Mă uit în urmă și-mi amintesc,
Cum am reușit să mă îndrăgostesc,
Îmi amintesc cât de serios eram,
Imagine publică mă credeam,
Până am cunoscut o nebună,
Îmi cerea să zâmbesc *până și-n silă*.
Mă forța să zâmbesc până a aflat,
Cât s-a râs pe seama dinților mei galbeni,
Îi făcea plăcere să mă vadă zâmbind,
Chipul meu în sufletul său radiind.
Fie vorba între noi, era bună nebuna...
Ochii albastrii ca marea învolburată,
Părul vâlvoi, ce să mai, înzestrată,
Cu nebunia ei mi-a căzut dragă.
Turbată cum e ea, am acceptato pe nebuna mea,
Ea nebună, eu mai cuminte... la suprafață,
Nu-i problemă, am profesoară de nebunii,
Din bunătate, prea mă luau de prost unii.
Nu stiu cum a făcut, eu cocoș,
Mă dădeam burlac convins,
Îmi placeau drăguțele,
Dar mai mult nebunele.
Inocența mea fără de experiență,
Se reflectă pe chipu-mi o nevinovăție,
Uneori profit de iubirea ce mi-o poartă,
Gafez, ca un copil știu că mă iartă.
Lucruri mărunte ce pentru noi contează mult,
Ne amuzăm ca doi copilandrii,
Descoperindu-ne unul pe altul,
Ne înțelegem din priviri.
Deja între noi s-au întâmplat minuni,
Nu, nu o să avem copii, cum o să cârcotiți,
Atunci când relația sa înodat nu aveam o zi,
Știam eu că sa produs la finele lui februarie și am numito pe 30 :))
O nebunie mai mare nici că nu puteam spune,
Dar sunt spre amuzamentul nostru,
Și la matematică sunt pe locul 1 se pare,
8+8=14, am zis, așa rămâne:))
Ultima nebunie și cea mai haioasă,
Alături de fata mea cârlionțată și frumoasă,
E așteptarea aniversării de un an,
Răspunsul meu a venit pe negîndite, eeee!!!
*In Noiembrie iubito e aniversarea noastră*,
Ea m-a trezit la realitate, noiembrie tocmai trecuse,
E echilibrul meu, eu sunt mai pe *bolta cerească*,
Suntem ca sarea și piperul, e furtuna vieții mele.
Gafez și eu ca-n orice relație,
Și e normal ca ea să se supere,
Surpriză, îmi alimentează nebunia,
Pare că iar a venit Pandemia:))
Ne completăm reciproc
Și ne purtăm în viață noroc,
Îi place să spună așa cum ea e furtuna mea,
Eu sunt calmitatea ei care în șoaptă răsună.
O-i fi eu un bărbat neexperimentat,
Nu-s șmecherit, prin viață trecut,
Niciodată nu am putut nici măcar să gândesc,
Cele două cuvinte magice *Te iubesc*.
De săgeata lui Cupidon întodeauna m-am ferit,
Uite, m-am împiedicat fără să vreau și m-a nimerit,
Acea săgeată are un *venin* ce te face să vorbești necontrolat,
Să spui cuvintele magice, cică din inimă, de acolo vine acel sentiment.
Am spus te iubesc pentru prima oară în viața mea,
Eu numesc că sentimentul vine din suflet,
De unde să știu eu ce e iubirea,
*Fluturașii* mei au murit)), nu mai sunt în gașcă cu tineret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu