Ritualul de odinioara

Odinioara cand taiam porcii, era un adevarat ritual. La pomana sau sacrificarea porcului erau chemate neamurile cele mai apropiate, la sacrificarea porcului 6 -7 oameni vanjosi care alergau dupa animal, pana il puneau jos, bineanteles, inarmati cu funii pe care le legau de picioarele porcului.

Porcul nu se parlea ca azi cu arzatorul de la butelie opri cu lampa de gaz, ci se parlea cu paie. Era invelit de jur inprejur. In traditie se spuna ca se arde cu primele spice de paie secerate. Bucuria copiilor era faptul ca dupa ce se termina de parlit si spalat, se punea un pres pe el pentru a se urca pe porc pentru a avea belsug.Porcul se spinteca pe spinare. Unii oameni mai practica si acum. Macelarirea porcului e treaba de barbati, dar copilul nu statea locului pana la final, cand macelarii scoteau basica. Se spala cu boabe de grau pe interior pana se curata si apoi se incingea o joaca de mai mare veselia.
La pomana porculuii, imaginati-va, tot neamul de jur imprejur, era o frumusete aparte.
Despre traditia cu urcatul pe porc si cu umflatul basicii, ne vorbeste si Ion Creanga in"Amintiri din Copilarie".