Copilăria - Un film la America Express

      America Express este un sow pe micile ecrane așteptat de mulți telespectatiori cu sufletul la gură pe Antena 1. Nouă perechi de vedete au plecat prin aventura lor prin Columbia și alte țări ale Americii de Sud.

     Ce ce spun doar Columbia... este primul sezon pe care îl urmăresc, și nu pentru că nu aș fi vrut, ci pentru că ador șowbiz-ul și concurența tv este la o maximă întrecere iar orele se interpun. Urmăresc America Express pentru hobyul meu pentru tradiții, mai ales că în America de Sud întâlnim o altfel de cultură și civilizație.
     Cum nouă românilor ne place să importăm tradiții, pare că de acolo trebuie importată civilizația, poate sunt orașe mai stranii și mai tainice, consider eu că mulți europeni ar avea de învățat de la acei localnici.

     Ce ma impresionat foarte mult în ediția de aseară, 28 octombrie 2023, a fost acea construcție a unui cărucior. În primă fază a competiției nu mi-am dat seama despre ce este vorba, mai ales că cutiile s-au scândurile erau aproape ansamblate și ei aveau șuruburi. Văzând unelte în cutie credeam că trebuiau să meșterească ceva, mai ales ca aveau și prescriere.

     Iată că mi-am văzut copilăria prin fața ochilor, erau carturile copilăriei, doar că ei foloseau șuruburi, erau aceeași rulmenți, doar că noi foloseam cuie în loc de șuruburi. Singura diferență e că acestea aveau spătar.

     Mi-e dor să mai confecționez un asemenea cart dintr-o scândură și doi șipci... Rulmenții mi-i aducea mama de la servici. În față avea un singur cui la jumătate, ca să poată fi manevrat în ambele părți.

     Acum pentru cine să mai lucrez, au apărut Skateboard și altele. Patine cu rorile erau la modă, acum își permitea oricine, vorbesc de copilăria nepoatei. Am făcut ca atunci când i-am oprit nepoatei stiloul lui ma-sa și până să devină iia pe băncile școlii au apărut stilourile cu rezervă.

     #viațaemereusurprinzătoare

Paparuda Copilăriei - Întărirea Credinței

      Paparuda este o veche divinitate din mitologia românească, a fertilizării ploii, invocată în grupuri de copii pe timp de secetă.

     Pe plaiurile din sudul Argeșului, de unde vă scriu, cum nu am mai avut parte de o ploaie adevărată... ca să nu greșesc calculele în luni, vă spun că de la înfrățirea grâului. Imaginațivă... Când prin unele zone ale țării a plouat, poate prea mult, după cum spun unii loalnici ai locului. Cei din zonă au ajuns la saturație în privința climei ploioase noi suntem în prag de secetă.

     De aici și amintirile meme din copilărie cu Paparuda care se făcea pe timp de secetă. Bine, o să spuneți că vara, acest articol trebuia scris vara. Așa este, dar o poți face când simți, cel puțin scrie, pe acest Blog eu îmi depun sentimele. Paparuda nu-și mai are rostul, deși a trecut perioada agrara, nevoie de ploaie tot avem. Un exemplu: anul acesta nu sa putut semăna nici grâul, poate doar persoanele juridice cu imense și performante utilaje să-l fi putut razbi, de freză nici nu mai vorbesc...

     Nu mai rețin cu exaccitate Paparuda Copilăriei, oricum participau numai fete de până-n paisprezece ani. Copii erau dezbrăcați și îmbrăcați cu anumiți arbuști. La noi în Orașul Costești, Județul Argeș sunt niște plante care le spune popular bozii, în dex nu găsiți cuvântul, numele științific e altul, cum are orice plantă. Cum numele de Paparuda diferă de la o zonă la alta, așa diferă și cele de plante.

     Alaiul alcătuit dintr-un număr variat de persoane, umblau din casa în casa și intrau în curți. Paparuda se juca un dans săltăreț de jur împrejur învârtindu-se în cerc în timp ce invocau: paparudă- rudă, vino de ne ună/cu găleata,leata/ peste toată ceata/cu ciubărul-bărul/peste tot poporul/,etc.. În timpul jocului era obligatorie udarea cu apă a Paparudei. 

     Paparuda deși provine dintr-o divinitate, strămoșii noștrii au avut nevoie să creadă în ea și iată că le-a întărit credința. S-au legat și de ultima speranță și bine au făcut. Uitați-vă la noi azi în secolul XXI, nu mai nenorociri și dezastre, ne văităm ca țațele că o ducem greu, dar nu există om făr venit, face-ți o comparație între noi și acești bieți oameni care au avut un trai de azi pe mâine, solidari, își inventau rude și frați pentru a se ajuta între ei, aveau nevoie să creadă în ceva. Pentru ei mereu speranța a murit ultima, chiar au plecat la cele veșnice sperând, dar niciodată nu s-au lăsat.

     Avem cel mai bun exemplu autohton, în propria curte, cum se spune, care au duso mult mai greu și au ieșit la liman numai împreună și au sperat să nu uite aș păstra credința în Dumnezeu.
Spunea Părintele Bartolomeu Anania: *Hrăniți sperața cu fapte bune*. Degeaba, noi luăm exemple de la străini, în special americani, am uitat să trăim romnește, ei deja ne-au înghițit.

     P.S. Oare cine va stinge ultimul lumina?

PAPARUDA - DE LA DIVINITATE LA CREDINȚĂ

     Paparuda este o divinitate blocală din mitologia românească, a fertilizării ploii invocată de copii pe timp de secetă, devenit cu timpul un ritual.

     Nu a mai plouat la noi în sudul Județului Argeț de aproape patru luni de zile și îmi amintesc cu nostalgie, cum de altfel îmi trece prin fața ochilor toate amintirile copilăriei, care m-au marcat. Asdtăzi vreau să vă vorbesc despre celebra Paparuda, unul dintre cele mai cunoscute ritualuri aducătoare de ploaie, practicat din timpuri străvechi în toate provinciile românești, mai puțin în Bucovina și Maramureș. Îmbinind elemente magice și religioase.

     Deși acest ritual păstrat cu sfințenie din moși strămoși, vine dintr-o variantă caracteristică a folclorului, care invocația magică era adresată unei zeițe: *Paparudă,rudă/vino de ne udă/ca să cadă ploile/cu gălețile/paparudele/cât gardurile*. Pe atunci avea o dată fixă, joi - a treia sîăptămână de post pascala, dar și de câte ori era secetă prelungită, în spcial în iunie și iulie.

Paparuda

     Având în vedere aria extinsă de răspândire, Paparuda are numeroase denumiri zonale, printre care: Păpăluga, Papaluga, Păpăruga, Bărbăruță, Perperuie, Dodoloaie, Dodoluță, Mămăruță, Mătăhulă.
     Alaiul e alcătuit din număr variabil de persoane, în special fete și copii. Acestea sunt dezbrăcate și apoi îmbrăcate în frunze... care le diferă denumirile în funcție de zonă. De exemplu la mine in Orașul Costești, Județul Argeș, sunt niște plante, popular le numim bozii, deși în dex nu există cuvântul. Cortegiul umblă prin sat de lșa o casă la alta, și în curte, însoțitorii cântă un cântec ritual, bătând din palme, iar paparuda joacă un dans săltăreț. În timpul jocului sunt răsplăt
iți
     În noua invocație actualizată se găsește ruga către Dumnezeu. Întreadevăr era o veche divinitate, dar din aceasta strămoșii noștrii au făcut o tradiție, au avut nevoie să creadă în ceva, întodeauna speranța moare ultima. poate mulți dintre dumneavoastră, cei câți-va cititori care mă vedeți pe Facebook, că nu se îngrămădește lumea să se aboneze la un nimeni, o să credeți că oricum era o prostie dar uitați, așa ne dispare credința, avem nevoie de speranță, să ne agățăm de un fir de ață, cum are nevoie pământul de ploaie și iarba de verdeață.

Hai la focul lui Sumedru! - Costești 2023

      Cum ne-am obișnuit în ultimul timp, mai exact de doisprezece ani încoace de când un localnic de la munte a venit către Primăria Orașului Costești cu sugestia de a avea loc această tradiție, deja a zonei munteniei, și pe melșeagurile noastre. Din fericire ideea a prins, în special spre bucuria copiilor care nu siguranță vor duce mai departe această tradiție din Muntenia, Oltenia, Dambovița, Moldova, etc.

     O serbare câmpenească pe cinste organizată de Primărie împreună cu Consiliul Local al Orașului Costești. Sătenii s-au putut servi cu mâncare și băutu

Serbare câmpenească

ri pe alese. Fasolea este tradițională acestei sărbători alături de băuturi alcolice, vin și țuică, respectiv suc și mere.

     Sărbătoarea de Focul lui Sumedru. În terecut Sumedru era considerat patronuil oilor și al vitelor, iar această sărbătoare încheia momentul de pășunatulșui la munte și aducerea înapoi la sate pentru iarna care venea. Cu timpul Sumedru sau Sâmedru a devenit un simbol de la sezonul cald la cel rece. Trăim într-o vreme cănd până și tradițiile se actualizează, asta pentru că este un obicei zonal, creeat de oameni. Recunosc, nu e ceva în care trebuie să-ți depui credința, dar parcă e frumos să crezi în ceva, mai ales că știm că e fin folclorul nostru autentic și nu importate. Aceste sărbători importate presimt că tinerii o să le păstreze cu sfințenie...

Focul lui Sumedru

     Focul lui Sumedru este una dintre cele mai vechi tradiții românești (de două mii de ani). În fiecare an de 25 spre 26 octombrie, în ajunul sărbătorii de Sfântul Dumitru, se apărind focuri, iar oamenii se adun în jurul acestuia. Odinioară se șărea peste foc spre bunăstare strigând Hai la focul lui Sumedru! Strigătura și hora câmpenească în jurul focului se mai practică și în zilelele noastre.

     #noiducemtradițiamaideparte