Mulți oameni spun că iubesc sau au iubit. Oare câți dintre ei au cunoscut acest sentiment!
Cred că sunt unul dintre puținii oameni care am puterea să recunosc că nu cunosc sentimentul de iubire. E adevărat, fiecare cunoaște câte un sentiment, chiar îl simțim, doar suntem oameni și avem asuflet. Îl simt în suflet, nu pot spune sau nu am curaj să spun că simt cu inima.
Sentimentuil poate fi de fericire, de iubire, afecțiune, etc.. Dar iubirea, oare știu eu ce e iubirea?
Pot spune doar că nu am cunoscut sentimentul, în plus pot simți chiar și de la distanță diverse stări ale persoanei iubite sau ale mele prin intermediul acestei persoane. O să spuneți că singur mă contrazic și am spus *persoana iubită*. Nu cunosc prea multe despre iubire dar cred că poate fi de două feluri: ! o iubire romantică ce rămâne în suflet ca un tatuaj ce nu se mai poate șterge, 2 un tip de iubire umană, bazată pe un sentiment afectiv. E adevărat, e un sentiment ce se poate transforma sau rămâne la stadiul de afecțiune a celor doi prieteni.
Întodeauna am considerat că iubirea nu e pentru mine și chiar m-am ferit de acest sentiment. Uneori te ferești de săgeata lui Cupidon până ajungi să te *împiedici*, adică acea persoană sau partener/ă să te atragă, să aivă pe acel vino încu-a cum spunem noi în popor. Deși ar fi imposibil să am o relație, nu mai am nimic de pierdut, mi-ar plăcea să simt sentimentul de iubire. Aici sună puțin egoist, pare că nu mă gândesc la persoana de lângă mine, dar dragostea uneoeri este și egoistă. Totuși întodeauna m-am gândit și la persoana de lângă mine. Ca să o înțeleg mai bine m-am pus în situația ei. De nu se poate mai muilt și am sentimente pentru acea peroană, prefer să-i fiu mereu aproape, la bine și la greu, împreună mereu. Prefer o prietenie sinceră decât o iubire dezamăgitoare.
P.S. Iată că am scris un text despre iubire fără să cunosc sentimentul de iubire. Am fost la fel de uimit când am scris primele mele poeme de dragoste necunoscând sentimentul!
