Nunțile odinioară

     Nunțile copilăriei mele și ale EPOCII DE AUR.

      Odinioară nunțile durau ca-n povești, timp de trei zile. Joi seara era beteala, unde tinerii erau chemați să facă podoabele pentru brad, în special scara pisicii ce se confecționa din hârtie creponată și toate cele cu care bradul era împodobit. 

     Vineri era pauză pentru petrecăreți, dar muzica urla în micile boxe ale picapelor sau magnetofoanelor, pregătirile erau în toi. Vecinele pricepute în ale gospodăriei dădeau o mână de ajutor, nu erau restaurante. La fel și bărbații iscusiți veneau să instaleze cortul, iarun electrician din sat făcea instalația în cort. Mai târziu totul era instalat ca într-un veritabil restaurant, deși improvizat.

     Cu mici și mari, ne pregăteam să mergem sâmbătă seara la fedeleș, ol petrecere nocturnă, unde se ducea aproape tot satul. Noi copii mai ne trebuia bani de cheltuit, deoparece când era cîte o nuntă, era ca un fel de târg, veneau negustori cu butoiul de înghețată, cocoșei și găinușe din zahîr ars, ciubucuri, acadele, etc, atunci spălam sticle și borcanne și le duceam la cooperație. Îmi amintes că cea mai scumpă era sticla de șampanie, cu 3 lei. Pentru a practica meseria de negustopr, în comunism nu-ți trebuia autorizați la poarta gazdei. Am evitat să vă povestesc cum tânăra mireasă împreună cu o domnișoară (prietenă), îmbrăcate în costum național, chemau tinerii la fedeleș servind-ui dintr-o ploscă.

     Duminică dimineața avea loc bradul, se duceau tinerii cu câte un mic dar/atenție. Dacă nu erau făcute toate ornamerntele de joi seara, când a avut loc beteala, ritualul se continua. Apoi avea loc un nou ritual Bărbieritul mireli de către patru flăcăi. Ea simbolizează trecerea de la băiat la stadiul de bărbat.

     Cu toți sătenii se mergea să admirămnunta, iar cănd era un joc numit Luneasca, cu toții ne prindem în joc și tradițional se puneau celor ce veneau la masă de găt pijamale sau prosape. Îmi amintesc cum fugeam, de teamă că vom fi chemați la nună 😀

     Urmează gătitul miresei de către nașă, a mamei, a suirorei și a domnișoarei de onoare. Apoi are loc Hora miresei, sau avea, că tradițiile s-au pierdut s-au se mai păstrează la țară, înainte de plecare la cununia religioasă. Alaiul/caravana începe cu o domnișoară și un cavaler de onoare.

     După biserică se venea acasă la masă, su dacă era devreme se mai aștepta.