Aplicatie on line - O copilarie digitala

     Auzisem eu pe toți utilizatorii de Facebook ca s-au saturat de acest cont de on line. De aceea multi s-au mutat pe messenger. Sunt grupuri pe chat unde pot socializa cu toții în grup.  Cu toate ca am facuto si eu, nu numai trendul ma atras, dar erau prietenii mei virtuali si puteam tine legatura mult mai strans. Totusi, nu am renuntat nici la Facebook, fiind un tip creativ, imi plăcea sa scriu un status, sa construiesc si întrețin pagini pentru a fi util celorlalti utilizatori si a-mi practica un hoby-ul. Dupa poezia care am incercatonsi nu-mi iesea mai mereu rimam m-am orientat spre acest blog, creând Blog, lui Ady.

     Auzisem eu si de Tic Tok. Mult mai târziu doar l-am descarcat sa vizionez clipuri uneori, in timpul liber. 

     Dinr-o aplicatie infiintata mai mult pentru copii creativi care puneau filmulete scurte amuzante, acest site a luat amploare în lumea on line si sa mărit media de vârstă. Acum filmuletele sunt amuzante sau nu.

     De cateva zile am alunecat in aceasta panta a copilăriei. Consider că pentru a deține un cont de Tic Tok , trebuie sa ai ceva din sufletul de copil.

     Probabil petrecem mai mult timp pe Tic Tok, deoarece aici ne regăsim creativitatea si iesim din monotonie. Facebook-ul tampeste. Acolo găsim diverse informații care ne induc in eroare. 

     Pe Tic Tok nimeni nu ne vorbește de COVID, politica sau alte tîmpenii. Aici noi le facem, redevenind copii.

Despre credinta

     Sunt sarbatori vechi din timpul crestinismului. Prima a fost Buna Vestire (in traditia ortodoxa Blagovestenia). O sarbatoare celebrata pe 25 martie, in amintirea momentului cand Aranghelul Gabriel a anuntato pe Fecioara Maria ca va da naste pe Iisus din Nazaret.
     
     Mai apoi Sfintii si apostolii de atunci si din vremea Mantuitorului. Biserica prin reprezentantii ei legali(episcopi si sinoade), n-au facut altceva decat sa le recunoasca si sa le consacre cu autoritatea lor oficiala, in calendarele de mai tarziu si lista (calendarul) se tot actualizeaza.

     Desi personal si cred ca nu numai eu stiam ca hotararile zilelor cand sunt cinstiti mortii si luarea deciziilor prin canonizarea Sfintilor, acum si Episcopul fiecarui judet sau regiune are puteri depline. Parca si Sfintii au aparut dupa noua ploaie 😀. Daca se afla in Manastirea aflata intr-un anumit judet sau aici au fost nascuti s-au ctitori, pictori ai unor biserici, sunt cinstiti doar in judetul respectiv.

     Nimic special pana aici, dar ce ma frapeaza e, Dupa crucile negre din calendar, au aparut si cele albastre si mai nou move. Inca un lucru izbitor la ochi este aceasta variatie a Calendarelor Crestin Ortodoxe tiparite de vari' Arhiepiscopii. De exemplu azi, e cruce rosi doar in Arges, ca Sfantul respectiv e nascut in judetul nostru. In calendarul Arhiepiscopiei noastre demult n-am mai zarit o cruce mova, dar nu ma indoiesc ca alte judete au.

     Poate azi m-am desfasurat pe subiectul credintei, ceea ce nu e pe plascul multora (avem multi atei) sau am mai putea numi o categorie (apatici), "cei care nu-si fac griji a fi pe placul Domnului". Eu am vrut sa scopt in evidenta doar aceste aspecte variabile ale sarbatorilor si crucilor din Calendarul Crestin Ortodox.

     Cum totul se actualizeaza, asa o face si biblia (noi versiuni) si calendarele (noi Sfinti).
     
   
     

      In oraselul nostru, desi nu e unul prea mare, dupa afirmatiile unora, desi Orasul Costesti este un oras din sudul extrem al Judetului Arges si al Munteniei (zona der campie). Localitatea din Costesti (resedinta) are in componenta trei cartiere si cinci sate. In realitate orasul are o populatie de 10.375 de locuitori. Toata lumea spune ca este un oras mic pentru ca central, unde sunt magazine si blocuri e mult mai inferior. Mai ale acum, de cand industriile ne-au "murit" sau ne-au "fost omorate" 😐

     De 8 ani incoace, actualul Primar ne obisnuise cu evenimentele anuale orasenesti.
Nu are rost sa le numesc aici, datorita acestei Pandemii de tot rahatul cu totii am avut de suferit la acest capitol 😑. In afara locuitorilor Orasului Costesti, ne onorau cu prezenta si cetatenii din imprejurimile localitatii.

     Pe Blogul lui Ady se gasesc mai mult povestile mele personale (ma numesc Adrian). Nu stiu ceilati (dar sunt sigur ca nu sunt singurul), dar eu am suferit groaznic la acest capitol 😒, in afara faptului ca am si un hoby sa filmez evenimentele. Avand filmulete si pentru ca pe contul de Facebook se pierdeau, mi-am creeat propiul canal de YoutuBe https://www.youtube.com/. Cu trecerea timpului nu pot spune ca nu mai ma incanta, dar nu mai fac sacrificiul sa plec inca de la nimiez, pe arsita caniculara, sa prind o parada a costumelor populare sau o formatie adusa de peste granita.

     Am decis sa scriu despre aceasta lipsa a evenimentelor din cauza restrictiilor Starii de Alerta, acum la final de an, deoarece in ajunul lui Sfantul Dumitru, in seara de 25 - 26 octombrie la Costesti, in judetul Arges, ca si in alte zone ale tarii, are loc Focul lui Sumedru, o serbare campeneasca cu muzica, mancare, chef si voie buna alasturi de un foc ca de tabara), la care se aprind lemne si cetina.

     Este o sarbatoare traditionala care simbolizeaza moartea zeului naturii sau a vegetatiei. Se crede in popor ca "Dumnezeu incuie pamantul", ceea ce inseamna ca incepe sa se raceasca, pregatindu-se perioada de iarna.

     Inainte tinerii se strangeau pe un deal inalt al satului in jurului focului de lemne si cetina. In mijlocul acestui foc se pune o tulpina de brad. Acest lucru semnifica ca moare si apoi renaste. 

     Astazi sarbatoarea are loc pe o pasune sau un camp, un adevarat festin, sarbatoare campeneasca, unde toti cetatenii parca ne cunoastem de o viata. Tinerii au inceput sa se rareasca la acest eveniment (ma refer la adolescenti). Cu totii ne strangem in jurul acestui foc sa-l admiram si parca ne incarcam sufletele de bucurie si noi cei aflati la maturitate, admirandu-l.. E romantic mai ales cuplu 💘

     Cel mai mult ma bucura prezenta prezenta copilasilor la acest traditional eveniment traditional. In ei ne punem baza pentru a duce mai departe traditia la Costesti!

Despre rugaciune

     De cate feluri este rugaciunea?

     Rugaciunea poate fi de mai multe feluri, Cea individuala s-au cea spusa pe de rost, poate fi citita si dintr-o carte.

     Care este cel mai potrivit timp pentru rugaciune?

     1. Dimineata la sculare sa ne rugam in genuchi lui Dumnezeu pentru ziua de apoi si cea ce va urma si sa binecuvanteze munca pe care o facem. Practic dimineata este nasterea cand am deschis ochii si mai avem o noua zi.

     2. La amiaza. La amiaza este ora la care Iisus a fost rastignit. Trebuie sa ne oprim si sa ne facem timp sa stam de vorba cu Dumnezeu.

     3. Seara sa multumim lui Dumnezeu pentru foloasele primite in timpul zilei, rugandu-L sa ne ierte greselile si sa ne ierte greselile facute in timpul zilei si sa ne ocroteasca in timpul noptii. Mantuitorul prelungea adesea rugaciunea in timpul noptii.

     In secolul nostru si parerea mea personala, eu as merge pe rugaciunea individuala (ceea ce are nevoie sufletul meu) sau pe "Tatal Nostru", El stie mai bine de ce are nevoie sufletul fiecaruia.

      Ce inseamna rugaciunea in genuchi, prosternarea cu fata la pamant, impreunarea mainilor pe piept sau ridicarea bratelor si altele?

     Ingenuchind in genuchi inseamna evlavia, pocainta si putinatatea noastra inaintea lui Dumnezeu. 

     Prostenarea sau caderea cu fata la pamant inseamna umilinta noastra in fata lui Dumnezeu.

 

    Metania, care este o ingenuchere bsi ridicare rapida, facand semnul crucii, este de doua feluri, mica si mare. Cea mare este cea cu aplecare si ridicare de la pamant in timp ce isi face semnul crucii, si prin ea cinstim indurarea dumnezeiasca. Iar cea mica este o aplecare pana atingem pamantul cu mana. Prin ea cinstim milostivirea Sfintilor.

     
     Cand trebuie sa facem semnul Sfintei Cruci?

     Putem face semnul Sfintei Cruci oricand, dar mai ales inainte si dupa rugaciune. La culcare si la sculare, inainte si dupa masa. Inainte de imnceperea/pornirea oricarei activitati. Nu trebuie sa uitam nici o clipa de Dumnezeu. Intr-un cuvant, in toate imprejurarile. Daca noi suntem cu Dumnezeu si El e cu noi.

     In clipele mele de liniste, uneori stau si ma intreb daca nu i-mi fac rugacinea si inchinaciunera din obisnuinta. Atunci cand ne facem rugaciunea, trebuie sa o facem/citim din suflet si daca nu suntem atenti la un vers spus, trebuie sa o reluam. E ca o poezie, trebuie ca noi sa o intelege, sa cunoastem caile Domnului.

     Ce dobandim cand facem semnul Sfintei Crucii?

     Insemnandu-ne cu semnul Sfintei Cruci, obtinem binecuvantarea lui Dumnezeu.

     Semnul Sfintei Cruci este el insusi o binecuvantare Dumnezeiasca.

     Am  auzit pe la diversa lume cuvantul "Dumnezeu ma dezamagit!" Acum te intreb eu pe tine omule. "Tu ai trait pe placul lui?" Tu nu l-ai dezamagit. Totusi, Dumnezeu e milostiv, El nu dezamageste, doar te pune la incercare. Esti dupa cum traiesti. Inca nu i-ai dat voie sa fie cu tine. 

     Nu esti singur drag/ul/a meu/a. Opreste-te o clipa si asculta-i soapta si linistea dupa care tanjesti. Aminteste-ti ca "toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele tuturor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele tuituror ce sunt chemati dupa planul Sau" Romani 8:28.

     P.S. Dumnezeu intodeauna foloseste situatiile din viata noastra spre binele nostru, pentru modelarea noastra, pentru apropierea noastra de El.

     Sursa foto: https://jurnalspiritual.eu/

Pare ca ni s-a luat si dreptul de a respira!

     Cititorii Bloguluinlui Ady stiu ca pentru mine natura este una dintre cele mai minunate creatii ale Domnului. Din acelasi miracole ale naturii, avem parte de aerul din atmosfera.

     De cand cu pandemia, desi purtam masti de protectie, mai fentam purtarea lor corecta si ne mai bucuram de o gura de oxigen, parca furata, pana ca masca sa ne acopere tot chipul. Nici intre noi oamenii, aproape ca nu ne mai salutam, treceam pe langa un necunoscut fara a-l observa. Numai daca nu eram grabiti, aveam timp sa constam, abia dupa ce treceam de acea persoana, ca noi o cunosteam. Ne simteam si prost, stiindu-ne educati.

     De cand masca a devenit obligatorie (noi, cei din judetul Arges fiind primii in cod rosu), parca si dreptul de a respira ni se refuza. Stim cu totii ca masca are trei straturi. Respiram (oftam, tusim, etc), apoi tot noi inspiram acel aer. Inainte prin inspiratie, inhalam oxigenul necesar organismului.

     Stim cu totii ca oxigenul este esential vietii, dar mai putini stiu ca, de felul in care organismul foloseste oxigenul inspirat depinde adesea sanatatea noastra.

     Sfatul meu e sa schimbati masca devenita obligatorie, de cel mult odata pe zi. Nu o faceti sa o purtati curata, faceti-o pentru sanatatea dumneavoastra!

     

Epidemie de prostie

      

     De dupa revolutie prostia a cuprins Romania. Traind cinzeci de ani in comunism si abia iesiti in libertate, logic ca trebuia sa ne orientam dupa tarile democrate.

      Cum padure fara uscaturi nu se poate, stim cu totii ca si occidentalii au pleava societatii lor. Crime, jafuri pe strada, nu gaseam asa ceva in tara, dar nici de cei de peste granita nu stiam mare lucru. Peste noapte treziti democrata era condusa ca un tren fara locomotiva (mentalitatea ne era tot de comunisti). Am inceput si noi sa importam din strainatate obiceiurile lor. Nimic rau nu ar fi fost.

      Pluteam in libertate si credeam ca totul ni se cuvine. Nu am stiut sa importam lucrurile bune, ci doar pe cele negative. Nimeni nu a stiut sa desparta raul de bine si ne-a atras doar raul. De treizeci de ani incoace ne-a acaparat prostia, parca nimic nu mai e ce a fost... Invatamantul sa deteriorat, nu mai e cel de pe vremea noastra. De cand a aparut aceasta tehnologie virtuala, tinerii nostrii nu mai stiu sa lege doua cuvinte scrise de mana. Ca o parere propie, regret foarte mult caligrafia de odinioara. Ce e mai grav, este ca de cand "banul vorbeste" si au aparut facultatile particulare, avem studenti care nu stiu tabla inmultirii!

      Ma intreb ce vor face acei tineri in jur de 25 de ani s-au trecuti, care nu au servici si sunt tinuti de catre parintii plecati la munca prin diaspora, atunci cand acestia nu vor mai fi! Cel mai probabil viitorii boschetari... Un lucru care ma frapeaza sunt adultii de la tara care nu ies si traiesc din ajutoare sociale sau pensii alimentare, acei trecuti de 45-50 de ani, acei ignoranti. Nu inteleg, pe timpul lort se facea scoala serioasa. Chiar bunicii nostrii cu patru clase erau mult mai inteligenti. A disparut si "scoala vietii".

      Pe noi anii de Comunism si greutatile din acea vreme ne-a invatat scoala vietii. Cred ca in ziua de astazi cantareste mai mult decat o diploma. Multi dintre noi avem diplome si nu ne folosesc. Privatizarea a stricat totul. Scoala vietii o vom avea vesnic. Nu ne-am nascut cu nimic, dar v-om lua cu noi ceea ce in viata am dobandit, nu acte oficiale. 

     Daca prostia ar fi o boala, de ani buni am fi in pandemie sau poate chiar epidemie, ca nici prin tarile straine lucrurile nu stau mai roz, dar eu m-am limitat la a scrie despre Romania.

    Sursa foto: YoutuBe.com

Problemele persoanelor cu dizabilitati

      Fiind o persoana cu dizabilitate si nu e artat de apt fizic ca celelalte persoane valide, ma face sa ma simt util orice lucru nesemnificativ. In sinea mea stiu va e facut de mine prin propiile forte.

    La fel se intampla si cu propiile... gesturi, mi-e greu sa le numesc sfaturi la experienta mea de viata. O vorba spusa din suflet conteaza si daca asta ajuta, ma simt ca si cum as fi construit castele. Stiu ca am facuto prin propiile forte si acest fapt ma face util. Simt ca sunt si eu bun la ceva. Repet, datorita handicapului ma simt neputincios.

     Ma intreb, "Oare e suficient doar o vorba buna?". Stiu ca ajuta, dar doar din omenie. 

     Intodeauna am crezut ca asta nu e suficient pentru o femeie (o relatie in amor). Ca o femeie asteapta potenta din toate punctele de vedere: financiar, fizic, social, sexual, sufleteste, sprijin, respect si comunicare. Sunt constient ca nu-i pot oferi totul si renuntasem la idee.

      Ce pot oferi din toate astea? Doar sex si o vorba buna! In schimb, ea ar trebuii sa imi fie "sclava"! 😐 Sunt om si nu sunt egoist, ma gandesc si la cea de alaturi, nu o pot impovara. Intodeauna in putinele mele relatii m-am gamndit si la partenera. Ma pun in situatia ei, daca o alta experienta mai mare nu am. 

     
     Desi am pus relatia pe ultimul plan, neconsinderandu-ma demn de ea, niciodata nu am refuzat ideea. Am zis ca daca se iveste ocazia, nu refuz, astfel as fi neam prost. 😂 Intodeauna am trait prezentul si nu m-am gansdit la viitor, imi era ca-mi incind creierul. 😅 Voi lasa timpul sa decida ce si cum...

    Ceea ce am scris astazi, in aceasta situatie sunt multe persoane cu dizabilitati. Poate multi sunt chiar mai rau, fiind tinuti din scurt de parinti 😑, dar asta e alt subiect despre care nu vom vorbi astazi.