IORDANUL - COLIND

      Acum în preajma sărbătorilor am devenit nostalgic.

     Iordanul în seara de Bobotează.

      Acest colind se practică la noi în zona Munteniei, județul Argeș. Colindătorii se duc în ceată cîntând versurile: *În Iordan botezăndu-te Tu Doamne...* Unul intreprtează dascălul. Acesta ține găletușa cu Aghiasmă. Bineânțeles că băiețașii noștrii șmecheri o mai lungește și cu apă 😀. Altul este preotul care ia un mănuchi de busuioc, înmoaie în apă și boatează casele și gazdele pentru bunăstare în familie (aceasta e simbolistica), iar cu mâna cealaltă ne dă să sărutăm crucea. băieții mai șugubeți, fetele când dau să sărute crucea, le întoarce mâna șmecherește 😂. Fetele se bat să obțină câte un fir de busuioc să-și viseze alesul.

     În general nu am fost niciodată cu nici un colind, decăt cu Moș Ajun, neavând voce. Vecinii, copii fiind, credeau că dacă îmi dau ouă crude să beau, îmi va veni vocea care nu am avuto niciodată în posesie. Mi-au dat un ou crud de la maică-sa din cuibul găinii să beau 😁, nu am putut, mi se părea uleios și insuportabil și l-am dat afară instantaneu, au mai luat unul și mi l-au mai spart, nici pe acela nu l-am putut înghite. bun, am mers și așa.

     Nu-mi mai amintesc prea multe, au trecut treizeci de ani, dar știu că eram cel mai înalt din ceata de colindători, parcă eram măgarul printre oi, așa de tare răgeam 😅, încăt ai mei, care mă cunoșteau, își dădeau seama încă dinainte de a ieși, că sunt eu. Și ce mai rețin e faptul că aveam o cruce din alumini făcută de tata, care nu-i dădeam drumul din mână, deși altcineva interpreta erolul preotului, eu dădeam crucea să fie sărutată.

Crucea cu care am fost

CRĂCIUN ÎN FAMILIE

 

• 

  Masa în familie
  
  

       Crăciunul este sărbătoarea cea mai frumoasă din multe motive. Totuși rămânem la părerea că cel mai frumos lucru de Crăciun este timpul petrecut alături de familie și de toți cei dragi.Această sărbătoare reușește să aducă oamenii împreună de peste mări și țări.Este posibil ca unii membri ai familiei să fi lipsit o bună perioadă de timp, iar Crăciunul poate să vă reunească cu aceste persoane și să vă aducă o dispoziție bună.

     Crăciunul este considerat cel mai minunat momernt al anului. Este cea mai frumoasă, caldă și emoționantă sărbătoare a lumii creștine. În această zi trebuie să uităm de grijile cotidiene, inevitabile de altfel și să redevenim cu toții copii.

 Crăciunul este considerat sărbătoarea Iubirii și a Familiei. Ne putem orna casa cu beteală și instalații o mie. Degeaba ai cadouri sub brad dacă nu îi ai pe cei dragi alături.  

     Crăciunul tot omul, indiferent de clasa socială, se găsește pe masa fiecăruia câte ceva, după posibilități, mai mult sau mai puțin. Cu toții suntem creștini și sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos.

     Bloguil lui Ady vă uărează CRĂCIU FERICIT alături de cei dragi!

     Sursa foto: https://superbebe.ro/

     

• 
  

CRĂCIUNUL COPILĂRIEI

     Crăciunul se apropie cu pași repezi. În această perioadă a Sărbătorilor de Iarnă în orice împrejurare devin nostalgic. În toată această perioadă tot timpul se ivește ceva ce mă face să-mi aduc aminte de copilărie.

     Haideți să uităm perntru câteva clipe de stresul cotidian caere este inevitabil, această nervozitate ce persistă între noi și de comercializarea Crăciunului, într-o discuție ce a fost demult.

     Pentru câteva momente am să las copilul din mine să vorbească, fiindcă mi se face dor de el mereu în preajma Sărbătorilor de Iarnă. Dacă aceste rânduri vi se par naive, considerați că aceste rânduri au fost scrise de un veșnic copil, care stă ascuns mereu în sufletul meu, îmi face viața mai frumoasă și care sper să-l păstrez mereu cu mine.

     De când mă știu, Crăciunul este sărbătoarea mea preferată și îi simțeam spiritul încă din noiembrie.  Pe atunci ne ajuta și clima și stăteam cu nasurile lipite de geam în așteptarea zăpezii și urmărind cum cad fulgii de nea. Stratul de omăt era până la jumătatea gardului. Pătrinții făceau adânci pârtii ca să putem merge. Noi copii pe acea potecă ne dădeam pe derdeluș. Îmi amintesc că pe alee se forma o pozghiță groasă de gheață de forma unei sticle (sticloasă) datorită patinajului nostru. Nu ascultam părinții să nu mai facem alunecuș și ne turna cenușă pe alee 😀 Parcă și acum simt mirosul de tare al gerului sau văd steluțele de gheață argintie de pe cearceafurile sau rufe puse de mama la uscat pe culme.

     Dă Doamne să se întoarcă anii, să mai fiu copilul mamii! Ce mai viață, o adevărată copilărie, nu știam decât de joacă. La săniuș, deși eram degerați și aveam năsucurile înghețate, nu ne păsa decât de trenulețul pe care îl făceam cu săniile și eram atât de entuziasmați atunci când *mecanicul* deraia locomotiva și ne răsturnam în mormanul cu zăpadă.

Serbarea de Moș gerilă la școală

     Parcă încă simt acea senzație de fierbințeală atunci când ni se dezghețau picioarele și-mi amintesc cum le frecam de sobă, făcând luciu teracotei.

     Cam asta însemna pentru noi copii Crăciunul. Deși eram mic și încă nu știam prea multe despre biserică în acea perioadă sau poate nu era atât de mult promovată, conștientizam că e Nașterea Domnului, mai ales că se mergea cu Steaua și restul tradițiilor strămoșești, atunci chiar erau păstrate prin toate zomnele țării. Cu Moș Ajun împărțeam satul ăn două și eram fiecare cu zona lui. O singură ceată de colindători din acea zonă. Plecam de la 3:00 până la 7:00, erau 2 km de colindat. Părinții ne făceau trăistuțe ce se ținea pe umăr. Eu îmi amintesc că aveam una de la un văr care era Roker. Cu celălalte colinde nu am prea umblat, fiind afon. Am fost și eu odată cu Iordanul și se auzea vocea me de parcă răgea un măgar 😁.

     Mi-e dor de Moș Gerilă, un Moș bogat, nu ca urmașul său Crăciun. Îmi amintesc că odată mi-a jucat o festă. Mereu avea lista la el și aflase el că nu învățasem tabla înmulțirii și mi-a adus un joc de gen 😂, educativ de altfel, cum erau aproape toate jocurile pe atunci.

     P. S. Mai erau multe de scris, de care îmi aduc aminte după terminarea articolului. Blogul lui Ady pentru mine este doar un hoby, din păcate nu sunt un adevărat scriitor sau orator, deși mă atrage proza.

     Sursa foto: https://casa.acasa.ro/

Sărbătorile de iarnă

      Iată-ne ajunși în pragul Sărbătorilor de Iarnă, cele mai autentice și Sfinte sărbători. A doua sărbătoare importantă după Nașterea Fecioarei Maria, este data de 25 decembrie (Crăciunul), când sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Cred că cu toții care suntem creștini, din Biblie sau nu cunoaștem minunata poveste a Crăciunului.

     Aceste Sărbători de Iarnă creștine au o magie aparte. Din păcate nu mai e ca odinioară și ne lipsește iernile ce ne asducea un peisaj feeric, obișnuit cu el în preajma sărbătorilor, atumnci cănd de Crăciun aveam zăpadă și când mergeam la colindat prin sat de-a lungul și de-a latul ne înghețau năsucurile. 

     Copilăria era minunată, că noi nu o făceam pentru bani, ci aveam acea bucurie în sufletele să mergem cu Moș Ajun și să strigăm pe la feresrtrele gazdelor bunădimineataaaa! În schimb eram răsplătiți cu covrigi. Veneam acasă cu năsucurile înghețate și ne făceau bunicii câte un ceai fierbinte în care îi înmuiam, apoi ne culcam până în zi.

     Din păcate acum tradițiile s-au pierdut îmn zona noastră, cea a munteniei. Nimic nu mai e din ce a fost, acum copii care nu cvăștigă bani la colind, nu se mai duc, în cel mai bun caz vor dulciuri, o tradiție transformată în propiul interes.

     Deși nu e vorba despre cea de iarnă, multe sărbători sunt importante, dar atât timp cât ne bucură sufletele și ne fac să ne simțim mai bucuroși, nimic nu mai contează.

     Regretul meu e doar că aceste sărbători importate mai ales din vest, vor fi luate de bune de către copii noștrii și duse mai departe. Nimeni nu mai este să ne învețe și cu ajutorul tinerilor #săducemtradițiamaideparte!

     Sărbători Fericite!

Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități

      Începând din 1992, Organizația Națiunilor Unite oerganizează anual la data de 3 decembrie Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, pentrui a veni în sprijinul acestor persoane. Se urmărește de asemenea și gradul de conștientizare și integrare a acestor persoane.
     Această zi în Romînia aproape mereu trece neobservată de către multe din autorități. Sporadic se mai organizează pe plan local și asta de către centre și asociații. 

     Dar integrarea, unde e integrarea, când am avut cazuri și de pensii tăiate, fiindcă persoana aflată în cauză are un talent. Practic ni se taie toate aripile, nici prin propia muncă creativă noi nu avem dreptul la viață... Talentul nu are handicap. De integrarea la muncă nici nu mai are rost să scriu, dacă un talent e irosit pentru o umilă pensie de 800 de lei. 
     Eu unul nu mă simt o persoană integrată pe unele aspecte, deși vreau să știu și părerea voastră, handicapul meu fiind unul de tip neuro-psihic și mai poate trece neoservat.
     Haideți ca măcar noi să facem această zi cunoscută prin distribuirea diverselor materiale de genul dizabilității și despre 3 decembrie, poate așa ne vom face auziți și puțin băgați în seamă. Doamne Ajută!

     Sursa foto: https://www.abcnewstransilvania.ro/