Ionuț Lungu, motoschiorul în scaun rulant spune că a obținut până acum 4 medalii de argint, 3 de bronz și calificări pe locurile 4, 5 și 6, cărora nu le-a mai ținut numărul.
În urma unui accident de muncă petrecut în Italia, în anul 2010, Ionel Lungu a suferit o fractură a coloanei vertebrale. A căzut de pe o scară. Era electrician și lucra de opt ani pentru o companie. Accidentul său de muncă nu este recunoscut de compania respectivă, procesul este încă în derulare.
Originar din comuna Marginea, județul Suceava, Ionel Lungu a fost obligat de situația produsă să se trateze în Italia. A suferit două intervenții cirurgicale, imediat după accident, apoi a urmat o etapă de recuperare de peste un an. După primul an de recuperare, funcția piciorului drept este de 3%, iar a celui stâng de puțin peste 15%. În prezent Ionel Lungu are 44 de ani.
După 50 de zile a fost trimis într-un centru de recuperare. În centrul respectiv, pacienții fac tratamentul prin sport. Așa a descoperit că poate face sport din scaunul rulant. Din toate sporturile testate, cel mai mult l-a atras schiul alpin. Acum e as la acest sport.
Sa acomodat repede cu podimul, deși în primii doi ani sa clasat pe locul 8 în Italia, în al trei-lea a urcat pe locul 3. Se antrenează în diferite țări, cum ar fi Austria, Franța, iar costurile le suportă singur.
Rupt de realitatea românească, aflându-se de ceva timp în Italia, legislația privind persoanele cu dizabilități nu-i permite lui Ionel Lungu să se antreneze în România și să concureze pentru țara sa.
Deși și-a dorit foarte mult să concureze pentru România, a aflat că la noi nu are acces la pârtii, că nu există antrenori și că trebuie să se facă clasificarea ca atlet român prin Comitetul Olimpic Român.
Sunt costuri greu de suportat. Ionel Lungu și-a cumpărat singur monoscki-ul, care a costat 6000 de euro.
Sportivii cu dizabilități din Europa sunt sprijiniți de țările lor de origine, li se schimbă monoscki-ul o dată la doi ani. Suceveanul primește de la Comitetul Paralimpic înscrierile la concursuri și rareori i se decontează drumul.
Prin ceea ce face Ionel Lungu demonstrează că resursele pe care le are o persoană cu handicap sunt de apreciat. Asta mă face să-mi pun întrebarea, de ce se numește persoană cu dizabilități, că are mai multe abilități decât mulți alții.
Faptul că persoanele cu dizabilități contează prea puțin pentru Statul Român, este un lucru cu care ne-a obișnuit în uiltimii ani de zile, dar iată că nu încurajează nici pe cei care sunt ambasadorii țării,fie și o persoană cu handicap, ei urcă pe cele mai înalte culmi și aduc faimă țării. Un român pe munții Europei!
P. S. Articolul conține informații din observatorul.ro
În urma unui accident de muncă petrecut în Italia, în anul 2010, Ionel Lungu a suferit o fractură a coloanei vertebrale. A căzut de pe o scară. Era electrician și lucra de opt ani pentru o companie. Accidentul său de muncă nu este recunoscut de compania respectivă, procesul este încă în derulare.
Originar din comuna Marginea, județul Suceava, Ionel Lungu a fost obligat de situația produsă să se trateze în Italia. A suferit două intervenții cirurgicale, imediat după accident, apoi a urmat o etapă de recuperare de peste un an. După primul an de recuperare, funcția piciorului drept este de 3%, iar a celui stâng de puțin peste 15%. În prezent Ionel Lungu are 44 de ani.
După 50 de zile a fost trimis într-un centru de recuperare. În centrul respectiv, pacienții fac tratamentul prin sport. Așa a descoperit că poate face sport din scaunul rulant. Din toate sporturile testate, cel mai mult l-a atras schiul alpin. Acum e as la acest sport.
Sa acomodat repede cu podimul, deși în primii doi ani sa clasat pe locul 8 în Italia, în al trei-lea a urcat pe locul 3. Se antrenează în diferite țări, cum ar fi Austria, Franța, iar costurile le suportă singur.
Rupt de realitatea românească, aflându-se de ceva timp în Italia, legislația privind persoanele cu dizabilități nu-i permite lui Ionel Lungu să se antreneze în România și să concureze pentru țara sa.
Deși și-a dorit foarte mult să concureze pentru România, a aflat că la noi nu are acces la pârtii, că nu există antrenori și că trebuie să se facă clasificarea ca atlet român prin Comitetul Olimpic Român.
Sunt costuri greu de suportat. Ionel Lungu și-a cumpărat singur monoscki-ul, care a costat 6000 de euro.
Sportivii cu dizabilități din Europa sunt sprijiniți de țările lor de origine, li se schimbă monoscki-ul o dată la doi ani. Suceveanul primește de la Comitetul Paralimpic înscrierile la concursuri și rareori i se decontează drumul.
Prin ceea ce face Ionel Lungu demonstrează că resursele pe care le are o persoană cu handicap sunt de apreciat. Asta mă face să-mi pun întrebarea, de ce se numește persoană cu dizabilități, că are mai multe abilități decât mulți alții.
Faptul că persoanele cu dizabilități contează prea puțin pentru Statul Român, este un lucru cu care ne-a obișnuit în uiltimii ani de zile, dar iată că nu încurajează nici pe cei care sunt ambasadorii țării,fie și o persoană cu handicap, ei urcă pe cele mai înalte culmi și aduc faimă țării. Un român pe munții Europei!
P. S. Articolul conține informații din observatorul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu