Cu mama prin pelerinaje

     Nu mai e mama, saraca mama, Dumnezeu sa o ierte!

     Fiind o persoana cu dizabilitate, care necesit insotitor, cu ea mai plecam si eu in drumetii. Se organizau pelerinaje, acestea erau singurile mele iesiri in afara, calatorii. Impreuna cu ea mergeam pe la manastiri. Mie imi placea mai mult sa ies din cotidian.

     Infruntam clima rea sau buna pentru a fi acolo unde ne chema Domnul.

     Acum fara ea imi vine greu, de exemplu azi Facebookul mi-a amintit poze din pelerinajul facut de schimbarea la Fata a Domnului... nu mai tin minte manastirile, cred ca undeva per la cota 2000 si prin Ploiesti, din cate retin.

     Sper ca voi mai avea parte de un pelerinaj...