Nu mai e ca odinioară la treierat când se forma un fel de clacă.Toți vecinii săreau în ajutor, se ajutau reciproc, nu cântăreau munca în bani, deși poate se depunea efort mai mare la unul ca la altul, pentru ei banul nu conta, ci omenia. Trecea timpul la muncă pe nesimțite. Acum greu se găsește oameni pentru ajutor la munca câmpului, mulți nu vin nici pe bani. La treierat este greu, pe lângă rapiditatea necesară, căldura insuportabilă te doboară la pământ.
Vremea secerișului coincide cu cea a caniculei. Adăpostiți oamenii caută umbra, curgând sudoarea de pe ei. Pe câmp se consumă litri de apă. Totul în așteptarea grâului galben ca aurul, ce curge din buncăr acolo unde oamenii îl depozitează jos pe miriște, unde sunt așezate folii și prelate. După ce treaba cu gloria e terminată, agricultorii înarma
ți cu găleți încarcă grâul în saci. Munca se aseamănă cu a unui roi de albinuțe, cu toții laolaltă. Sacii sunt transportați cu căruța sau remorca în hambare, pătule sau cămări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu