miercuri, 28 noiembrie 2018

Grandomania lui IPF Daniel

    Nu ma deranjeaza ca s-a construit Catedrala Mantuirii Neamului asau cum o vrea ea sa se Preafericitul Daniel sa se numeasca, caci Domnul nostru Isus Hristos mantuieste o intreaga lume si intreaga semintie. Inca ceva, de ce se numeste Patriarhul Romaniei PREAFERICIT. Parca ar fi autoproclamat rege precum rromii si si-a comandat coroana! Si eu as putea sa ma numesc PREAFERICITUL ADRIAN!


     Am fost in pelerinaj la Patriarhie si intreadevar, este o cladire mica pentru intreaga suflare de enoriasi care vin ca turisti, dar devine neancapatoare si pentru oamenii din Bucuresti care se strang aici, alaturi de soborul de preoti condus de IPF Daniel, Pastriarhul Romaniei, la slujbele de seara si dimineata. Pot spune ca aveam nevoi de o constructie mai vasta, poate nu de dimensiunile actualei si sa-i asezam covorul rosu lui Daniel, ca marilor presedinti de stat.


     Ce ma deranjeaza este grandomania prin care ia amploare aceasta constructie. Inteleg ca aceasta Catedrala este de o arhitectura moderna, adaptata secolului nostru, totusi, prea mult aur, fie el si suflat, sfinti pictati in mozaic, cand Isus a lasat icoanele de lemn si biserica era din piatra... De ce aveam nevoie de clopot cu chipul PREAFERICITULUI, de parca ar fi sponsorul Catedralei, ne face sa ne simtim ca la o echipa de sport! Aveam nevoie de unul aurit de 25 de tone costand aproape jumatate de milion de euro pentru a suna si a chema credinciosii la rugaciune?


     Ne lafaim cu aceasta Catedrala a Mantuirii Neamului si Guvernul ii aloca fonduri fara numar, in timp ce medicina stagneaza in evolutie si prim ministrul romaniei, Viorica Dancila nu vrea sa aloce fonduri spitalelor pentru a putea fi construite, desi Consiliul Judetean Cluj vrea sa porneasca constructia unui mare spital, nu poate, ca se loveste de refuzul Guvernului sde la Bucuresti.


     Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Declarații de dragoste

     Pentru mine ești ca o ancoră,care o port mereu în inimă,eu aiurit, tu mai pământeană,dar amandoi pe aceeași undă.      Ești ca o carte ...