Despre moarte

     In ultimul timp m-am intalnit mereu cu moartea, aproape zilnic mor oamenii prin sat. Un cartier ramas singuratic, tinerii facandu-si prezenta rareori, plecand in marile orase unde se gasesc serviciuri. Moartea lor a fost alta, dupa suta din lemn si ceva panza peste ei.

     Scuzati tristetea. Moartea reantalnita m-a obligat sa ma gandesc la o chestiune. Cu o moarte toti suntem datori inca de la nastere, este ceva firesc la cei cu varsta inaintata, dar ce facem atunci cand cineva ne parasaste de pe lumea asta prea de timpuriu?

     Durerea este inzecit mai itensa cand cineva inceteaza din viata prea de timpuriu, parasind aceasta lume si odata cu ea si pe cei dragi! Aici pot fi acuzat de unele persoane care se vor simti ofensate ca nu le impartasesc durerea celor decedati la o varsta mai longeviva. Sunt solidar cu ei, totusi ei parca se resemneaza ma repede si durerea li se reduce mai usor.

     Cicatricea durerii ramane pe suflet de ambele partii si va exista intodeauna, dar se alina prin uitare.

     P.S.  Cimitir cu multe cruci, multa lume m-ai aduci!

     Sursa foto: internet.