Prin faptul că că suntem persoane cu dizabilități, înțeleg că avem meseria de pacient. De ce nu ar fi un job, avem destulă vechime pentru asta. Eu am 36 de ani, iar aceia ce au peste 20 de ani de boală se numește boală profesională. Acestea sunt definite în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
Păi dacă boala noastră e o profesie, cum spune chiar Legea, de ce să nu avem și sporuri de noapte, că sunt multe „albe” datorită bolii, de umilințele la care suntem supuși prin spitale, un salariu decent, cred că va depăși acea indemnizație de 274 de lei, care e sub nivelul existenței unui om, care respiră, mănâncă, are nevoie, pe lângă medicamentele vitale, de aceleași condiții ca ale oricărui om din orice mediu.
Salut! Sunt Ady. Blogul lui Ady a fost creat in urma unui hobby in a asterne in mediul on line tot ce in viata intalnesc si ma inspira. Sunt o persoana cu dizabilitati si scriu si despre viata acestora. Desi postarile le gasiti pe pagina de Facebook, v-as ruga sa va abonati la Blogul lui Ady si sa interactionam impreuna pe cmomentarii, astfel va aflu si parerile. Multi considera o pierdere de vreme ceea ce fac, nu oblig pe nimeni sa ma citeasca, dar am asa o sastisfactie cand o faceti...!
marți, 23 mai 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Declarații de dragoste
Pentru mine ești ca o ancoră,care o port mereu în inimă,eu aiurit, tu mai pământeană,dar amandoi pe aceeași undă. Ești ca o carte ...
-
Parohia Telești 1 Din păcate pe meleagurile noastre sa pierdut tradiția colindelor. Doar cea cu *Bună Dimineața la Moș Ajun* se mai păs...
-
Sufar de epilepsie, am interzis de la medic la cofeina (cafea, cola si ciocolata), alcool su tutun. Ca sa ma prefac ca beau si...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu