Regret

     Dupa trecerea fulgeratoare in nefiinta a mamei, ba chiar din perioada de cand era internata, parca timpul trece prea repede si nu imi intru in ... pas cu treburile casnice si gospodaresti, desi din fericire am parte de ajutorul imens al tatalui. Sper ca impreuna sa invat a ma descurca si merge mai departe. 

     Sunt zile in care uit in sau nu-mi dau seama in ce data suntem, unele zile mai speciale ar trece neobservate daca nu mi-ar aduce aminte cei din jur. Mi s-a intamplat ca facebook sa-mi aminteasca unele lucruri, eu nici nu-mi mai dadeam seama de ele, eram prins in treburile cotidiene.

     Se simte lipsa mamei, au apus vremurile cand stateam toata ziua in pat pe telefon sau in fata calculatorului. Rar imi mai fac timp pentgru hobyul meu, computerul si atunci pentru a scrie cateva cuvinte pe blog sau paginile mele de suflet. Pe facebook mai trag cu ochiul pe telefon in pauze sau seara ma relaxez pe chaturi vorbind video. Uneori o fac cu ajutorul castilor in timp cand am treaba si intru intr-o videoconferinta, inchizand camera web.  

     Acum regret faptul ca uneori nu petreceam timp cu parintii, stand in camera mea pe telefon si nu m-am bucurat mai mult de mama. Sa vorbesc cu ea, sa-i fiu alaturi chiar cu prezenta... Nu imi ramane nimic de facut, decat sa va sfatuiesc pe voi sa petreceti cat mai mult timp alaturi de parinti, aratati-le dragostea voastra, nu-i privati de aceasta, mai tarziu poate ca a-ti vrea sa o faceti si va fi prea tarziu.

     P.S. Mama e numai una!