joi, 23 aprilie 2020

Va amintiti de Paparuda copilariei?

     Paparuda (Păpăluga) este o veche divinitate locală din mitologia românească, probabil preromană, a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de secetă și redusă cu timpul la o schemă de ritual.
     Va amintiti de Paparuda ce o practicam in copilarie? Era un ritual magic de provocare a ploilor, dar mai presus era distractia noastra.  Chiar daca ploaia nu venea imediat la rugamintile noastre, ne alegeam cu o distractie pe cinste, cu hainele ude leoarcă de la apa aruncată pe noi nu atât ca o ofrandă adusă ploii ci, mai ales, pentru a ne răcori…
     Toate însă erau tratate la modul ”joacă de copii” sau tradiții din moși-strămoși
     Desi ritualul, avea o data traditionala fixa (joi, in a treia saptamana post-pascala), avea loc si ori de cate ori era seceta prelungita, in lunile cel;e mai caniculare de la jumatatea verii. In timp ce tinerele fete(pana la 12 ani)executa Jocul Paparudelor, ca figurante ale unui dans ce pare mai mult tribal, in frunze simbolice de frunze(pe atunci le confectionam din bozii), gospodarii satelor le stroperau cu galeti de apa peste picioare si se arunca cu monezi(bani).

      Versuri/Descantece - Paparuda

                        Paparuda ruda,
                        Vino de ne uda,
                       Ca sa-nceapa ploaie,
                       Sa curga siroaie,
                       Cu galeata, leata,
                       Peste toata gloata.
                       Unde da cu maiul,
                       Sa creasca malaiul;
                       Unde da cu sapa,

                      Sa curga ca apa.
                      Hai, Catrino, sa sarim,
                      Paparudele!
                     Ca stii iarna ce patim,
                     Paparudele!
                    Ca pasarea prin copaci,
                    Ploaie multa ca sa faci!

     Ne alegeam însă și cu o muștruluială zdravănă din partea părinților, mai mult a taților căci mamele, mai sensibile, erau mai aplecate spre cele sfinte și dădeau oarece credit (crezare) copilăriilor noastre, având o speranță (chiar și ascunsă) că incantațiile unor suflete nevinovate vor îndupleca pe Cineva și ploaia va veni…
     Uneori ajungi la disperare si incerci toate metodele de ritualuri, traditia fiind de mai multe feluri. Pe cea populara am duso mai departe din batrani, dar traditia religioasa, desi uneori pare ca se pierde, fiecare o poarta in sufletul sau.
     Avand in vedere vremea secetoasa pe care o traversam si ca nu a mai plouat serios de 10 luni de zile, cred ca nu ar strica o Paparuda, dar din pacate nu are cine sa duca mai departe acest rit. El a pierit odata cu generatia mea, desi sunt cu putin trecut de 40 de ani.
     Trăim în România secolului 21! Și avem exact ce merităm!

     Mai puțin ploaie! Și irigații!

     Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Declarații de dragoste

     Pentru mine ești ca o ancoră,care o port mereu în inimă,eu aiurit, tu mai pământeană,dar amandoi pe aceeași undă.      Ești ca o carte ...