Colindăm prin Telești - ediția a-III-a 2023

Parohia Telești 1

     Din păcate pe meleagurile noastre sa pierdut tradiția colindelor. Doar cea cu *Bună Dimineața la Moș Ajun* se mai păstrează, și aceea cu câțiva copii, restul bătrâni ai satelor. Colindul lipsește cu desăvârșire, doar pocnitorile mai acoperă zarva de pe uliți.

     Parcă Dumnezeu ne-a trimis un nou Paroh în cartier pentru a ne reânvia tradițiile, deși nu mai sunt aceleași care le știam, dar ne îmbucură sufletele cu colinde iar gazdele abia așteaptă să deschidă porțile cetei de colindători. Inspirat de un coleg dinntr-un cartier învecinat, strânge o ceată de colindători enoriași, tineri și copii să îi motiveze și să ducă tradiția mai departe. Parohia s-a e lungă, nu o poate parcurge într-o zi, gazdele primitoare vrând să-i înfrupte cu de-ale gurii. De aceea în fiecare an pe 23 și 24 decembrie, În Ajunul Crăciunului, parcurge satul de la un capăt la altul pe la enoriașii satului și gazde primitoare care nu au timp cu ale Bisericii dar pe cine nu înbucură Colindele. Este un Balsam pentru suflete, mai ales pentru cine a crescut în acest spirtit al Sărbătorilor de iarnă, par pline de Magie și culoare ajută să intrăm în atmosfera Crăciunului.

Ceata de colindători

     Și astăzi, eu fiind așezat la intrarea în cartierul Telești, am fost colindat de către Preotul Alexandru Mocanu și ceata sa de colindători de toate vârstele. O adevărată ceată de colindători cum eram odinioară numeroși când grupam satul îmn două. Cei dinspre oraș și ceilalți mai din sate. De când eram  la școală nu am mai văzut un grup atât de numeros. A treia ediție de colinde condusă de Preotul din Cartier și în fiecare an îl aștept cu nerăbdare, atât eu cât și gospodarii satului.

     Când credeam că tradițiile noastre referitor la colinde a murit vine cineva și le aduce la viață trasmițându-le mai departe copiilor. Mereu am crezut că Dumnezeu lucrează prin oameni...

     #ducemtradițiamaideparte

Nebunia noastră (istorie)

      Mă uit în urmă și-mi amintesc,

Cum am reușit să mă îndrăgostesc,

Fără a-mi da seama,

Cupidon mi-a săgetat inima.

Îmi amintesc cât de serios eram,

Imagine publică mă credeam,

Până am cunoscut o nebună,

Îmi cerea să zâmbesc *până și-n silă*.

Mă forța să zâmbesc până a aflat,

Cât s-a râs pe seama dinților mei galbeni,

Îi făcea plăcere să mă vadă zâmbind,

Chipul meu în sufletul său radiind.

Fie vorba între noi, era bună nebuna...

Ochii albastrii ca marea învolburată,

Părul vâlvoi, ce să mai, înzestrată,

Cu nebunia ei mi-a căzut dragă.

Turbată cum e ea, am acceptato pe nebuna mea,

Ea nebună, eu mai cuminte... la suprafață,

Nu-i problemă, am profesoară de nebunii,

Din bunătate, prea mă luau de prost unii.

Nu stiu cum a făcut, eu cocoș,

Mă dădeam burlac convins,

Îmi placeau drăguțele,

Dar mai mult nebunele.

Inocența mea fără de experiență,

Se reflectă pe chipu-mi o nevinovăție,

Uneori profit de iubirea ce mi-o poartă,

Gafez, ca un copil știu că mă iartă.

Lucruri mărunte ce pentru noi contează mult,

Ne amuzăm ca doi copilandrii,

Descoperindu-ne unul pe altul,

Ne înțelegem din priviri.

Deja între noi s-au întâmplat minuni,

Nu, nu o să avem copii, cum o să cârcotiți,

Atunci când relația sa înodat nu aveam o zi,

Știam eu că sa produs la finele lui februarie și am numito pe 30 :))

O nebunie mai mare nici că nu puteam spune,

Dar sunt spre amuzamentul nostru,

Și la matematică sunt pe locul 1 se pare,

8+8=14, am zis, așa rămâne:))

Ultima nebunie și cea mai haioasă,

Alături de fata mea cârlionțată și frumoasă,

E așteptarea aniversării de un an,

Răspunsul meu a venit pe negîndite, eeee!!!

*In Noiembrie iubito e aniversarea noastră*,

Ea m-a trezit la realitate, noiembrie tocmai trecuse,

E echilibrul meu, eu sunt mai pe *bolta cerească*,

Suntem ca sarea și piperul, e furtuna vieții mele.

Gafez și eu ca-n orice relație,

Și e normal ca ea să se supere,

Surpriză, îmi alimentează nebunia,

Pare că iar a venit Pandemia:))

Ne completăm reciproc

Și ne purtăm în viață noroc,

Îi place să spună așa cum ea e furtuna mea,

Eu sunt calmitatea ei care în șoaptă răsună.

O-i fi eu un bărbat neexperimentat,

Nu-s șmecherit, prin viață trecut,

Niciodată nu am putut nici măcar să gândesc,

Cele două cuvinte magice *Te iubesc*.

De săgeata lui Cupidon întodeauna m-am ferit,

Uite, m-am împiedicat fără să vreau și m-a nimerit,

Acea săgeată are un *venin* ce te face să vorbești necontrolat,

Să spui cuvintele magice, cică din inimă, de acolo vine acel sentiment.

Am spus te iubesc pentru prima oară în viața mea,

Eu numesc că sentimentul vine din suflet,

De unde să știu eu ce e iubirea,

*Fluturașii* mei au murit)), nu mai sunt în gașcă cu tineret.

Toate reacţiile:

44