Prin faptul că că suntem persoane cu dizabilități, înțeleg că avem meseria de pacient. De ce nu ar fi un job, avem destulă vechime pentru asta. Eu am 36 de ani, iar aceia ce au peste 20 de ani de boală se numește boală profesională. Acestea sunt definite în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
Păi dacă boala noastră e o profesie, cum spune chiar Legea, de ce să nu avem și sporuri de noapte, că sunt multe „albe” datorită bolii, de umilințele la care suntem supuși prin spitale, un salariu decent, cred că va depăși acea indemnizație de 274 de lei, care e sub nivelul existenței unui om, care respiră, mănâncă, are nevoie, pe lângă medicamentele vitale, de aceleași condiții ca ale oricărui om din orice mediu.
Salut! Sunt Ady. Blogul lui Ady a fost creat in urma unui hobby in a așterne in mediul on line tot ce in viata intâlnesc ori mă ma inspira. Desi postarile le gasiti pe pagina de Facebook, v-aș ruga sa va abonati la Blogul lui Ady si sș interacționam împreună pe comementarii, astfel vă aflu si părerile care pot fi constructive. Nu sunt ziarist, nu am pregătiri în domeniu, chiar sunt curios dacă mă descurc!
marți, 23 mai 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Îmi era dor de zăpadă! Nu mai văzusem de 7-8 ani. O vedem la culoare, fulguiește, având în vedere că sunt generații de copii care nu ș...
-
Threds este o platformă de socializare ce nu se poate scrie decât până la 500 de caractere. Aplicația apărută pe 5 iulie, oferă utiliza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu