PAPARUDA - DE LA DIVINITATE LA CREDINȚĂ

     Paparuda este o divinitate blocală din mitologia românească, a fertilizării ploii invocată de copii pe timp de secetă, devenit cu timpul un ritual.

     Nu a mai plouat la noi în sudul Județului Argeț de aproape patru luni de zile și îmi amintesc cu nostalgie, cum de altfel îmi trece prin fața ochilor toate amintirile copilăriei, care m-au marcat. Asdtăzi vreau să vă vorbesc despre celebra Paparuda, unul dintre cele mai cunoscute ritualuri aducătoare de ploaie, practicat din timpuri străvechi în toate provinciile românești, mai puțin în Bucovina și Maramureș. Îmbinind elemente magice și religioase.

     Deși acest ritual păstrat cu sfințenie din moși strămoși, vine dintr-o variantă caracteristică a folclorului, care invocația magică era adresată unei zeițe: *Paparudă,rudă/vino de ne udă/ca să cadă ploile/cu gălețile/paparudele/cât gardurile*. Pe atunci avea o dată fixă, joi - a treia sîăptămână de post pascala, dar și de câte ori era secetă prelungită, în spcial în iunie și iulie.

Paparuda

     Având în vedere aria extinsă de răspândire, Paparuda are numeroase denumiri zonale, printre care: Păpăluga, Papaluga, Păpăruga, Bărbăruță, Perperuie, Dodoloaie, Dodoluță, Mămăruță, Mătăhulă.
     Alaiul e alcătuit din număr variabil de persoane, în special fete și copii. Acestea sunt dezbrăcate și apoi îmbrăcate în frunze... care le diferă denumirile în funcție de zonă. De exemplu la mine in Orașul Costești, Județul Argeș, sunt niște plante, popular le numim bozii, deși în dex nu există cuvântul. Cortegiul umblă prin sat de lșa o casă la alta, și în curte, însoțitorii cântă un cântec ritual, bătând din palme, iar paparuda joacă un dans săltăreț. În timpul jocului sunt răsplăt
iți
     În noua invocație actualizată se găsește ruga către Dumnezeu. Întreadevăr era o veche divinitate, dar din aceasta strămoșii noștrii au făcut o tradiție, au avut nevoie să creadă în ceva, întodeauna speranța moare ultima. poate mulți dintre dumneavoastră, cei câți-va cititori care mă vedeți pe Facebook, că nu se îngrămădește lumea să se aboneze la un nimeni, o să credeți că oricum era o prostie dar uitați, așa ne dispare credința, avem nevoie de speranță, să ne agățăm de un fir de ață, cum are nevoie pământul de ploaie și iarba de verdeață.