Miracolul vieții - NATURA

Persoanele cu dizabilități iubesc natura, poate mai mult decât alții, pentru că ea nu face diferența dintre oameni. Oferă în mod egal frumusețea și beneficiile ei. Ei sunt cei care o găsesc ca pe o prietenă fidelă și care, dacă știi să conversezi cu ea, îți destăinuie lucruri pline cu lecții de viață.
Suntem prea grăbiți s-o admirăm. Suntem prea preocupați cu lucruri făcute de mâna noastră ca să o atingem. Suntem prea preocupați să ne uităm la scenele video făcute de imaginația umană ca să o admirăm. Sântem prea dezamăgiți de reușitele noastre ca să mai vedem bucuria și izbânda ce ni le oferă culorile și arhitectura ei. Suntem prea plini de ură ca să vedem dăruirea binelui ei fără condiții. În concluzie, natura e un miracol al Domnului ne ni l-a lăsat moștenire, iar oamenii de știință prin cercetarea și experimentele lor, încearcă a ne atrage privirile de la farmecul vieții, Natura. Iar noi oamenii suntem ușor influențabili și am ajuns să importăm totul din occident.
Să ne imaginăm, că, într-o zi, natura de lângă noi ar pleca pe altă planetă, văzând indiferența oamenilor față de ea. Dar cum e ea, generoasă, înainte ne-ar anunța.
Lumea ar intra în panică. Ar fi conferințe planetare ca să nu plece. Ar fi festivaluri de onoare în cinsteaa ei. Poeții și scriitorii ar zugrăvi-o în cele mai frumoase expresii, ar cânta-o ca niciodată până atunci. Așa suntem noi oamenii, nu simțim lipsa nimănui până nu pleacă dintre noi. Parcă am devenit mai insensibili! De ce? Pentru că dacă pleacă, va trebui să plecăm și noi din viață. Natura și viața e ca apa și pământul, una fără alta nu se poate iar noi suntem liantul. Nu ar mai avea cine să ne întrețină existența. Ea este frumusețe, dar și hrană. Ea este și oxigen, dar și culoare.
Fii atent la surprizele pe care ți le oferă ea, imediat cum treci dealul! Fii atent cum te salută viața vietăților mari și mici de sub adapostul ei. Îmbrățișeaz-o, căci ea deja o face și a făcut-o de atâtea ori, fără ca tu să fi atent. Ar fi o comunicare completă. Ar fi o reprocitate. Ai ieși din izolarea ta civilizată. Ar fi o trezire a minții și a inimii și, un regret că ai neglijat-o atât de mult. Că ai speriat-o cu gazele cu otrăvitoare ale mașinii tale. Că ai alungat-o tăindu-i pădurile. Că ai poluat-o cu prafurile și stimulentele tale pentru a scoate hrană mai frumoasă la vedere și mai rapid, dar mai săracă în propietăți vitale.