Nimic nu mai e ca odinioara, incepand de la oxigenul pe care il respiram, pana la padurea care incepe sa dispara treptat-treptat, ca si cealalta alaturata. In copilaria mea, traversam una, ca sa ajungem la cealalta. Trecura anii si totul s-a defrisat. Se pare ca asta va fi soarta si acestei paduri. Cad tufele rand pe rand, fara niciun fel de autorizatie. Micii industriasi sunt distrugatorii de natura. Numai sleauri si denivelari. Vadul apei apei e transformat si surpat. Pe langa apa se ivesc numai dune sapate de escavatoare. Unde sunt acele legi de a ocrtoti natura? Doar pe hartie!
Am stat pe malul raului Telorman. Puteam asculta susurul apei, ciripitul pasarilor cerului si racnetul Fazanilor. Codrul verde ma inconjura si era martorul meditatiei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu