Faptul ca maine este inceputul noului an scolar, ma face sa ma intorc in timp si sa-mi amintesc momentele de scolar, atunci cand ne intorceam nerabdatori sa ne intalnim cui colegii si eram nerabdatori sa depanam povestile noastre. Telestiul e un cartier micut, traiam in acelasi sat si totusi nu ne vedeam, nu se tinea legatura ca acum cu telefoane mobile sau sa ne facem vizite.
Imi amintesc cum stateam emotionati in careul scolii, rabdatori sa ascultam omagiul adus de catre comandatii de detasament si unitate, era apoi discursul profesorilor, al directoarei si cateva autoritati prin care tin minte ca nu lipsa un militian de la rutiera sa ne aduca aminte cum sa traversam.
Inainte de a pasi in clase, stateam incolonati si cantam tricolorul (cu voce sau fara), odata intrati in clase, gaseam pe fiecare coltisor al bancii manualele scolare. Erau scorojite si ingalbenite, invatand pe ele generatii la rand, dar noi eram obligati (moral) sa le facem ca noi, lipindu-le sau cusandu-le (erau cartonate). In lipsa de coperti, le imbracam cu ziare sau cumparam coli simple.
In prima zi de scoala ne puneau invatatorii sau profesorii sa povestim cum a fost in vacanta sau cum ajutam parintii la treaba. Aveam o zi destinsa, fiind prima...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu