Amintirile revin

Amintirile revin, deși le crezi uitate. Într-un moment de viață asemănător cu cel trăit anterior, brusc revine o amintire, parcă mai vie și a fost întodeauna în mintea ta. Poate așa este și subconștientul lucrează. Tot ce trăim, vedem și ne înconjuară, parcă ceva ne atinge „cutia cu amintiri” și ne revine în memorie, deși o credeam pierdută acea clipă.
Viața bate filmul. Se derulează precum o peliculă de film vechi, care se întrerupe, lipsind imaginile, Lipite se creează un film. Un sunet, un zgomot.. poate semăna cu trecutul, poate reânvia noi amintiri. Mintea umană e ca o clepsidră, o unitate de măsură a timpului, care o poți întoarce în ce sens dorești, înainte sau înapoi. Anii tinereții și de pe parcursul ei. Totodată parcă are o sită, separă amintirile memorabile de cele mai puțin frumoase, pe care vrem să le uităm, acelea parcă sunt șterse cu buretele. Ne rămân întipărite pe retină numai cele ce ne-au marcat viața.
P.S. Amin
tirea este ca un copil mergând de-a lungul plajei unei mări. Nu poți ști niciodată pe ce pietricele va aduna și le va așeza printre lucrurile prețioase.