mă țin de grup, n-am mai putut intra în posesia ultimei iconițe a Sfântului.

În drum spre autocar, am primit fiecare câte o iconiță cu Sfântul Pavnutie și câte un pachet cu pește și orez. A fost Schimbarea la Față a Domnului (dezlegare la pește). Un pachet binevenit pentru noi, care tocmai ne duceam la microbuze să ne mâncăm sanvișurile. Până au venit ceilalți excursioniști ai microbuzului de la Costești, noi deja terminaserăm de mâncat. Am putut vorbi la telefon cu cei dragi de acasă, acolo sus în creierul munților neavând semnal și nici internet.

La ora 13:00 a fost plecarea spre Mănăstirea Slănic, satul cu același nume, comuna Aninoasa. Pe traseu era un drum forestier îngust și denivelat, abia treceam autoturism pe lângă autoturism, mai ales că din sens opus veneau mașini particulare, tocmai avuse-se loc hramul Mănăstirii. Este situată pe drumul dintre Curtea de Argeș și Câmpulung - Muscel, la 3 km de localitatea Domnești. Această Mănăstire era de călugări.

Frumoase locuri de vizitat, dar greu pentru localnici pentru a-și duce traiul, locuri strâmte, fără a avea parcele de grădină. Fânurile sunt la putere și vitele în locurile de munte.
Ne-am rugat, ne-am închinat, locuri noi am vizitat, iar apoi am plecat. Eram la microbuz când preotul organizator ne-a chemat înapoi, spunându-ne că suntem invitați la o ciorbă de pește. Aproppo, foarte bună.

Mai aveam o Mănăstire de vizitat, situată în aceeași comună cu același nume, Aninoasa, pe o colină, la 460 metri altitudine, părea o mică cetate fortificată, e zidită cu cărămizi foarte vechi. Este monument istoric și de arhitectură de tradiție Brâncovenească, cu o incintă dreptunghiulară, pretutindeni înconjurată de flori semănate și la glastră.
Numele Mănăstirii și al comunei vin de la pădurile cu anini sau arini, copaci înalți și drepți. În curtea alăturată se găsește biserica veche. În drumul său, pe margine ne însoțește un strat sădit de gălbenele. Am vrut să o vizităm, dar era încuiată.
Biserica Mare a fost pictată de Pârvu Mutul, Sfânt canonizat astăzi (duminică) la Mănăstirea Robaia. Numărul Mănăstirilor și icoanelor pictate de el sunt neștiute. Numai 5 ani a stat la Mănăstirea Robaia.

În drum spre casă, pe drumul Curtea de Argeș - Pitești, în apropierea localității Vâlcele, comuna Merișani, județil Argeș, se află Biserica Izvoarelor de Leac care este mai degrabă un complex de izvoare, troițe și mici capele ortodoxe pe dealul numit „Valea Radului”.
Transmise pe cale orală din generații în generații, sub formă de tradiții, am unit apa din cele Șapte Izvoare Tămăduitoare într-un bidon de 2,25 l.
Apele de la „Izvoarele de Leac” sunt tămăduitoare încă din vechime, aici găsindu-și alinarea mai mulți domnitori, precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihnea Turcitul. Nenumărați pelerini s-au oprit aici în drumul lor spre Mănăstirile prin Argeș.
Apa este tămăduitoare, mai multe minuni petrecându-se aioci, însă la baza tuturor vindecărilor stă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu și Sfinților Săi. Până să plecăm, am fost serviți fiecare cu câte - o felie de pepene. Se găsesc bănci și mese cu adăposturi.