Persoanele cu dizabilități iubesc natura, poate mai mult decât alții, pentru că ea nu face diferența dintre oameni. Oferă în mod egal frumusețea și beneficiile ei. Ei sunt cei care o găsesc ca pe o prietenă fidelă și care, dacă știi să conversezi cu ea, îți destăinuie lucruri pline cu lecții de viață.
Suntem prea grăbiți s-o admirăm. Suntem prea preocupați cu lucruri făcute de mâna noastră ca să o atingem. Suntem prea preocupați să ne uităm la scenele video făcute de imaginația umană ca să o admirăm. Sântem prea dezamăgiți de reușitele noastre ca să mai vedem bucuria și izbânda ce ni le oferă culorile și arhitectura ei. Suntem prea plini de ură ca să vedem dăruirea binelui ei fără condiții. În concluzie, natura e un miracol al Domnului ne ni l-a lăsat moștenire, iar oamenii de știință prin cercetarea și experimentele lor, încearcă a ne atrage privirile de la farmecul vieții, Natura. Iar noi oamenii suntem ușor influențabili și am ajuns să importăm totul din occident.
Să ne imaginăm, că, într-o zi, natura de lângă noi ar pleca pe altă planetă, văzând indiferența oamenilor față de ea. Dar cum e ea, generoasă, înainte ne-ar anunța.
Lumea ar intra în panică. Ar fi conferințe planetare ca să nu plece. Ar fi festivaluri de onoare în cinsteaa ei. Poeții și scriitorii ar zugrăvi-o în cele mai frumoase expresii, ar cânta-o ca niciodată până atunci. Așa suntem noi oamenii, nu simțim lipsa nimănui până nu pleacă dintre noi. Parcă am devenit mai insensibili! De ce? Pentru că dacă pleacă, va trebui să plecăm și noi din viață. Natura și viața e ca apa și pământul, una fără alta nu se poate iar noi suntem liantul. Nu ar mai avea cine să ne întrețină existența. Ea este frumusețe, dar și hrană. Ea este și oxigen, dar și culoare.
Fii atent la surprizele pe care ți le oferă ea, imediat cum treci dealul! Fii atent cum te salută viața vietăților mari și mici de sub adapostul ei. Îmbrățișeaz-o, căci ea deja o face și a făcut-o de atâtea ori, fără ca tu să fi atent. Ar fi o comunicare completă. Ar fi o reprocitate. Ai ieși din izolarea ta civilizată. Ar fi o trezire a minții și a inimii și, un regret că ai neglijat-o atât de mult. Că ai speriat-o cu gazele cu otrăvitoare ale mașinii tale. Că ai alungat-o tăindu-i pădurile. Că ai poluat-o cu prafurile și stimulentele tale pentru a scoate hrană mai frumoasă la vedere și mai rapid, dar mai săracă în propietăți vitale.
Salut! Sunt Ady. Blogul lui Ady a fost creat in urma unui hobby in a asterne in mediul on line tot ce in viata intalnesc si ma inspira. Sunt o persoana cu dizabilitati si scriu si despre viata acestora. Desi postarile le gasiti pe pagina de Facebook, v-as ruga sa va abonati la Blogul lui Ady si sa interactionam impreuna pe cmomentarii, astfel va aflu si parerile. Multi considera o pierdere de vreme ceea ce fac, nu oblig pe nimeni sa ma citeasca, dar am asa o sastisfactie cand o faceti...!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Declarații de dragoste
Pentru mine ești ca o ancoră,care o port mereu în inimă,eu aiurit, tu mai pământeană,dar amandoi pe aceeași undă. Ești ca o carte ...
-
Parohia Telești 1 Din păcate pe meleagurile noastre sa pierdut tradiția colindelor. Doar cea cu *Bună Dimineața la Moș Ajun* se mai păs...
-
Sufar de epilepsie, am interzis de la medic la cofeina (cafea, cola si ciocolata), alcool su tutun. Ca sa ma prefac ca beau si...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu