Revolutia Romana din 1989

Sunt 27 de ani de durere, pentru ca am trait vremuri tulburi la Revolutia Romana din 1989. Fiecare si-a pierdut cate un parinte, un frate, un prieten sau o cunostinta.
La Timisoara, locul unde s-a aprins flacara revolutiei si s-au ars drapelurile cu stema comunista, sambata, 17 decembrie, a fost zi de doliu.
La acel miting din iarna lui  1989, cand printre aclamatiile comuniste, s-au auzit fluieraturi si huiduieli, Revolutia Romana s-a aprins printre multime era ceva greu de explicat.
In acel decembrie infrigurat, copii si tineret ce-au manifestat, au platit cu sangele varsat, libertatea ce au castigat.
Un ger naprasnic le patrundea in oase, o ploaie de gloante asurzitoare, asupra oamenilor se napustea, aore s-a meritat sungele jertfit! Oare a meritat viitorul tarii sacrificat!
Au ramas parinti si frati indoliati, plangandu-i pe ai lor, sacrificati. Nici macar nu sunt inmormantati crestineste, cum se cuvine, Intr-o groapa comunas au fost bagati, ca animalele masacrati!
In Piata Constitutiei, de unde marsul a pornit, doar acolo-i putem comemora si cinsti, aprinde lumanari in memoria lor, omagiindu-i ca pe niste eroi.
"Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!"