Păsările călătoare ce tocmai sosiseră pe ruta văzduhului au fost nevoite să stea zgribulite fiecare pe la cuiburile lor. Poienițele și codrii înverziți duc lipsa floricelelor de câmp, a gâzelor și zburătoarelor ce a aduce la îndeplinire un tablou în natură vie, imaginația creativă ar zburda. Pământul are nevoie de ploaie ca și codrii de verdeață. În acest an s-a desprimăvărat devreme, recolta a răsărit, florile au înflorit, iar agricultura ar putea avea de suferit.
Natura ne-a jucat o farsă, dar nu ne putem supăra pe ea, e cea mai minunată creație a Domnului, ar însemna să-L mâniem pe El. Ea este oxigen, dar și culoare, fără ea n-ar exista viață și am dispărea și noi totodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu