marți, 24 mai 2022

O prietenie de 8 ani. Laura Zizilas, Dumnezeu să te ierte!

      Aflați în era tehnologiei, trăim două lumi (vieți) paralele, cea reală și ce virtuală. 

Laura

     Trebuie să rămânem realiști și fiecare să aivă propia lui viață, dar inevitabil facem parte și lumea virtuală, deși prietenii întodeauna se triază, rămânându-ne cei dragi și apropiați. Așa se pot lega prietenii rămânând numai virtuale sau devenind chiar reale. 
     Prietenia este un sentiment de atașament reciproc și e dureros pierderea semenilor. Deși se mai întâmplă printre cunoscuți, nu e ca cei care au făcut parte din viața ta. Parcă printre cunoscuiți regretele sunt mai mari.
      Deși mi sa mai întâmplat să plece la cele veșnice o prietenă care vorbeam cu ea des la telefon, Ela, chiar și cu soțul ei, parcă mă doare mai mult trecerea în neființă a unei sore de suferință, prieteni de 8 (opt) ani de zile și confidentă, Laura Zizilas. Pot spune că era de o sinceritate debordantă, în ciuda defectelor ei pe care mulți le cunosc dar vreau o imagine imaculată să-i rămînă, deși se vor găsi mulți răutăcioși...
     Chiar duminică, 22.04.2022, dupăamiază, înainte să-și cheme propia moarte am vorbit cu ea pe platforma de socializare TikTok, machiată și arănjată cum niciodată nu am văzuto, ochii îi ieșeau în evidență, poza în cea mai fericită femeie, îmi spunea că în august se măritș și multer altele. A avut grijă să-mi amintească că ne cunoaștem de opt ani. Păcat că nu i-am făcut atunci o poză, era atît de frumoasă... A avut grijă ca prietenilor să le rămână întipărită așa ăn minte, să nu credeți că am fost singurul cu care a vorbit.

     Cred că la mine ținea cel mai mult, deși se îmbăta cu apă rece că î-și iubește partenerul, deși nu era totul roz ăntre ei și el nu a iubito niciodată, întodeauna sa recomandat ca colegul ei de apartamant, chiar și ieri se scuza că e doar un coleg. La Postarea mea de pe TikTok se făcea surprins că a murit. Faptul că a ținut la mine nu înseamnă că am fost iubiți că sigur mulți vă întrebați asta, dar mă doare penteru o prietenă veche. E aproape o viată de copil. Imaginați-vă atunci cînd v-om îmbătrânii și noi ne cunoaștem de zeci de ani, deși numai virtual.
     Îmi este greu să găsesc cuvintele potrivite acum când am aflat că o ființă dragă a plecat dintre noi. Dumnezeu să o ierte pentru gestul necugetat. Noi cei care am cunoscuto, nu putem decât să aprinde o lumânare. Sincere condoleanțe cunoscuților și celor apropiați!
Doliu

     P S Rog răutăcioșii să se abțină de la comentarii și să-i păstrăm o amintire frumoasă!

sâmbătă, 23 aprilie 2022

Un Paște blestemat

      Din acel decembrie sângeros și Crăciun blestemat, iată că am avut parte numai de nenorociri, deși, cum suntem noi oamenii, întodeauna ne-am păstrat credința și am sperat la un trai mai bun. Cu timpul, neschimbându-se nimic în această țărișoară, mulți dintre noi parcă nu prevedeam deloc un viitor roz, deși speram că copii noștrii o vor duce mai bine.

     Deși am trecut prin multe necazuri de 33 de ani încoace, iată că după un Crăciun sângeros, avem parte și de un Paște blestemat. Prima dată acum 2 ani, când am fost în carantină în timpul pandemiei COVID - 19, de ajunse-sem să părem niște arestați la domiciliu și șușoteam pe la colțuri cu vecinii, de teama poliției, de parcă ne aflam pe timpul comuniștilor.

     Pe lângă războiul vecinilor din Ukraina, vorbind de nenorocirile noastre, noi avem războiul prețurilor și criza multor alimente și nu numai. Războiul lor, falimentul nostru, ce ne-a creeat un haos total. Dar când a fost bine? O întrebare retorică ce nu ne mai ne miră. 

     Românul nostru este învățat cu greul și pe cu siguranță va trece peste orice obstacol. Nimic bun nu se prevede. Doamne Ajută! 

     

marți, 1 martie 2022

Partea umană a războiului din Ukraina

      Despre războiul vecinilor noștrii de la est s-au scris zeci de articole, fake sau nu.

     Pe mine unul prea puțin mă interesează acest aspect strategic al războiului. Nu spun că nu-l urmăresc, doar nu e ceva să nu ne intereseze, dar nici în panică nu intru, doar în alertă.

     Eu vreau să vorbesc de partea umană a lucrurilor, asta mă doare cel mai mult, suferința acelor oameni, care au muncit o viață întreagă pentru a-și construi o viață cât decât decentă și acum vine un nebun care le strică toată agoniseala. Spun nebun, că numai un nebun ar poate distruge casele și blocurile civile în loc să bombardeze strategic obiectivele militare.

     Această tragedie mă face să-mi amintesc de întrebarea copilăriei CE AI LUA CU TINE DACĂ AI PLECA PE O INSULĂ PUSTIE? Poate această intgrebare era inspiorată din realitate!

     Suferințele oamenilor din Ukraina mă face să sdimt că suferința mea e nimic pe lîngă ce trec ei, sunt norocos că întodeauna puitea fi mai rău. Poate Dumnezeu mi-a dato cu un scop, cred în faptul că nimic nu e întâmplător.

     Cu riscul de a mă repeta, dincolo de război, mă doare suferința acelor oameni. Cei care au emigrat se pot considera norocoși că au avut această posibilitate.

     Sursa fotto: https://cnstopstories.com/


vineri, 28 ianuarie 2022

PREȚUIȚI VIAȚA!

     Nu știu ceilalți, că persoanele cu dizabilități nu prea sunt luate în seamă de către autorități și integrate în societate de către semenii lor. 
     Dizabilitatea fiind de mai multe tipuri și grade, aceste persoane debordează de optimism, cosolându-se cu ideea că e mai bine așa, decât în locul celuilalt. De exemplu cel nevăzător se bucură că nu e în scaun rulant ș.m.d..
     Să facem un exercițiu de imaginație și să ne punem în locul unui nevăzător care nu cunoaște cum arată un fulg de zăpadă, focul sau alte sunete. Vorbeam cu o prietenă virtuală, îmi spunea că mai nou pe YoutuBe ea asculta aceste sunete și răgnete și încearcă să și le imagineze. Puneți-vă o clipă în pielea acestor persoane și poate vor fi înțeleți sau ajutați.
     Imaginati-vă să nu atingi cum e să îți dorești cu ardoare să atingi pământul, nisipul fierbinte sau valurile mării, doar să simți cum visurile îți sunt spulberate și să te simți neputincios în fața tuturor.
     Prin orice infirmitate oprezentă în viața unei persoane (motorie, mintelă, etc.) reprezintă un dezavantaj social. Poate că nu sunt orbi sau imobilizați, nu mai pot duce o viață normală și nici socială, șansele la o viață normală le sunt reduse.
     De aceea oameni buni, prețuiți viața și trăiți-o cu intensitate. Și nu uitați, fasceți sport și duceți o viață sănătoasă.
     Duceti o viață sănătoasă, o aspun din propria experiență. Deși sunt bolnav (epilepsie), fizic încă mai puteam, deși nu aveam voie la efort. M-am suprasolicitat până a venit un moment când mi-a zlăbit întreg sistemul nervos și forțele mai lăsat.

luni, 27 decembrie 2021

IORDANUL - COLIND

      Acum în preajma sărbătorilor am devenit nostalgic.

     Iordanul în seara de Bobotează.

      Acest colind se practică la noi în zona Munteniei, județul Argeș. Colindătorii se duc în ceată cîntând versurile: *În Iordan botezăndu-te Tu Doamne...* Unul intreprtează dascălul. Acesta ține găletușa cu Aghiasmă. Bineânțeles că băiețașii noștrii șmecheri o mai lungește și cu apă 😀. Altul este preotul care ia un mănuchi de busuioc, înmoaie în apă și boatează casele și gazdele pentru bunăstare în familie (aceasta e simbolistica), iar cu mâna cealaltă ne dă să sărutăm crucea. băieții mai șugubeți, fetele când dau să sărute crucea, le întoarce mâna șmecherește 😂. Fetele se bat să obțină câte un fir de busuioc să-și viseze alesul.

     În general nu am fost niciodată cu nici un colind, decăt cu Moș Ajun, neavând voce. Vecinii, copii fiind, credeau că dacă îmi dau ouă crude să beau, îmi va veni vocea care nu am avuto niciodată în posesie. Mi-au dat un ou crud de la maică-sa din cuibul găinii să beau 😁, nu am putut, mi se părea uleios și insuportabil și l-am dat afară instantaneu, au mai luat unul și mi l-au mai spart, nici pe acela nu l-am putut înghite. bun, am mers și așa.

     Nu-mi mai amintesc prea multe, au trecut treizeci de ani, dar știu că eram cel mai înalt din ceata de colindători, parcă eram măgarul printre oi, așa de tare răgeam 😅, încăt ai mei, care mă cunoșteau, își dădeau seama încă dinainte de a ieși, că sunt eu. Și ce mai rețin e faptul că aveam o cruce din alumini făcută de tata, care nu-i dădeam drumul din mână, deși altcineva interpreta erolul preotului, eu dădeam crucea să fie sărutată.


Crucea cu care am fost



miercuri, 22 decembrie 2021

CRĂCIUN ÎN FAMILIE

 

  • Masa în familie

         Crăciunul este sărbătoarea cea mai frumoasă din multe motive. Totuși rămânem la părerea că cel mai frumos lucru de Crăciun este timpul petrecut alături de familie și de toți cei dragi.Această sărbătoare reușește să aducă oamenii împreună de peste mări și țări.Este posibil ca unii membri ai familiei să fi lipsit o bună perioadă de timp, iar Crăciunul poate să vă reunească cu aceste persoane și să vă aducă o dispoziție bună.
     Crăciunul este considerat cel mai minunat momernt al anului. Este cea mai frumoasă, caldă și emoționantă sărbătoare a lumii creștine. În această zi trebuie să uităm de grijile cotidiene, inevitabile de altfel și să redevenim cu toții copii.
 Crăciunul este considerat sărbătoarea Iubirii și a Familiei. Ne putem orna casa cu beteală și instalații o mie. Degeaba ai cadouri sub brad dacă nu îi ai pe cei dragi alături.  
     Crăciunul tot omul, indiferent de clasa socială, se găsește pe masa fiecăruia câte ceva, după posibilități, mai mult sau mai puțin. Cu toții suntem creștini și sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos.

     Bloguil lui Ady vă uărează CRĂCIU FERICIT alături de cei dragi!

     Sursa foto: https://superbebe.ro/
     

duminică, 12 decembrie 2021

CRĂCIUNUL COPILĂRIEI

     Crăciunul se apropie cu pași repezi. În această perioadă a Sărbătorilor de Iarnă în orice împrejurare devin nostalgic. În toată această perioadă tot timpul se ivește ceva ce mă face să-mi aduc aminte de copilărie.

     Haideți să uităm perntru câteva clipe de stresul cotidian caere este inevitabil, această nervozitate ce persistă între noi și de comercializarea Crăciunului, într-o discuție ce a fost demult.

     Pentru câteva momente am să las copilul din mine să vorbească, fiindcă mi se face dor de el mereu în preajma Sărbătorilor de Iarnă. Dacă aceste rânduri vi se par naive, considerați că aceste rânduri au fost scrise de un veșnic copil, care stă ascuns mereu în sufletul meu, îmi face viața mai frumoasă și care sper să-l păstrez mereu cu mine.

     De când mă știu, Crăciunul este sărbătoarea mea preferată și îi simțeam spiritul încă din noiembrie.  Pe atunci ne ajuta și clima și stăteam cu nasurile lipite de geam în așteptarea zăpezii și urmărind cum cad fulgii de nea. Stratul de omăt era până la jumătatea gardului. Pătrinții făceau adânci pârtii ca să putem merge. Noi copii pe acea potecă ne dădeam pe derdeluș. Îmi amintesc că pe alee se forma o pozghiță groasă de gheață de forma unei sticle (sticloasă) datorită patinajului nostru. Nu ascultam părinții să nu mai facem alunecuș și ne turna cenușă pe alee 😀 Parcă și acum simt mirosul de tare al gerului sau văd steluțele de gheață argintie de pe cearceafurile sau rufe puse de mama la uscat pe culme.

     Dă Doamne să se întoarcă anii, să mai fiu copilul mamii! Ce mai viață, o adevărată copilărie, nu știam decât de joacă. La săniuș, deși eram degerați și aveam năsucurile înghețate, nu ne păsa decât de trenulețul pe care îl făceam cu săniile și eram atât de entuziasmați atunci când *mecanicul* deraia locomotiva și ne răsturnam în mormanul cu zăpadă.

Serbarea de Moș gerilă la școală

     Parcă încă simt acea senzație de fierbințeală atunci când ni se dezghețau picioarele și-mi amintesc cum le frecam de sobă, făcând luciu teracotei.

     Cam asta însemna pentru noi copii Crăciunul. Deși eram mic și încă nu știam prea multe despre biserică în acea perioadă sau poate nu era atât de mult promovată, conștientizam că e Nașterea Domnului, mai ales că se mergea cu Steaua și restul tradițiilor strămoșești, atunci chiar erau păstrate prin toate zomnele țării. Cu Moș Ajun împărțeam satul ăn două și eram fiecare cu zona lui. O singură ceată de colindători din acea zonă. Plecam de la 3:00 până la 7:00, erau 2 km de colindat. Părinții ne făceau trăistuțe ce se ținea pe umăr. Eu îmi amintesc că aveam una de la un văr care era Roker. Cu celălalte colinde nu am prea umblat, fiind afon. Am fost și eu odată cu Iordanul și se auzea vocea me de parcă răgea un măgar 😁.

     Mi-e dor de Moș Gerilă, un Moș bogat, nu ca urmașul său Crăciun. Îmi amintesc că odată mi-a jucat o festă. Mereu avea lista la el și aflase el că nu învățasem tabla înmulțirii și mi-a adus un joc de gen 😂, educativ de altfel, cum erau aproape toate jocurile pe atunci.

     P. S. Mai erau multe de scris, de care îmi aduc aminte după terminarea articolului. Blogul lui Ady pentru mine este doar un hoby, din păcate nu sunt un adevărat scriitor sau orator, deși mă atrage proza.

     Sursa foto: https://casa.acasa.ro/



duminică, 5 decembrie 2021

Sărbătorile de iarnă

      Iată-ne ajunși în pragul Sărbătorilor de Iarnă, cele mai autentice și Sfinte sărbători. A doua sărbătoare importantă după Nașterea Fecioarei Maria, este data de 25 decembrie (Crăciunul), când sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Cred că cu toții care suntem creștini, din Biblie sau nu cunoaștem minunata poveste a Crăciunului.

     Aceste Sărbători de Iarnă creștine au o magie aparte. Din păcate nu mai e ca odinioară și ne lipsește iernile ce ne asducea un peisaj feeric, obișnuit cu el în preajma sărbătorilor, atumnci cănd de Crăciun aveam zăpadă și când mergeam la colindat prin sat de-a lungul și de-a latul ne înghețau năsucurile. 

     Copilăria era minunată, că noi nu o făceam pentru bani, ci aveam acea bucurie în sufletele să mergem cu Moș Ajun și să strigăm pe la feresrtrele gazdelor bunădimineataaaa! În schimb eram răsplătiți cu covrigi. Veneam acasă cu năsucurile înghețate și ne făceau bunicii câte un ceai fierbinte în care îi înmuiam, apoi ne culcam până în zi.

     Din păcate acum tradițiile s-au pierdut îmn zona noastră, cea a munteniei. Nimic nu mai e din ce a fost, acum copii care nu cvăștigă bani la colind, nu se mai duc, în cel mai bun caz vor dulciuri, o tradiție transformată în propiul interes.

     Deși nu e vorba despre cea de iarnă, multe sărbători sunt importante, dar atât timp cât ne bucură sufletele și ne fac să ne simțim mai bucuroși, nimic nu mai contează.

     Regretul meu e doar că aceste sărbători importate mai ales din vest, vor fi luate de bune de către copii noștrii și duse mai departe. Nimeni nu mai este să ne învețe și cu ajutorul tinerilor #săducemtradițiamaideparte!

     Sărbători Fericite!


joi, 2 decembrie 2021

Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități

      Începând din 1992, Organizația Națiunilor Unite oerganizează anual la data de 3 decembrie Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, pentrui a veni în sprijinul acestor persoane. Se urmărește de asemenea și gradul de conștientizare și integrare a acestor persoane.
     Această zi în Romînia aproape mereu trece neobservată de către multe din autorități. Sporadic se mai organizează pe plan local și asta de către centre și asociații. 

     Dar integrarea, unde e integrarea, când am avut cazuri și de pensii tăiate, fiindcă persoana aflată în cauză are un talent. Practic ni se taie toate aripile, nici prin propia muncă creativă noi nu avem dreptul la viață... Talentul nu are handicap. De integrarea la muncă nici nu mai are rost să scriu, dacă un talent e irosit pentru o umilă pensie de 800 de lei. 
     Eu unul nu mă simt o persoană integrată pe unele aspecte, deși vreau să știu și părerea voastră, handicapul meu fiind unul de tip neuro-psihic și mai poate trece neoservat.
     Haideți ca măcar noi să facem această zi cunoscută prin distribuirea diverselor materiale de genul dizabilității și despre 3 decembrie, poate așa ne vom face auziți și puțin băgați în seamă. Doamne Ajută!


     Sursa foto: https://www.abcnewstransilvania.ro/


luni, 29 noiembrie 2021

Cpoilărie

     Copilărie, nici nu știu cum ai terecut, în ciuda greutăților vieții cotidiene te regret. Noi copii eram plini de entuziasm și parcă mai fericiți. Acea inocență aparte caracteristică copiilor vremurilor posdecembriste. Toată viața o să regret copilăria ce niciodată nu se va întoarce iară, măcar pentru ceilalți copii. Sufletul meu e tânăr și copilărește și acum, partea proastă e că vremurile s-au schimbat și parcă nimic din ce a fost nu mai e și nu o să mai fie.

     Îmi amintesc cum mama tot spunea că noi trebuie să ne bucurăm acum cât încă mai suntem copii. Dar noi ne doream spă creștem mari. Prin acea inocență creeat de Epoca Copilăriei de Aur, mai mult parcă nu îndrăzneam să gândim spăre viitor si tindeam către viața de adult.

   Acum gândindu-mă în urmă mă gândesc unde draqu ne era capul când în anul două mii (2000) ne doream să nu mai fim copii! Poate că dacă nu se întâmpla cu perioada revoluționară, cu totul altfel era viața noastră aflați la maturitate... nu știu ce să regret mai mult, copilăria s-au revoluția romînă care nu ne-a adus nimic bun și nu ne-a dus niciunde...!     

     Revenind la copilărie, că despre asta se vrea acest articol, iată că a venit ziua când noi a trebuit să fim părinți. Ăsta e regretul, copii noștrii nu au șansa noastră, deși fiecare părinte încearcă să îi păstreze inocența cât mai mult timp copilului său, din păcazte aceasta are o viață foarte scurtă oricât ne-am căzni... Trăim în secolul vitezei, nu mai avem răbdare nici măcar să copilșrim și copii noștrii se maturizează prea din timp.

     P.S. Copilărie, nu știu cănd ai trecut, unde sunt anii de demult! - Amna



         

Cine a fost sfântul Andrei

      Sfântul Apostol Andrei este considerat ocrotitorul românilor. Sfântul Apostol Andeei și fratele său, Sfântul Apostol Petru, au fost fiii lui Iona, un pescar sărac din Galileea. Ei au călcat pe urmele tatălui, trăind din pescuit până când l-au auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul predicând în pustiul Iordanului și vestind venirea lui Mesia. Martor la botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului, Andrei l-a auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.

      Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu. Iată ce spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei: „Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El„. Andrei este cunoscut și drept „cel dintâi chemat„ (la apostolie). 

     L-a însoțit pe Iisus Hristos prin Țara Sfântă. A fost martor la minunile pe care Le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile Lui. Sfântul Andrei a suferit, alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și umilințele la care L-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, și după opt zile, și când El S-a arătat în Galileea și Le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești.


Sursa: https://www.libertatea.ro/

O prietenie de 8 ani. Laura Zizilas, Dumnezeu să te ierte!

      Aflați în era tehnologiei, trăim două lumi (vieți) paralele, cea reală și ce virtuală.  Laura       Trebuie să rămânem realiști și fi...